{"id":16217,"date":"2013-08-01T15:09:37","date_gmt":"2013-08-01T13:09:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16217"},"modified":"2013-08-01T15:15:12","modified_gmt":"2013-08-01T13:15:12","slug":"inventarea-tenisului-49","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-49\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (49)"},"content":{"rendered":"

Analizam \u00een episodul din editia precedenta a revistei \u201eCultura\u201c caracterul echivoc, complex si sofisticat al sportului alb. Plecam atunci de la o constatare banala, dar cu traditie si istorie \u00eendelungata. Tenisul este sport, este confruntare atletica, dar si industrie, si show-business. Mai cu seama trasatura spectaculozitatii este cea care poate conferi identitate ireductibila acestui joc cu v\u00e2rsta venerabila. Iar spectacolul nu este reductibil la schimburi de mingi spectaculoase, caci el presupune si un scenariu specific, un story prestabilit, o naratiune cu sare si piper, \u00een orice caz, o poveste imprevizibila si previzibila deopotriva.<\/strong><\/em>
\nSa ma explic. Pentru ca spectatorii fani ai sportului alb sa fie multumiti, nu e suficient ca \u00eenfruntarea din teren sa beneficieze de ingredientele tehnice, tactice, atletice si dramatice dorite de toti. Amatorul de tenis este un animal ciudat. El doreste, aidoma \u00eempatimitului de istorie, sa vada cu ochii lui cum un campion din anii ’70 da piept cu liderul la zi al ATP-ului. E ca si cum iubitorul trecutului istoric ar nazui sa asiste pe viu la duelul dintre un samurai si un viking sau la lupta dintre un cavaler teuton si un spartan. Ipoteticul si fierbinteala imaginatiei se afla la loc de cinste \u00een mintea si sufletul pasionatului de istorie si de tenis.
\nPrin urmare, nu e de ajuns ca meciul de tenis sa fie unul reusit \u00een planul spectacolului sportiv. Publicul vrea si cere o transgresare a limitelor temporale, politice si sexuale. De aceea, nu e de mirare ca managerii americani ai anilor 1970 au pus la cale asa-numitele\u00a0 \u201epartide ale secolului\u201c, \u00een fapt meciuri demonstrative, de exhibitie, fara alta miza dec\u00e2t disputarea lor \u00een fata unui public ultranumeros, \u00eentr-un spatiu gigantic consacrat, evenimentul fiind transmis de c\u00e2t mai mai multe si impozante canale de televiziune.
\nAsa s-a ajuns la \u00eenfruntarea dintre veteranul american Bobby Riggs, un fost dublu campion de simplu la Forrest Hills \u00een 1939 si 1941, fost campion la Wimbledon \u00een 1939, fost campion mondial de amatori, si marea campioana a anilor ’60-’70, australianca Margaret Court, detinatoare a nu mai putin de douazeci si doua de titluri de Mare Slem la simplu.
\nRiggs era cunoscut ca un cal breaz. Iancheul traia periculos si juca mereu la cacealma. Era un \u00eempatimit al pariurilor, iar zvonistica epocii ne aminteste ca Bobby a pariat \u00een 1939 pe sine \u00eensusi cum ca va c\u00e2stiga trei titluri pe iarba londoneza de la Wimbledon. I-a reusit performanta si Riggs a intrat \u00een legenda. Dupa ce a trecut la profesionisti, c\u00e2stig\u00e2nd douazeci si patru de titluri la simplu, Bobby s-a retras \u00een 1954, devenind un strasnic jucator de poker. Dar \u201ebatr\u00e2nul\u201c tenismen nu avea liniste. Oportunist si avid de notorietate si bani, el \u00eentelege ca epoca este una ofertanta.
\nNe aflam \u00een 1973. Este exact perioada emanciparii politice si sociale a femeilor, epoca luptei pentru drepturi a minoritatilor de orice. \u00cen tenis, pe-atunci, activau teribile jucatoare, campioane de legenda, precum Court, King, Goolagong si Evert. \u201eMirosind\u201c oportunitatea, Bobby Riggs o provoaca la un duel pe campioana australiana Margaret Court, care avea atunci treizeci de ani, \u00een vreme ce Riggs \u00eemplinise cinzeci si cinci. Margaret, lidera autoritara de ani buni a circuitului feminin, accepta invitatia, ce-i drept, cam insolenta, a veteranului american. \u201eMeciul secolului\u201c se disputa la data de 13 mai 1973, la San Diego. Canalele TV americane, australiene si britanice transmit evenimentul. Rezultatul este o surpriza: 6-2 6-1 pentru guralivul Bobby. Cinic, acesta a recunoscut ulterior ca Margaret avea toate armele pentru a-l \u00eenvinge, mai putin pe cea psihologica. \u201ePe umerii ei apasau toate asteptarile feministelor din lume, care nu puteau concepe ca un babal\u00e2c ca mine ar putea fi un obstacol pentru Maggy\u201c, a spus Riggs. Mai mult, Bobby a jucat din nou la cacialma, pretinz\u00e2nd \u00eenainte de partida ca vrea mingi usoare. Court a muscat momeala si a cerut mingi grele, cele mai grele cu putinta, pe care, dupa putina codeala, Riggs le-a acceptat. De fapt, veteranul abia asta astepta, sa o faca praf cu schimbari de ritm si cu o regularitate de antrenament, la care Margaret nu a gasit solutie, ea \u00eencerc\u00e2nd mereu sa faca punctul pe constructie de atac.
\n\u00censa ce mai conteaza rezultatul, important este ca spectacolul a fost unul reusit, iar insolenta fostului campion interbelic a provocat reactii din cele mai furibunde, publicul feminin astept\u00e2nd o binemeritata revansa. Dar despre asta, \u00een numarul viitor…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Analizam \u00een episodul din editia precedenta a revistei \u201eCultura\u201c caracterul echivoc, complex si sofisticat al sportului alb. Plecam atunci de la o constatare banala, dar cu traditie si istorie \u00eendelungata. Tenisul este sport, este confruntare atletica, dar si industrie, si show-business. Mai cu seama trasatura spectaculozitatii este cea care poate conferi identitate ireductibila acestui joc… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (49)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16217","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":982,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16217","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16217"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16217\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16217"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16217"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16217"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}