{"id":16207,"date":"2013-08-01T15:04:17","date_gmt":"2013-08-01T13:04:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16207"},"modified":"2013-08-01T15:35:26","modified_gmt":"2013-08-01T13:35:26","slug":"camera-de-parade-o-metonimie-culturala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/camera-de-parade-o-metonimie-culturala\/","title":{"rendered":"\u201eCamera de parade\u201c \u2013 o metonimie culturala"},"content":{"rendered":"

Anamaria Iuga, Valea Izei \u00eembracata taraneste<\/em>, Galaxia Gutenberg, T\u00e2rgu Lapus, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201ePeretii \u00eeti raspund c\u00e2nd vorbesti…\u201c, se pl\u00e2ngea, acum c\u00e2tiva ani, o femeie din Maramures, referindu-se la stranietatea unei camere ne\u00eembracate \u00een cergi, paretare si sterguri(1). Tot cam pe atunci, o alta, m\u00e2ndra de felul \u00een care \u00eesi \u00eempodobise casa, povestea: \u201eParca r\u00e2dea masa c\u00e2nd era covorul pe masa, parca r\u00e2dea masa c\u00e2nd te uitai, at\u00e2t era de frumos!\u201c (Floare S., 63 de ani) Nu stiu daca taranul rom\u00e2n este poet, iar de exaltari pasoptiste ma tem. \u00censa daca trag linie sub lecturile ultimilor ani, stiu cu siguranta ca ceea ce ma cheama cu o forta aproape magnetica \u00eenspre cultura traditionala si ma face sa o \u00eendragesc este duiosia lipsita de intentie cu care creatorii ei \u00eensufletesc totul \u00een jur: zilele sunt ca niste fapturi, anotimpurile au, fiecare, magia lor, cumpenele vietii sunt pazite de fiinte fantastice, timpul este ritmat de sarbatoare, iar peretii… \u00eeti raspund c\u00e2nd vorbesti. Cunosc\u00e2nd o atare lume doar din carti, cititorul naiv poate cadea, \u00eensa, \u00eentr-o alta exaltare: una de nostalgic secol XXI, \u00een care, stors de poveste, se arunca hulpav asupra unui illo tempore ajustat dupa bunul plac, gata-gata sa devoreze simbolic o \u00eencremenita traditie idealizata…
\n\u00centr-o asa ciocnire de exaltari, o lucrare ca cea a Aneimaria Iuga, \u201eValea Izei \u00eembracata taraneste\u201c, vine sa aseze lucrurile \u00een buna r\u00e2nduiala. Aparuta \u00een 2011 la Editura Galaxia Gutenberg din T\u00e2rgu Lapus, teza de doctorat este rodul a peste noua ani de cercetari bibliografice si drumuri, \u00eentoarceri si re\u00eentoarceri \u00een teren. Etnologul intra \u00een casele maramuresenilor din trei localitati \u2013 Dragomiresti, Ieud si Salistea de Sus \u2013 pentru a observa asa-numita \u201ecamera de parade\u201c, un spatiu de \u00eent\u00e2lnire a traditiei cu noutatea \u00een Maramuresul contemporan. Pe urmele cergilor, paretarelor si stergurilor, Anamaria Iuga trece prin urzeala bibliografica itele terenului: \u00eent\u00e2mpina cu mirare si delicatete poezia involuntara din marturiile informatorilor ei, \u00eensa condeiul \u00eei ram\u00e2ne ascutit \u00een analiza stiintifica a transformarilor sociale, pentru o restituire completa si lucida a dinamismului traditiei.
\nDintru bun \u00eenceput, autoarea clarifica un aspect esential: Maramuresul actual nu este un \u201emuzeu viu\u201c, o \u201eautentica\u201c si netulburata enclava de arhaicitate, neatinsa de schimbarile lumii \u201ede afara\u201c. Dimpotriva, zona se descopera \u00een plina v\u00e2ltoare a modernizarilor de tot felul, ca urmare a contextului socio-economic recent. Construindu-si analiza pe aceasta directie, Anamaria Iuga prefera o abordare emica, prin care se \u00eendeparteaza de traditie \u00een dimensiunea sa de construct cultural, favoriz\u00e2ndu-i, \u00een schimb, continutul si procesualitatea. Astfel, \u201ecamerele bune\u201c \u00een care patrunde nu sunt discursuri obiectuale fabricate spre deliciul unui Celalalt \u00eensetat de \u201etraditie\u201c, ci noduri de sens graitoare mai ales pentru cei ai locului, oameni de r\u00e2nd. Poate paradoxal, \u00eentre ei exista totusi voci care se revendica tocmai din zona ruralitatii: \u201eNoi nu suntem domni, suntem tarani. Casa fara covor \u00eei cum m-as gata eu cu pantofi cu toc, subtiri, sa umblu la vaca\u201c, spune o informatoare (Anuta V., 68 de ani). \u00cen contextul descris, cuvintele \u00eemi amintesc, nu fara un z\u00e2mbet, de acel taran al lui Vintila Mihailescu, lax \u00een ceea ce priveste hotarele satului sau: \u201eLa noi, \u00een Europa…\u201c
\nPrin urmare, \u00eentr-un Maramures deschis strainatatii, \u00een care casele noi, opulente, masinile, aparatura electrocasnica si tehnologia de ultima generatie se topesc \u00een firescul de zi cu zi, ram\u00e2ne, totusi, un rest de \u201etaranesc\u201c. \u201eCamera buna\u201c devine astfel o zona de auto-reprezentare, o reflectare a ceea ce oamenii locului cred despre sine, dar mai ales a ceea ce ar vrea sa creada despre ei cei care le calca pragul. Anamaria Iuga numeste \u201etopos feminin\u201c acest spatiu curat at\u00e2t din punct de vedere fizic, c\u00e2t si spiritual, destinat sarbatorescului, \u00een care \u201ete pui la adapost de cotidian, de tot ceea ce este obisnuit\u201c. \u00centr-adevar, \u201ecamera buna\u201c este prin excelenta arealul de desfasurare al femeilor si fetelor, pentru ca ele sunt cele care \u00eenca lucreaza de m\u00e2na tesaturile care \u00eempodobesc peretii, transform\u00e2nd casa \u00eentr-un \u201ecorp largit\u201c (Nicolae Balota)\u00a0 care se cere \u201e\u00eembracat\u201c si care devine astfel chezasie pentru harnicia si priceperea gazdei. E o rusine sa cumperi tolul, dupa cum marturiseste Viorica I. din Salistea de Sus (34 de ani) \u2013 moravuri inscriptibile \u00eentr-o cultura a rusinii, \u00een care mai importanta dec\u00e2t orice este privirea de peste gard a vecinei, sau vorbele pe care le-ar putea rasp\u00e2ndi \u00een sat \u201ec\u00e2nd \u00eeti vine s\u00een casa, n.m.t o baba de peste apa\u201c (Viorica I.). Pe de alta parte, cergile, tolurile, desagii si fatoaiele reprezinta zestrea fetelor, cu care \u00eesi \u00eempodobesc propria \u201ecamera de parade\u201c atunci c\u00e2nd se casatoresc. Etalate \u00eentr-o anume ordine, variabila de la sat la sat, pe ruda \u2013 b\u00e2rna de lemn prinsa cu c\u00e2rlige pe cel mai lung perete liber al \u00eencaperii, devenita obiect reprezentativ pentru \u201ecamera dinainte\u201c \u2013 tesaturile \u00eencorporeaza astfel memoria familiilor, devenind uneori chiar marturii identitare, ale provenientei dintr-o anumita localitate. Devine limpede, astfel, rolul prezentational pe care \u00eel \u00eendeplinesc obiectele.
\nCu o meticulozitate care uimeste si chiar pune la \u00eencercare rabdarea lectorului nu tocmai initiat, Anamaria Iuga ia pe r\u00e2nd fiecare obiect, din fiecare \u201ecamera buna\u201c, din fiecare sat si, \u00een functie de forma, material prim, asezare pe ruda si decor, stabileste daca el marcheaza o continuitate a traditiei (obiectele tari) sau, mai degraba, o tendinta de schimbare, o cautare de noi reguli (obiectele slabe). \u00cen acest demers se concretizeaza principalul aport teoretic al studiului, rotunjit de remarca subtila ca obiectele tari pot deveni slabe si invers, \u00een functie de contextul de actualizare. De la lectura usor arida, \u00eensa necesara a acestei sectiuni (orientata constant, de altfel, prin fotografii, glosar si lista a persoanelor intervievate), cartea devine greu de lasat din m\u00e2na \u00een momentul \u00een care prezentarea materialitatii \u201ecamerei bune\u201c este \u00eemplinita prin evocarea ceremonialitatii sale si a \u00eensemnatatii pe care spatiul \u00eel are pentru creatorii si consumatorii lui \u2013 cei pe care \u00eei modeleaza si de care se lasa modelat. \u00centr-adevar, cele trei dimensiuni sunt convergente, constituindu-se \u00eentr-un tot organic. \u00cen acest sens, etnologul \u00eencearca o radiografiere a dinamicii obiceiurilor nuptiale \u00een Maramuresul contemporan. Asa observa, de pilda, ca modul de aranjare a tesaturilor pe ruda seamana mult cu felul \u00een care erau r\u00e2nduite pe trupul miresei piesele vechiului port local, ori ca poate fi stabilit un paralelism \u00eentre dinamica obiectelor din \u201ecamera taraneasca\u201c si cea a obiceiurilor de nunta, orientate spre inovatie si amplificare. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, studiul subliniaza dimensiunea agonistica a \u201ecamerei de parade\u201c, \u00een sensul ca bogatia si frumusetea obiectelor etalate reprezinta un mobil al competitiei dintre femeile din acelasi sat. Moment \u00een care cercetatoarea croseteaza marturiile informatoarelor, restituind cu transparenta o lume deopotriva ingenua si cruda: la citirea lor ma \u00eencerca sentimentul amuzat ca ma aflu \u00eenaintea unor kwakiutl maussieni, doar ca ceva mai neaosi, purt\u00e2nd basma si sugna (2) \u00eenflorata.
\n\u00cemi aduc aminte de o dojana bl\u00e2nd-usturatoare pe care mi-a facut-o autoarea cartii \u00een urma cu mai bine de un an, pe c\u00e2nd stiam mai putin dec\u00e2t acum ce \u00eenseamna antropologia. Priveam \u00eempreuna un documentar despre Babaluda, un obicei de \u00eenceput de primavara din zona Clujului. Exprim\u00e2ndu-mi indignarea ca performatorii unor acte cu implicatii magico-rituale purtau chinezarii si blugi contrafacuti, am primit o replica prompta: \u201eAi prejudecati! E un obicei viu!\u201c Poate ca tocmai aici este nodul complicat la dezlegarea caruia Anamaria Iuga contribuie prin lucrarea ei: \u00eenfr\u00e2ngerea prejudecatii ca traditia este eminamente veche, iar noutatea \u2013 ceva absolut… nou. Ori ca ele nu s-ar putea topi \u00eentr-un singur tot, c\u00e2t se poate de viu.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Toate regionalismele sunt redate cu litere cursive.
\n2. Fusta scumpa, din casmir colorat, componenta a portului morosenesc de sarbatoare.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Anamaria Iuga, Valea Izei \u00eembracata taraneste, Galaxia Gutenberg, T\u00e2rgu Lapus, 2011   \u201ePeretii \u00eeti raspund c\u00e2nd vorbesti…\u201c, se pl\u00e2ngea, acum c\u00e2tiva ani, o femeie din Maramures, referindu-se la stranietatea unei camere ne\u00eembracate \u00een cergi, paretare si sterguri(1). Tot cam pe atunci, o alta, m\u00e2ndra de felul \u00een care \u00eesi \u00eempodobise casa, povestea: \u201eParca r\u00e2dea masa… Cite\u0219te mai mult »\u201eCamera de parade\u201c \u2013 o metonimie culturala<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9087,9088],"class_list":["post-16207","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-anamaria-iuga","tag-valea-izei-imbracata-taraneste"],"views":2099,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16207","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16207"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16207\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16207"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16207"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16207"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}