{"id":16201,"date":"2013-08-01T14:57:05","date_gmt":"2013-08-01T12:57:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16201"},"modified":"2013-08-01T14:57:05","modified_gmt":"2013-08-01T12:57:05","slug":"pacific-rim-nostalgii-japoneze-cu-roboti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pacific-rim-nostalgii-japoneze-cu-roboti\/","title":{"rendered":"\u201ePacific Rim\u201c &#8211; nostalgii japoneze cu roboti"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Plec\u00e2nd de la consideratiile recente \u00een ceea ce priveste calitatea blockbusterelor si natura lor cameleonica, un exemplu care se situeaza pe o pozitie excentrica, fata de trendul mentionat, este cel mai recent lungmetraj al lui Guillermo del Toro, \u201ePacific Rim\u201c \u2013 care e plasat, negresit, \u00een categoria \u201ecum sa faci un blockbuster de vara\u201c. Inepuizabila tornada de caroserii spectaculoase la vedere, puse pe un fundal sonor cutremurator, reflecta, \u00eentru totul, un model de blockbuster \u2013 sa zicem, clasic \u2013 \u00een contrast cu rateurile din ultima perioada ale regizorilor care \u00eesi amputeaza filmele, pentru a ram\u00e2ne, spre final, cu niste cioturi de creatie.<\/strong> <\/em><br \/>\nUna dintre probleme apare \u00een momentul \u00een care discutam despre del Toro si despre opera sa de dinainte de aceasta pelicula. Este adevarat ca \u201ePacific Rim\u201c \u2013 indiferent de locul fruntas pe care \u00eel ocupa \u00een topul blockbusterelor \u2013 nu este, prin excelenta, un film de Guillermo del Toro. Este binecunoscuta amprenta personala a regizorului, care tinde sa mearga mai mult \u00een directia fantasy, ba chiar traditional fantasy, daca tinem cont de filme precum \u201ePan&#8217;s Labyrinth\u201c sau \u201eCronos\u201c, care sunt povesti \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, si nicidecum \u201e\u00eencarcaturi vizuale\u201c. Cu toate acestea, trebuie sa mentionam ca scenariul si ideea originala ale acestui film \u00eei apartin lui Travis Beacham, desi, \u00een anumite momente, Guillermo del Toro este prezent prin umorul specific pe care \u00eel propune \u00een situatii tensionate.<br \/>\nAsadar, putem spune despre \u201ePacific Rim\u201c ca este un blockbuster clasic, fie si pentru ca propune eterna confruntare dintre bine si rau, \u00een care binele este asociat umanitatii si puterii omului, iar raul este asociat existentei unor fapturi extraterestre \u2013 \u00een acest caz, unor monstri al caror culcus se afla \u00een ad\u00e2ncurile Oceanului Pacific. Cu toate acestea, tema este, mai degraba, luata de pe rafturile prafuite ale imaginarului cinematografic universal, pentru ca acest tip de conflict pare, acum, de-a dreptul vintage. Exista c\u00e2teva deosebiri care contureaza importanta temei filmului si c\u00e2teva detalii care o desprind de o mediocritate binecunoscuta \u00een r\u00e2ndul povestilor S.F. \u201ePacific Rim\u201c reflecta, de multe ori, individualitatea eroului singular, dar se bazeaza, \u00een general, pe totalitatea eroilor si pe relatiile emotionale, intelectuale si spirituale dintre acestia. Aici nu mai vorbim despre stereotipul eroului, \u201ebucata de carne vie\u201c care lupta \u00eempotriva monstrului. \u00cen filmul lui del Toro o m\u00e2na de oameni lupta pentru acelasi scop, ba chiar, la un moment dat, se integreaza unei rezistente care se opune dorintelor autoritatilor superioare, si tocmai acest lucru accentueaza caracterul eroic. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, pentru ca empatia trebuie sa existe si la nivel vizual, oamenii lupta \u00eempotriva monstrilor extraterestri cu ajutorul unor roboti pe care ei \u00eensisi \u00eei conduc, legati neuronal de comenzile lor. Si \u00een cazul acesta, nu este vorba despre umplerea timpului filmic cu CGI-uri, ci totul pare sa mearga spre o zona mult mai \u00eenalta dec\u00e2t ar putea sugera defragmentarea vizuala a unui robot \u2013 \u00een prim-plan trece ideea de ajutorul reciproc, transpus metaforic \u00een film prin \u201evalul neural\u201c, conexiunea dintre doi piloti care \u00eesi acceseaza, unul altuia, amintirile. Asa-zisa mitologie a filmului \u2013 pentru ca povestea lui Beacham si a lui del Toro pare sa scape c\u00e2te unul, doua simboluri ascunse \u2013 puncteaza clar si termenii care \u00eei \u00eensotesc pe eroii camuflati \u00een roboti gigantici, dar si pe extraterestrii preistorici, o combinatie de sop\u00e2rle si amfibieni. \u201eJaegerii\u201c \u2013 adica v\u00e2natorii robotizati \u2013 sunt cei care lupta \u00eempotriva creaturilor \u201eKaiju\u201c \u2013 \u00een traducere japoneza, \u201efiara salbatica\u201c, un monstru specific filmelor S.F. japoneze.<br \/>\nPlasata \u00een 2020, secventa care deschide povestea este destul de sumbra si, pentru o secunda, doua, \u00eeti lasa impresia \u2013 si datorita ritmului \u00een care imaginile cu dezastre curg \u00een fata ochilor nostri \u2013 ca nici macar un happy-end fictiv nu ar fi posibil. Acest lucru se datoreaza, probabil, si faptului ca antieroul povestii se \u00eencadreaza \u00een zona eco-horror, \u00een sensul \u00een care tensiunea si oroarea specifice genului S.F provin din constientizarea nimicniciei omului \u00een fata dezastrelor naturale, care se pot ivi pe neasteptate. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, intro-ul peliculei reda, pe de o parte, imaginea de ansamblu a universului uman \u00een urma atacurilor \u00eenfaptuite de Kaiju, iar, pe de alta parte, perspectiva subiectiva a unuia dintre eroii filmului, un pilot al unui Jaeger, Raleigh Becket (Charlie Hunnam). Ritmul peliculei este, apoi, bine dozat, nu exista timpi morti care sa fie umpluti p\u00e2na la refuz cu efecte vizuale declansatoare de oboseala cronica, iar flashbackurile sunt folosite at\u00e2t c\u00e2t trebuie si at\u00e2t c\u00e2t sa puncteze cele mai importante momente din perspectiva unui anumit personaj \u2013 de altfel, foarte pretioase nu doar pentru spectatori, ci si pentru celelalte personaje. Accentul cade pe tensiunea care se declanseaza \u00een acel moment, si nu neaparat pe conflictele minimale, care au, totusi, rolul de a evidentia fiecare personaj \u00een parte, dar si de a contura \u00een mod voit destinul acestora. Momentele savuroase au si ele farmecul lor, ba chiar un rol generator de suspans, evidentiind, mai degraba, \u201ecalmul dinaintea furtunii\u201c. \u00cen echipa de eroi care mai de care, scenaristii insereaza si personaje caricaturizate, contrastante \u2013 matematicianul care calculeaza numarul atacurilor unui Kaiju, asa-zisul savant-biolog-doctor care este fascinat de creaturile care omoara tot ce misca pe planeta, si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, traficantul de organe Kaiju, pe numele sau Hannibal Chau, interpretat de actorul fetis al regizorului, Ron Perlman. Bine\u00eenteles, aceste personaje nu sunt dec\u00e2t niste masti care mai reduc, involuntar, ritmul tensionant al filmului, desi aparitia lor anunta, deopotriva, \u00eenrautatiri sau \u00eembunatatiri ale situatiei.<br \/>\nDin punct de vedere vizual, importanta pe care o acorda regizorul acestor roboti umanizati poate fi observata printr-o succesiune de imagini ce reflecta universul creat de del Toro si de scenarist, prin texturile alese pentru aspectul robotilor, prin atentia rezervata miscarii masinariilor, dar si prin pozitionarea acestora \u00een cadru. Dintr-o perspectiva naiva, sau, mai bine zis, de necunoscator, \u201ePacific Rim\u201c a fost privit drept o combinatie neverosimila dintre \u201eGodzilla\u201c si \u201eTransformers\u201c. Cu toate acestea, inspiratia lui del Toro depaseste astfel de granite banale si chiar el \u00eensusi afirma ca \u00eentreaga poveste a fost construita, c\u00e2t se poate de personal, dupa modele de anim\u00e9-uri pe care acesta le viziona \u00een tinerete. P\u00e2na si unul dintre eroii filmului, Mako Mori (Rinko Kikuchi), o japoneza salvata de actualul maresal al echipei, fost pilot de Jaeger, Stacker Pentecost (Idris Elbra), reflecta relatia dintre mentor si ucenic \u2013 relatie recurenta \u00een anim\u00e9-uri si bazata pe o caracteristica esentiala: respectul. Una dintre scenele care evidentiaza acest lucru este cea \u00een care ultima fraza adresata de catre Mako maresalului nu este tradusa. Pe una din retelele de socializare scenaristul filmului, Travis, traduce fraza respectiva, care s-ar fi dovedit un cliseu pur \u2013 Mori va spune: \u201eSensei, I love you\u201c.<br \/>\n\u00cen ciuda luptelor care ascund, prin proportiile titanice, un Colossus robotizat \u2013 asemenea uriasului din pictura lui Francisco Goya -, care \u00eesi t\u00e2r\u00e2ie picioarele printre valurile colturoase ale Hong Kong-ului, \u201ePacific Rim\u201c nu explodeaza la nivel de cliseu, ba chiar insereaza cliseul ca pe ceva necesar \u2013 de la cunoscutele glume cu rusii care sunt cei mai buni traficanti din lume de armament nuclear clandestin, p\u00e2na la imaginile care se vor a fi cutremuratoare, cu p\u00e2lcurile de chinezi fricosi ce pot fi zdrobiti \u00eentr-o clipita. Chiar si asa, cliseul este de multe ori str\u00e2mtorat, pentru ca, \u00een fond, el anticipeaza doar sacrificiul si destinul tragic al anumitor personaje.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Plec\u00e2nd de la consideratiile recente \u00een ceea ce priveste calitatea blockbusterelor si natura lor cameleonica, un exemplu care se situeaza pe o pozitie excentrica, fata de trendul mentionat, este cel mai recent lungmetraj al lui Guillermo del Toro, \u201ePacific Rim\u201c \u2013 care e plasat, negresit, \u00een categoria \u201ecum sa faci un blockbuster de vara\u201c. Inepuizabila&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pacific-rim-nostalgii-japoneze-cu-roboti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201ePacific Rim\u201c &#8211; nostalgii japoneze cu roboti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9084,83,6942],"class_list":["post-16201","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-pacific-rim","tag-film","tag-film-sf"],"views":1216,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16201","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16201"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16201\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16201"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16201"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16201"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}