{"id":16199,"date":"2013-08-01T14:54:21","date_gmt":"2013-08-01T12:54:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16199"},"modified":"2013-08-01T14:54:21","modified_gmt":"2013-08-01T12:54:21","slug":"opera-in-portrete-sau-calda-eruditie-a-unui-critic-muzical","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/opera-in-portrete-sau-calda-eruditie-a-unui-critic-muzical\/","title":{"rendered":"\u201eOpera \u00een portrete\u201c sau calda eruditie a unui critic muzical"},"content":{"rendered":"<p>Sinteza inedita grefata pe calendarul profesional prodigios al unui critic muzical rom\u00e2n care si-a focalizat activitatea pe opera lirica a contemporaneitatii, cartile \u201eOpera Live\u201c \u2013 2002, \u201eOpera Viva\u201c \u2013 2004, \u201eOpera \u00een direct\u201c \u2013 2008, \u201eOpera Eterna\u201c \u2013 2010, \u201eOpera Divina\u201c \u2013 2012, purt\u00e2nd semnatura lui Costin Popa, se completeaza de cur\u00e2nd cu un nou volum intitulat \u201eOpera \u00een portrete\u201c, aparut \u00een 2013 la Editura Pegasus Press, cu prefata inspirata a Ligiei Ardelean.<br \/>\nAsezate \u00een continuitatea volumelor precedente, paginile noii carti intereseaza mai \u00eent\u00e2i prin elementele de inedit ale structurii sale. \u00cen capitolul de mare interes din deschiderea volumului, numit cu precautie \u201eConsemnari vechi\u201c, Costin Popa grupeaza tipologic, pe baza experientei sale directe, tot ce el a remarcat \u2013 neexhaustiv \u2013 din suflarea scenei lirice, de la soprane, mezzosoprane si tenori, la baritoni, basi sau dirijori. Cele aproape o suta de pagini ale cartii consacrate portretelor, care au inspirat si titlul volumului, sunt sustinute de imaginile grafice usor sarjate ale Adelaidei Mateescu, augment\u00e2nd textele ce anunta un viitor \u201eDictionar critic (si sentimental) de artisti lirici\u201c.<br \/>\nPrivit ca exercitiu de esentializare, portretul fiecarui artist este conturat \u00een buna parte pe baza evenimentelor concrete traite de autor, prezent \u00een mari sali de opera ale lumii sau a analizei \u00eenregistrarilor celebre. Notatia devine uneori memorialistica, asigur\u00e2nd autenticitatea evocarii: \u201eAcum c\u00e2teva luni, \u00een foaierul Operei din San Francisco am sarutat cu nesf\u00e2rsita emotie m\u00e2na unei doamne scunde, distinse, cu o privire agera, dar melancolica si care nu-si trada v\u00e2rsta de 84 de ani. Era celebrissima soprana Licia Albanese, nume de legenda a scenei lirice, partenera lui Beniamino Gigli si a altor monstri sacri\u2026\u201c (p. 11).<br \/>\nDar acolo unde nu ajunge ca spectator si devine analist audio-video, Costin Popa soseste cu un bagaj teoretic exceptional, asa cum este si puterea evaluarilor sale muzicale. Maria Callas este \u201esoprana absoluta, care se distra cu secole de stilistica belcantista, romantica, verista, wagneriana chiar\u201c (p. 25), portretul ei monografic fiind compus printr-o glisare de la legende la date biografice esentializate si localizate la Londra si Paris. Criticul muzical o priveste din perspectiva posteritatii ingrate, c\u00e2nd la Paris, unde ea si-a ales sa sf\u00e2rseasca, o prea modesta placa pe cladirea \u00een care a trecut \u00een eternitate aminteste cunoscatorilor de soprana care fusese numita \u201eLa Divina\u201c. Ceea ce se cere stiut este faptul ca Maria Callas a provocat \u201eo revolutie ale carei consecinte s-au cristalizat abia \u00een ultima parte de secol XX, c\u00e2nd c\u00e2ntaretul-actor este din ce \u00een ce mai des \u00eent\u00e2lnit \u00een locul vocalistului\u201c (p. 25). La explicitarea unicitatii sale ca arta actoriceasca \u00een epoca, notatiei analitice datate august 1993 i se va adauga \u00een februarie 1999 o alta, de nuantata interpretare. Pretutindeni Costin Popa se \u00eendaratniceste sa faca un lucru dificil, anume sa exprime prin cuvinte fascinatia intraductibila a muzicii. El \u00eensusi este convins de aventura riscanta a unui asemenea demers, din moment ce marturiseste: \u201eEste infinit de greu a face analiza lucida a darurilor unice ale celei ce a fost unanim denumita La Divina\u201c (p. 26). Apoi, \u00een mai 2004, revine cu impresiile provocate de filmul lui Zeffirelli \u201eCallas Forever\u201c, \u00een care rolul titlular a fost \u00eencredintat cu totul fericit actritei Fanny Ardant.<br \/>\nEsentializ\u00e2nd calitatile fiecarei c\u00e2ntarete \u00een formulari memorabile, Montserrat Caball\u00e9 \u201eram\u00e2ne Regina pianissimelor\u201c (p. 29). Dirijorul Herbert von Karajan strabate \u00een posteritate cu masca sa legendara: \u201eCoama leonina rebela, chipul transfigurat cu ochii \u00eenchisi ca \u00eentr-o visare, m\u00e2inile de maxima expresivitate filmate intens\u2026 au fost ingredientele \u00abspectacolului Karajan\u00bb pe care media le-a prezentat cu obstinatie\u201c (p. 94). Evocarea se \u00eencheie \u00een fata morm\u00e2ntului sau de la Anif, Austria, loc de pelerinaj.<br \/>\n\u00cen mod firesc, personalitatilor pe care le-a dat Rom\u00e2nia scenei lirice li se acorda locul cuvenit, dar cu aceeasi exigenta a clasamentului. \u201eCariera artistica a Ilenei Cotrubas, una din cele mai importante pe care un artist rom\u00e2n le-a desfasurat pe mapamondul liric, este pilduitoare \u00een primul r\u00e2nd prin inteligenta cu care a fost construita\u2026\u201c (p. 12). La Mariana Nicolesco, propun\u00e2nd o lectie la Ateneul Rom\u00e2n pentru t\u00e2nara generatie, se remarca acea \u201esuprema stiinta a stilurilor, mozartian, verdian sau bellinian\u201c (p. 17). Ascultata \u00een spectacolul de la Covent Garden cu capodopera lui Gounod, Leontina Vaduva \u201eeste Julieta clipei actuale\u201c, nota criticul muzical \u00een august 1999 (p. 31). Mezzosoprana Mihaela Agachi, artista \u00een memoria careia este dedicat volumul, a lasat istoriei genului pilda \u201eunei voci cu timbru splendid, a unei stiliste desav\u00e2rsite, a unei muziciene perfecte\u201c (p. 50). Mesajul cartii induce ideea notorietatii universale a valorilor artei lirice, vorbind si despre Angela Gheorghiu, aceasta \u201esuper-nova de intensa stralucire\u201c (p. 35).<br \/>\nAsa cum ne-a obisnuit, Costin Popa, membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Rom\u00e2nia \u2013 Sectia de Muzicologie, radiografiaza apoi \u201e\u00cen capitala\u201c, \u201e\u00cen tara\u201c si \u201ePe meridiane europene\u201c evenimente reprezentative de la teatrele de opera din Bucuresti, Timisoara, Iasi, Milano, Viena\u2026, la Opera Comica pentru Copii, din festivaluri ca Viva Vox, patronat \u00een 2012 la Cluj-Napoca de soprana Lucia Stanescu, sau precum cel traditional de la Sibiu, \u00eencununat de concursul Vox Artis, organizat de Filarmonica de Stat si de Artcor Artists Agency din Viena. Tot la Sibiu a marcat si desfasurarea unui masterclass international instrumental si dirijoral, ajuns la a VII-a editie \u00een 2012, c\u00e2nd \u00een concertul de la Biserica Ursuline am avut sentimentul ca \u201eau cobor\u00e2t \u00eengerii\u201c.<br \/>\n\u201eOpera \u00een portrete\u201c este o carte de inspiratie si totodata de analiza obiectiva acuta, realizata cu rafinament de un specialist al domeniului, care se plimba cu autoritatea unui \u201eal casei\u201c prin lumea vedetelor scenei lirice contemporane prezentate \u00eentr-un stil placut, atractiv. Pentru cititorul interesat, noua carte a lui Costin Popa este o sansa unica de a se initia, abandon\u00e2nd prejudecata ca spectacolul de opera este atins de morbul istoricitatii. Muzicologul Costin Popa demonstreaza convingator vivacitatea genului \u00een care continua sa se ierarhizeze valori, pe masura ce se afirma tinerele generatii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sinteza inedita grefata pe calendarul profesional prodigios al unui critic muzical rom\u00e2n care si-a focalizat activitatea pe opera lirica a contemporaneitatii, cartile \u201eOpera Live\u201c \u2013 2002, \u201eOpera Viva\u201c \u2013 2004, \u201eOpera \u00een direct\u201c \u2013 2008, \u201eOpera Eterna\u201c \u2013 2010, \u201eOpera Divina\u201c \u2013 2012, purt\u00e2nd semnatura lui Costin Popa, se completeaza de cur\u00e2nd cu un nou&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/opera-in-portrete-sau-calda-eruditie-a-unui-critic-muzical\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eOpera \u00een portrete\u201c sau calda eruditie a unui critic muzical<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9083,72],"class_list":["post-16199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-opera-in-portrete","tag-costin-popa"],"views":1348,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16199"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16199\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}