\u00cencep\u00e2nd din sec. al XVII-lea, grija pentru colectia imperiala a crescut foarte mult, Habsburgii devenind tot mai mult constienti de importanta ei culturala, nu doar de cea pecuniara. Privilegiatii vizitau camera tezaurului imperial separat de cea \u00een care erau adapostite bunurile culturale. Arhiducele Leopold Wilhelm (fratele mai mic al \u00eemparatului Ferdinand al III-lea) a fost cel care a reinventariat colectia imperiala si care i-a dat o alta directie: picturile au \u00eenceput sa precumpaneasca printre bunurile colectionate. Lucrari de FransSnyders, David Teniers cel T\u00e2nar, FransWouters \u00eembogatesc colectia Habsburgilor, pictorul flamand Van den Baren fiind numit custode general. \u00centre altele, trebuie amintit si faptul ca Leopold Wilhelm a profitat de faptul ca puritanul Cromwell, lordul protector al Angliei, era prea putin interesat de colectia de arta a raposatului rege Carol I, astfel \u00eenc\u00e2t a achizitionat o buna parte a operelor ce facusera fala regelui englez si le-a adus la Viena. Se poate spune ca momentul care a marcat \u00eenceputul domniei nepotului lui Leopold Wilhelm, \u00eemparatul Leopold I, \u00een 1658, este si cel care \u00eencheie expunerea de la Viena, pentru ca de aici \u00eencolo \u00eencepe \u2026 restul muzeului. Principiile de colectionare a bunurilor de arta urmau sa ram\u00e2na neschimbate pentru urmatoarele trei secole. Rolul \u00eemparatilor \u00een selectarea acestora a scazut de la an la an, raspunderea fiind lasata pe umerii profesionistilor. Colectiile se specializeaza. \u00cen 1712, de exemplu, \u00eemparatul Carol al VI-lea l-a numit pe Carl Gustav Heraeus inspector al medaliilor si antichitatilor, cu sarcina de a crea un cabinet unificat de numismatica, aduc\u00e2nd laolalta piesele rasp\u00e2ndite \u00een diverse colectii imperiale. Acest cabinet a fost, de altfel, primul care a avut, ceva mai t\u00e2rziu, personal de specialitate angajat cu statut permanent. Cu doar trei ani \u00eenainte de deschiderea Muzeului Brukenthal la Sibiu, adica, \u00een 1814, picturile si alte c\u00e2teva bunuri considerate strict \u201eartistice\u201c au fost puse la dispozitia publicului larg, \u00een palatul Belvedere de Jos.
\nCele peste 2.200 de obiecte reunite \u00een expozitia vieneza sunt, \u00eentr-adevar, de o frumusete extraordinara si st\u00e2rnesc uimirea tuturor vizitatorilor. Celebra saliera a lui Cellini se bucura, evident, de interesul tuturor vizitatorilor, (si) pentru ca asa au dorit curatorii, asez\u00e2nd lucrarea \u00eentr-un loc privilegiat si construind o \u00eentreaga campanie de imagine \u00een jurul ei. Asa cum se stie, capodopera (lucrata pe la 1540) a fost furata \u00een 2003, \u00een timpul lucrarilor de restaurare a cladirii, si a fost descoperita, \u00eengropata \u00eentr-o padure aflata la 90 de km de Viena. Din fericire, hotul a adapostit-o \u00eentr-o cutie din plumb, pentru a proteja opera (orice comparatii cu mama hotului din comuna tulceana Carcaliu, care a \u00eengropat cele sapte tablouri \u00een cimitirul satului, sunt excluse). Dar fascinatia exercitata de colectia lui Rudolf al II-lea \u00eentrece, probabil, orice asteptare.
\nAr mai trebui, probabil, adaugat ca textele explicative care \u00eensotesc expozitia nu lasa sa transpara nici o urma de simpatie pentru Habsburgi, ceea ce ma face sa cred ca sentimentele antiimperiale sunt, \u00eenca, destul de vii \u00een sufletele austriecilor.
\n\u00cen fine, nu lipsita de interes este sala \u00een care sunt expuse machetele utilizate de muzeografi \u00een studiul efectuat pentru pregatirea expozitiei. Ar merita ca tinerii muzeografi rom\u00e2ni sa vada (eventual, cu ghidaj) si aceasta parte a recentei expozitii vieneze!
\nPentru ca am amintit palatul Belvedere, nu pot sa nu \u00eemi manifest mirarea fata de schimbarile petrecute \u00een palatul de jos. Celebrul edificiu construit prin stradania lui Eugeniu de Savoia, proiectat de arhitectul Johann Lukas von Hildebrandt, a fost remodelat, sub \u00eendrumarea arhitectului german Wilfried K\u00fchn, pentru a fi transformat \u00eentr-un loc destinat expozitiilor temporare. Se pare \u00eensa ca, \u00een procesul de modificare, o parte din decoratiile baroce ale palatului au fost distruse. Dincolo de asta, sigur ca expozitiile gazduite acolo sunt interesante, asa cum este si cazul celei care poate fi vazuta \u00een momentul de fata, \u201eDecadenta \u2013 aspecte ale simbolismului austriac\u201c. Curatorii, care au organizat expozitia tematic, nu cronologic, au gasit c\u00e2teva solutii muzeografice interesante (muzica de fond, de exemplu, compusa special pentru expozitie, poate fi ascultata prin intermediul unor difuzoare amplasate pe pereti si care au desenul unor flori). Totul este pus sub imaginea obsedantului tablou, din 1902, \u201e\u00cengerul rosu\u201c, al lui Karl Mediz \u2013 un artist care, acum la aproape 70 de ani de la moarte, este din ce \u00een ce mai bine cotat la casele de licitatii.
\nPentru cei care ajung \u00een Viena p\u00e2na \u00een septembrie, vizitarea Albertinei este de neevitat. Si asta pentru ca,\u00a0 dupa aceea, expozitia permanenta va fi \u00eenchisa timp de trei luni. Asa se explica probabil marea afluenta de public pentru expozitia \u201eDe la Monet la Picasso. Colectia Batliner\u201c. Trebuie spus ca Herbert si Rita Batliner sunt detinatorii uneia dintre cele mai importante colectii de arta moderna din Europa. De c\u00e2nd a sosit la Viena, din Liechtenstein, \u00een 2007, muzeografii Albertinei scot la iveala, pe r\u00e2nd, comorile colectiei. Colectia a fost \u00eemprumutata cu titlu permanent muzeului vienez, dar nimeni nu stie ce se va \u00eent\u00e2mpla cu ea, dupa moartea colectionarilor. Deschisa cu doar c\u00e2teva zile \u00een urma, expozitia \u201eBaselitz, Richter, Kiefer\u201c mi-a fost inaccesibila \u00een momentul vizitei mele \u00een Viena. \u00cemi pot imagina ca ea va constitui o adevarata lovitura de imagine pentru muzeul austriac, cei trei artisti germani fiind considerati la apogeul carierelor lor (Baselitz are 75 de ani, Richter are 81, mai t\u00e2nar fiind doar Kiefer, de 68).Cu numai doua luni \u00een urma, lucrarea din 1968 a lui Gerhard Richter, \u201ePiata domului, Milano\u201c, a fost v\u00e2nduta, la New York, cu o suma record pentru un artist \u00een viata: 37,1 milioane dolari\u2026 Am avut, \u00een schimb, ocazia sa vizitez traumatizanta expozitie a lui Gottfried Hellnwein. Amintirea legata de cutremurul din Ro-m\u00e2nia, din 1977, care este \u201esubiectul\u201c uneia dintre lucrarile sale, este, probabil, si una dintre cele mai usor de suportat p\u00e2nze ale artistului!
\nNu puteam parasi Viena fara sa trec si prin cartierul muzeelor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cencep\u00e2nd din sec. al XVII-lea, grija pentru colectia imperiala a crescut foarte mult, Habsburgii devenind tot mai mult constienti de importanta ei culturala, nu doar de cea pecuniara. Privilegiatii vizitau camera tezaurului imperial separat de cea \u00een care erau adapostite bunurile culturale. Arhiducele Leopold Wilhelm (fratele mai mic al \u00eemparatului Ferdinand al III-lea) a fost… Cite\u0219te mai mult »Iulie in Austria<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16195","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1073,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16195","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16195"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16195\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16195"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16195"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16195"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}