Scrisul, se stie prea bine, este o \u201emeserie fara orar\u201c. Pentru Cornel Ungureanu literatura nu este un mod de existenta, printre altele, ci \u00eensasi existenta; cititor habotnic, animator ubicuitar, traind si glorific\u00e2nd literatura, scriind nervos, capricios, vitezist, debordant (pe un fond ironic), criticul timisorean este \u2013 \u00eenainte de orice \u2013 un mare truditor. \u201eViata \u00eengropata\u201c (dupa o memorabila formula predista), investitia de efort rodesc pe solul polivalentei, conjug\u00e2nd verva ironica, blitz-ul ideilor, suflul epic. Cu adresa polemica, rareori declarata ori divulgata, paginile sale storc latentele, evidentiaza o perceptie proaspata si lecturi personale, eliber\u00e2nd formule definitorii, incisive, \u00een care jocul citatelor ram\u00e2ne periferic, jocul nuantelor ocup\u00e2nd scena. Instalat \u00een \u201eimediata noastra apropiere\u201c, Cornel Ungureanu \u00eentelege contemporaneitatea ca istorie a vietii spirituale. Decup\u00e2nd un fragment, el va cauta radacinile literaturii actuale, va interoga cu febrilitate contextele, interesat de relatiile de continuitate \/ discontinuitate si de iluzia (nostalgia) \u00eenceputului absolut. Cu antene sociologice, \u00eempatimitul foiletonist, instalat \u00eentr-un colt propice, comprehensiv si valorizator, nu cu totul ferit de umori, devine \u2013 tot mai mult \u2013 istoric literar; desigur, fara a fi prizonierul unor metodologii \u00een voga, prea tehnicizate. El foreaza ispitit de biografia spirituala, propun\u00e2nd c\u00e2te un insolit punct de vedere. Croite \u00een \u201espirit personal\u201c (cum observase Adrian Marino), cartile lui Cornel Ungureanu au st\u00e2rnit bogate comentarii. Aparitie necesara, de ecou, \u201eProza rom\u00e2neasca de azi\u201c(1985) marca o despartire. Criticul se desprindea din armata foiletonistilor (\u201efunctionali\u201c), lumin\u00e2nd contextul, patrunz\u00e2nd \u00een cutele epocii, lu\u00e2ndu-i pulsul, numind preferintele si preferatii unui timp emblematic (inaugur\u00e2nd o lume). Cornel Ungureanu \u00eentelege cucerirea traditiei ca o re-cucerire. Prefacerile ei, ajut\u00e2ndu-ne sa \u201ecitim\u201c atmosfera si mentalitatea, developeaza liniile de forta, articulatiile unei epoci. Ideologia artistica, v\u00e2rstele interioare capata relief doar prin montura \u00een context; iata obsesia constructiva (reordon\u00e2nd un material vast, pe spatii nehotarnicite) a criticului aparent \u201efragmentarist\u201c, contaminat de moda retro, coment\u00e2nd vervos \u201etineretea maestrilor\u201c, \u00eenvaluindu-si eroii \u00eentr-o lumina comprehensiva, tandra. Dar si lu\u00e2nd distanta ironica, atent la jocurile vietii literare, atasat geografic de spatiul banatic, b\u00e2ntuit si banuit, p\u00e2na mai ieri, de seceta literara si filantropism (negresit, subcritic).
\nCornel Ungureanu ram\u00e2ne un maratonist al lecturilor. Febrilitatea cronicarului, mereu ingenios si surprinzator, zglobiu, expeditiv, chiar imprevizibil, trece \u00een pagina, uneori, dezordinea oralitatii. Greu de aflat, au spus c\u00e2rcotasii, sub avalansa textelor sale, vadind vioiciune, acrobatia ideilor, \u201epofta de joaca\u201c (Valeriu Cristea), flerul diagnosticianului etc., un program.
\nInstalat \u00een prezentul continuu, Cornel Ungureanu cunoaste si recunoaste voluptatea lecturilor simbolice. S-a observat \u201e\u00eenclinatia ezoterizanta\u201c a criticului, descoperind mereu, cu o seriozitate sur\u00e2zatoare (Livius Cioc\u00e2rlie), \u00eendaratul textelor, embleme, acte initiatice, mituri, alegorii. Daca preferintele merg spre critica arhetipala, spre orizontul arhaic si profunzimi, Cornel Ungureanu nu cade, totusi, \u00een manie mitosofica; ponderat, ferindu-se de excesele limbajului \u201enoii critici\u201c (manevrat, de unii, \u00een acceptie lejera sau, dimpotriva, glaciala), Cornel Ungureanu ram\u00e2ne un entuziast, fac\u00e2nd din arhaicitate o realitate a vietii interioare. Criticul este un scafandru al spiritului, cercet\u00e2nd \u201etemele ad\u00e2nci\u201c, impun\u00e2nd prin densitatea ideatiei. Si, nu mai putin, prin capacitatea de absorbtie, cu lecturi c\u00e2t se poate de variate, fiind \u201eprotectorul\u201c unor experiente si orientari care \u00eembogatesc spectrul cultural, cu un mentorat rodnic.
\nRemarcabila este, \u00eensa, deschiderea lui Cornel Ungureanu spre un comparatism mai putin frecventat la noi, sond\u00e2nd \u201ea treia Europa\u201c. Este aici un c\u00e2stig metodologic, nutrit \u2013 iarasi \u2013 de lecturi bogate, aduc\u00e2nd \u00een atentie un alt sistem de raportari; interesul pentru sud-estul Europei, posibil si prin \u201eevolutia solidara\u201c (similitudini istorice), depaseste, prin efortul tenace al criticului, faza deziderativa. \u00cen plus, stilul sau fluid, colocvial, contaminat de buna dispozitie (post-modernista, sa-i spunem), refuza solemnitatea scrobita. Cornel Ungureanu nu este un sursier mohor\u00e2t, \u00eenacrit de timpul consumat \u00eentre h\u00e2rtoage prafuite. Oficiind parca \u00een halat, el impune prin usurinta redactarii, prin tinuta beletristica a frazei, \u00een fine, prin \u201eviziune epica\u201c. Am putea spune ca avem \u00een Cornel Ungureanu un prozator care se ignora. Coment\u00e2nd, cu ani \u00een urma, \u201eImediata noastra apropiere\u201c (volum din 1980), Dana Dumitriu chiar asta semnala: stofa de prozator. \u00cenc\u00e2t, chiar lipsit de rabdare, el nu poate fi considerat \u201edeloc beletrist\u201c (cum aprecia tot Adrian Marino), elogiind stilul \u201elimpede, sobru, rece\u201c. Mi se pare, dimpotriva, ca Ungureanu amesteca \u2013 cu buna stiinta \u2013 genurile, ca afectivitatea si verva ironica fac casa buna, ca proza comisa (vezi \u201eCaseta nr. 5\u201c, \u00eentr-un vechi \u201eOrizont\u201c, anunt\u00e2nd un lung roman, depan\u00e2nd \u201eamintiri din copilarie\u201c) are tot un scop recuperator. Martorii, venind din etapa \u201eeroismului cultural\u201c, nu sunt convocati \u00een numele localismului vanitos sau a trufasului izolationism. O istorie a spiritului, spuneam, traieste \u00een scrisul sau, numind bucuros conexiunile, av\u00e2nd mai degraba nevoie de pretexte dec\u00e2t de repere. Dispretuind morga teapana, Cornel Ungureanu incita \u00eentotdeauna; usurinta de a produce idei nu se bucura, \u00eensa, totdeauna, si de ragazul demonstratiilor rabdurii, a disciplinei conceptuale.
\nRemarcabil analist, Cornel Ungureanu s-a impus, mai cu seama, ca un patrunzator critic al prozei. \u00cen masura \u00een care obiectul criticii determina chiar stilul ei, vom observa ca Ungureanu, \u201econspect\u00e2nd\u201c opere, nu cultiva maniera rezumativ-narativa. Iubind regimul interpretativ, \u00eesi g\u00e2ndeste cartile prob\u00e2ndu-si sensibilitatea interogativa prin re-lecturi si asociatii neasteptate.
\nConsiderat, nedrept, un critic \u201efara program\u201c, el s-a dat, de multisor, \u201ede gol\u201c, \u00eenc\u00e2t un titlu precum \u201eContextul operei\u201c (1978) \u00eei \u201edeconspira\u201c raza de actiune, animata, fireste, de o contagioasa idee: acea \u201eipotetica\u201c istorie a literaturii. Desfasur\u00e2nd o viziune epica, cu pigment ironic si parfum livresc, cartile sale, impozante, cartografiind, \u00eendeosebi, proza, se vor \u2013 constata Alex Stefanescu \u2013 \u201eun visator jurnal de lectura\u201c. Iar seria de \u201eGeografii literare\u201c, lansata cu aplomb, probeaza dinamica marginilor, activ\u00e2nd, pe fundalul globalizarii, \u201eresursele regionale\u201c (dispretuitele, de regula, culturi provinciale, sateliz\u00e2nd Centrul). Cu rol potentator, de fapt, pornind de la creuzetul etnic banatean si vadind \u201egeocuraj\u201c (vorba lui Dan C. Mihailescu), cuprinz\u00e2nd literatura regiunilor, identific\u00e2nd, dincolo de fruntarii, izoglosele literaturii. Iata un program ambitios, observam, urmarit cu tenacitate, \u00een pofida fragmentarismului si capriciilor editoriale, \u00eencuraj\u00e2nd o oarece dezordine (nume, titluri, teme).
\nCinstind \u00eencepatorii, acele personalitati inaugurale, criticul timisorean re\u00eenvie, cu har prozastic, o lume de altadata, de la Gabriel Ivul si Mihail Halici la Tata Oancea, de pilda. Scormonitor de arhive, decupeaza o zona literara si defineste, pe urmele altora, cu o perceptie tandra, barocul, senzorialitatea, viata ca sarbatoare, suprematia colectivitatii, provincia ca \u201ecentru al lumii\u201c etc. Ar fi nedrept, \u00eensa, sa vedem \u00een Cornel Ungureanu doar un autorizat si autoritar ghid banatean, imun la seductiile Europei Centrale. Ca dovada, impulsul unei bune asezari (teme, obsesii, proiecte \u00een \u201eoglinzile\u201c unui spatiu), inventariind nevrozele, dilemele si utopiile din \u201eMitteleuropa periferiilor\u201c, pe baza \u201eteoriei cercurilor culturale\u201c si a unor similare si tabuizate experiente istorice. Dezvolt\u00e2nd, se vede bine, ca proiect topografic, un comparatism putin frecventat la noi, cercet\u00e2nd literaturile vecine (mesaje, idei subversive), ignor\u00e2nd, precizeaza \u00eensusi autorul, excluderile solicitate de varii momente istorice. Caut\u00e2nd echivalente, descifr\u00e2nd mentalitati, recuper\u00e2nd literatura exilului. Fiindca, ne\u00eendoielnic, Cornel Ungureanu este un febril si harnic recuperator.
\nCum lectura este \u00een recul si teletropismul face ravagii, criticul \u00eentelege literatura si ca o \u201e\u00eencercare de seductie\u201c, \u00een epoca infobezitatii. St\u00e2rnind, \u00eenvior\u00e2nd curiozitatea, el patrunse \u00een culisele istoriei \u201esecrete\u201c (\u201eceva mai zglobie\u201c, zice) si vrea, descoperind unghiuri noi si sensuri latente, autori uitati si dosare pitite, \u00eentr-o emisie precipitata, cu finaluri deschise, sa convinga si stilistic: o fraza alerta, colocviala, digresiva, fara rabdare critica. Rezulta o exegeza spectaculoasa, caleidoscopica (fix\u00e2nd repere, embleme, scenarii initiatice) pe care N. Manolescu nu ezita a o califica drept \u201edeliranta\u201c (pe alocuri). De altminteri, tot N. Manolescu credea ca o clara \u201elinie de partaj\u201c separa scrierile lui Ungureanu, lu\u00e2nd drept borna anul 1989. E drept, preocuparile (explicite acum) de geografie si istorie literara (\u00een alianta si \u00eentr-o acceptie personala, sa recunoastem) s-au amplificat; dar nu putem ignora continuitatea subterana, vizibila \u00eenca \u00een \u201eProza rom\u00e2neasca de azi\u201c, taxata, pamfletar-scandalos, de M. Iorgulescu ca fiind o pseudo-sinteza, \u201epe alaturi\u201c de cestiune.
\nCornel Ungureanu este, indiscutabil, un ins curios, vibratil, un burete informational. Are patima culiselor si pofta detectivistica. Dar pedanteria sa nu e seaca. Scrie sub semnul urgentelor, \u00eentelege rolul Dosarelor si al Serviciilor secrete (\u201eintelligence\u201c, ar zice acum George Cristian Maior), propune o Istorie alternativa, clarific\u00e2nd, astfel, rolul si rostul Geografiilor, \u201eprotej\u00e2ndu-le\u201c chiar! Evident, aduna si stivuieste h\u00e2rtoage (spre disperarea doamnei Emilia, \u201esufletul oridinii\u201c), ataca un larg front tematic, este generos si risipitor, prezent peste tot unde se \u00eent\u00e2mpla ceva (\u00een urbea timisoreana, se \u00eentelege!). \u00cencearca, altfel spus, sa faca ordine, lumin\u00e2nd cotloanele, leg\u00e2nd ombilical epoca si opera (tabuizari, interdictii, selectii, falsificari, reciclari, sub semnul reeducarilor din \u201edeceniul unu\u201c); contextualiz\u00e2nd, adica, conjug\u00e2nd imaginarul (verosimilitatea fictionala) cu pactul biografic (substratul socio-moral); culpa estetica (daca e cazul) cu cea morala, aproape inevitabila, dincolo de suspicionita \u00een floare la meridianul nostru.
\nAnimat, am vazut, de mari proiecte, oferind, \u00eentre timp, \u201ecarti suplimentare\u201c, criticul timisorean \u00eenvioreaza peisajul revuistic. Desi volumele sale sunt \u201econcentrationale\u201c (contin\u00e2nd idei pentru alte c\u00e2teva), desi Cornel Ungureanu cultiva proza ca fatalitate (aparentele jucause masc\u00e2nd un interes constant pentru \u201eprofunzimi\u201c), criticul timisorean \u00eesi urmeaza programul. Vazut ca un critic herculean (cf. George Pruteanu), traind ferice truda scrisului, Cornel Ungureanu, instalat \u00een prima transee a literaturii, oficiaza cu bucurie, neobosit, dupa at\u00e2tea decenii de la debut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scrisul, se stie prea bine, este o \u201emeserie fara orar\u201c. Pentru Cornel Ungureanu literatura nu este un mod de existenta, printre altele, ci \u00eensasi existenta; cititor habotnic, animator ubicuitar, traind si glorific\u00e2nd literatura, scriind nervos, capricios, vitezist, debordant (pe un fond ironic), criticul timisorean este \u2013 \u00eenainte de orice \u2013 un mare truditor. \u201eViata \u00eengropata\u201c… Cite\u0219te mai mult »CORNEL UNGUREANU – 70. Opera si epoca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2223],"class_list":["post-16183","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cornel-ungureanu"],"views":1216,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16183","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16183"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16183\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16183"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16183"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16183"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}