{"id":16181,"date":"2013-08-01T14:33:58","date_gmt":"2013-08-01T12:33:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16181"},"modified":"2013-08-01T14:33:58","modified_gmt":"2013-08-01T12:33:58","slug":"spiritul-ca-ultima-rezistenta-file-dintr-un-jurnal-de-lectura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/spiritul-ca-ultima-rezistenta-file-dintr-un-jurnal-de-lectura\/","title":{"rendered":"Spiritul ca ultima rezistenta. File dintr-un jurnal de lectura"},"content":{"rendered":"

Am recitit cuv\u00e2ntarile rostite \u00een 1956, la Congresul Uniunii Scriitorilor din R.P.R. O exceptie: interventia lui Marin Preda. Referindu-se la personajul literar, creatorul \u201eMorometilor\u201c, de la a carui nastere se vor \u00eemplini peste c\u00e2teva zile 91 de ani, polemiza subtil: \u201ePentru eroul prozei epice, de pilda, problema libertatii sociale devine la un moment dat at\u00e2t de individuala, unica si majora, \u00eenc\u00e2t se transforma \u00een marea sa problema, iar celelalte probleme ram\u00e2n fie rezolvate, fie dependente de problema cea unica, fie de importanta secundara. La fel devine problema unica, pentru eroul prozei epice, marea problema a casniciei, a fericirii, sau nefericirii, problema \u00abdormitorului\u00bb, cum spune Tolstoi. Individul suporta marile catastrofe sociale si naturale cu mult mai multa usurinta dec\u00e2t catastrofa casnica, gelozia, tradarea sau chinurile iubirii ne\u00eempartasite, spune Tolstoi. Si eu sunt convins ca marele scriitor nu greseste, ca individul astfel e facut si ca nu e rau ca e facut astfel\u201c.<\/strong><\/em>
\nCit\u00e2ndu-l nu pe Lenin ca alti vorbitori, ci pe Tolstoi, pun\u00e2nd accentul pe drama individuala, Marin Preda \u00eesi dezvaluia, \u00een amintitul for \u00eempotmolit \u00een limbajul de lemn al epocii, evazionismul, umanismul, fac\u00e2nd, \u00een fond, dovada unei mari constiinte artistice.
\n*<\/strong>
\nLa o \u00eent\u00e2lnire cu librarii italieni, Umberto Eco afirma: \u201eCartea apartine acelei categorii de ustensile care, odata inventate, nu mai sunt susceptibile de a fi ameliorate. Din aceasta categorie mai fac parte: foarfecele, ciocanul, lingura si bicicleta\u201c. Ideea scriitorului era ca nimeni si nimic nu vor putea modifica \u00een mod esential Cartea, nici chiar tehnologiile si suporturile ultramoderne. Aceasta opinie mi-a amintit \u00eensa de o reflectie a unui personaj al lui Roa Bastos: \u201eCartile \u00eesi au destinul lor, dar destinul nu are nici o carte\u201c. Ceea ce consuna cu o alta observatie a autorului \u201ePendulului lui Foucault\u201c, de aceasta data privind \u201enascocirile\u201c scriitorului \u00een raport cu adevarul istoric si cu relativitatea \u00een timp a acestuia. \u00cen lumea reala totul este la urma urmei efemer si schimbator. Ce se petrece \u00eensa \u00een \u201eRazboi si pace\u201c sau \u00een \u201eFratii Karamazov\u201c este pentru totdeauna. Nimeni si nimic nu mai poate schimba ceva, dec\u00e2t doar niste regizori sau editori exaltati ori impostori. Dar schimbarile lor sunt cel mult alte povesti, alte \u201eistorii\u201c ce le apartine si care, de regula, sunt sortite neantului ab initio. \u201eToti filosofii\u201c \u2013 observa Umberto Eco \u2013 \u201esi-au racit gura spun\u00e2nd: exista, de o parte, realitatea \u2013 o lume \u00een care Jacques Chirac este presedinte al Republicii Franceze \u2013 de cealalta parte, fictiunea \u2013 o lume \u00een care gasesti un tip care se numeste Sherlock Holmes. Filosofii au avansat mereu supozitia ca universul fictional are un nivel de adevar, inferior. Pentru mine este exact invers… Tot ceea ce noi numim adevar \u00een lumea realitatii poate sa fie pus \u00een cauza. Vom descoperi poate \u00eentr-o zi ca Einstein s-a \u00eenselat, dar fictiunea, faptul ca Emma Bovary moare, e ceva sigur. Nu se discuta. Daca cineva vrea, poate sa scrie o alta istorie, dar \u00een ce priveste universul lui Flaubert, ea moare\u201c.
\n*<\/strong>
\nGabriel G\u00e0rcia M\u00e1rquez marturiseste ca a \u00eenceput sa scrie proza la \u00eent\u00e2mplare si mai ales pentru a-i demonstra unui prieten ce conducea ziarul la care lucra ca si generatia sa poate da scriitori. Cu timpul, se confeseaza autorul \u201eVeacului de singuratate\u201c, scrisul a devenit pur si simplu o placere. Una printre altele. Apoi, a ajuns sa nu-i placa nimic mai mult pe lume dec\u00e2t scrisul. Pentru ca, \u00een fine, scrisul sa devina o suferinta. Nu e singurul prozator pentru care scrisul \u00eenseamna suferinta. Literatura noastra are, si ea, exemplele sale. Marin Preda este unul dintre ele: \u201eDaca as sti ca efortul pentru scrierea unui roman ma poate costa viata, mi-as lua toate masurile de siguranta pentru a \u00eenlatura o eventualitate cum ar fi boala din care sa mi se traga moartea. Dar unica masura hotar\u00e2toare, aceea de a renunta la scris, nu as lua-o\u201c.
\n*<\/strong>
\nBorges postula ca \u201eideea lecturii obligatorii, \u00een literatura, este o idee absurda, cum la fel de absurd ar fi sa vorbesti de fericire obligatorie\u201c. \u00centelegem si mai bine sensul acestei asertiuni amintindu-ne ca tot el credea ca literatura este o forma a fericirii. Sau, poate, macar o compensatie. O forma a fericirii a fost, cu siguranta, literatura pentru Ibraileanu, un Cititor, cu majuscula, al carui portret viu, memorabil, i-l creioneaza cu o pana de mare prozator Valeriu Cristea \u00een eseul \u201eSpatiul \u00een literatura\u201c. Un cititor care a iubit femei din carti si nu a dansat dec\u00e2t la baluri fastuoase ca cel al Natasei Rostova, si care se refugia, cu stocul corespunzator de tigari, din lumea reala, plina de microbi, fie ei si virtuali, \u00eentr-o odaie dintr-un vechi \u201efundac\u201c al Iasilor ce se umplea de fum si de eroii marii literaturi. Sunt convins ca, daca n-ar fi existat literatura, Ibraileanu s-ar fi sinucis de t\u00e2nar.<\/p>\n

Revad un text al lui Mircea Eliade, publicat \u00een 1935. Este vorba de un eseu \u00een care Eliade face o neta distinctie \u00eentre viata politica si viata civila, asa cum aratau ele \u00een epoca interbelica, perioada pe care nu putini retardati, caci nostalgici nu se pot numi (nostalgia este o stare ce \u00eennobileaza fiinta umana!), nu contenesc a ne-o prezenta ca pe un timp al celei mai pilduitoare moralitati, al prosperitatii si fericirii, dar mai ales al unei democratii exemplare. O democratie care, vezi Doamne, ar trebui sa ne inspire, sa ne fie model si \u00een mileniul al treilea. Dar sa reproduc ceea ce scria Mircea Eliade \u00een 1935: \u201eViata civila s-a confundat \u00een Rom\u00e2nia moderna cu viata politica. \u00cen loc ca idealul oricarui om sa fie civilitatea maxima, idealul a ajuns sa fie politica partidului. Termenii de \u00abcivilitate\u00bb si \u00abpolitica\u00bb ar fi trebuit sa coincida si \u00een realitatea istorica moderna, asa cum coincid filologic. De fapt, \u00eensa, viata civila si viata politica \u2013 mai ales asa cum e \u00eenteleasa la noi \u2013 nu au nimic comun. Cea dint\u00e2i priveste realitatea nationala \u00eentreaga; cealalta, o realitate fracturata \u00eentre \u00abpartid\u00bb si \u00abadversarii partidului\u00bb. La viata civila sunt datori sa participe toti\u2026 La viata politica participa cine vrea. Viata politica nu este o datorie pentru nimeni. A nu \u00abface politica\u00bb nu este o tradare; dimpotriva, acei care se refuza astazi politicii constituie ultima rezistenta a spiritului public \u00een Rom\u00e2nia\u201c.
\nEste superfluu a mai sublinia c\u00e2t de actual este Mircea Eliade. Se verifica astfel \u2013 \u00een treacat fie spus \u2013 \u00eenca o data, ca marile spirite vad dincolo de conjunctural, de ocazional, de evenimential. Vad ceea ce este definitoriu. Pare ca Eliade descrie si explica avant la lettre realitatea rom\u00e2neasca de astazi si, din pacate, mai mult ca sigur, de m\u00e2ine. De mai bine de doua decenii, oamenii de buna cuviinta din aceasta tara se \u00eentreaba: unde sunt, unde s-au retras personalitatile autentice, competentele si constiintele morale? De ce scena (si nu doar cea politica) este invadata de infractori, care adesea se dau si disidenti, de semidocti si sfertodocti, de jigodii, de mafioti care au adus Rom\u00e2nia \u00een sapa de lemn? Un economist de mare autoritate aprecia ca Rom\u00e2nia a pierdut \u00een perioada de dupa 1990 mai mult dec\u00e2t \u00een cele doua razboaie mondiale. Este un pret literalmente devastator pentru trecerea de la socialism la capitalism, cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t aceasta trecere nici macar nu se produce firesc si \u00eentr-un timp rezonabil. Sunt oare intelectualii, oamenii capabili, onesti, patrioti adevarati niste lasi care nu au curajul sa lupte, sa-si asume destinul societatii si al statului rom\u00e2n? Sau traiesc cu convingerea ca trebuie sa ram\u00e2na pe pozitiile ultimei rezistente, cea a Spiritului, nu numai a spiritului public de care vorbea Mircea Eliade la 1935? N-ar fi exclus. Este de vazut \u00eensa daca o asemenea rezistenta nu a devenit \u201einerta\u201c si daca nu cumva ei au abandonat \u00eensasi \u201elupta cu inertia\u201c, de care vorbea, cu sc\u00e2nteieri de geniu, cel mai \u201epericulos\u201c disident dintre toti scriitorii disidenti ai epocii postbelice rom\u00e2nesti! Riscul pe care \u00eel implica ram\u00e2nerea pe baricadele ultimei rezistente este enorm, fiindca \u00een c\u00e2mpul lasat liber se \u00eenstap\u00e2neste tagma ticalosilor, a jefuitorilor, cum zicea un ilustru revolutionar fara certificat, si a tradatorilor de tara. Sau, poate, cei ce formeaza ultima rezistenta au rabdare, stiind din experienta istoriei ca poate veni si un moment al socotelii? Oricum, nu avem \u00eencotro: trebuie sa credem \u00een ultima rezistenta, fie si pentru ca este ultima\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am recitit cuv\u00e2ntarile rostite \u00een 1956, la Congresul Uniunii Scriitorilor din R.P.R. O exceptie: interventia lui Marin Preda. Referindu-se la personajul literar, creatorul \u201eMorometilor\u201c, de la a carui nastere se vor \u00eemplini peste c\u00e2teva zile 91 de ani, polemiza subtil: \u201ePentru eroul prozei epice, de pilda, problema libertatii sociale devine la un moment dat at\u00e2t… Cite\u0219te mai mult »Spiritul ca ultima rezistenta. File dintr-un jurnal de lectura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9079,892],"class_list":["post-16181","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-congresul-uniunii-scriitorilor-din-r-p-r","tag-marin-preda"],"views":1231,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16181","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16181"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16181\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16181"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16181"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16181"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}