{"id":16178,"date":"2013-08-01T14:32:09","date_gmt":"2013-08-01T12:32:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16178"},"modified":"2013-08-01T15:34:13","modified_gmt":"2013-08-01T13:34:13","slug":"un-document-literar-si-sufletesc","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-document-literar-si-sufletesc\/","title":{"rendered":"\u201eUn document literar  si sufletesc\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>O noua aparitie-eveniment ne-a rezervat \u00een aceasta vara editura t\u00e2rgumureseana Nico, sub semnatura lui Marin Iancu: \u201ePortret de grup. \u00abAlbatros\u00bb. \u00abS\u00e2rma ghimpata\u00bb. \u00abG\u00e2ndul nostru\u00bb\u201c.<\/strong> <\/em><br \/>\nAvem \u00een fata, suntem atentionati, un \u201edocument literar si sufletesc\u201c, aceste cuvinte care deschid prefata contin\u00e2nd chiar cheia volumului: pe de o parte, lucrarea lui Marin Iancu se sprijina \u201epe un adevarat corpus documentar, poezii \u00een manuscris, multe dintre ele cu un caracter inedit, corespondenta, acte, fotografii\u201c \u2013 si din acest punct de vedere este justificata prima jumatate a caracterizarii. \u00cen aceeasi masura, \u201ePortret de grup\u201c este si expresia prieteniei care l-a legat pe autor de doi dintre membrii gruparii Albatros, calduros evocati \u00een \u201eCuv\u00e2nt-\u00eenainte\u201c: \u201ePrin anumite \u00eemprejurari mai mult dec\u00e2t fericite, am avut sansa de a fi, ceasuri si zile \u00een sir, \u00een preajma lui Geo Dumitrescu si a lui Sergiu Filerot s\u2026t. S-a \u00eent\u00e2mplat sa-i \u00eent\u00e2lnesc \u00een perioade diferite ale vietii lor, la un interval aproape de doua decenii pe unul de celalalt\u201c.<br \/>\nPe Sergiu Filerot (pe numele lui real Gheorghe Niculescu, nascut la Craiova, \u00een 3 februarie 1921, trecut \u00een lumea umbrelor \u00een 24 septembrie 1989 la Bucuresti, debut, \u00een 1939, \u00een \u201eJurnalul literar\u201c al lui G. Calinescu, trimis, \u00een 1942, \u00een fata Curtii Martiale si condamnat la moarte pentru tiparirea volumului de versuri, interzis de cenzura, \u201eOm\u201c, pedeapsa comutata apoi \u00een zece ani de \u00eenchisoare, fiind \u00eensa eliberat \u00een august 1944) l-a cunoscut cu c\u00e2tiva ani \u00eenainte de moartea acestuia, prin intermediul lui N. Chiritescu-Dolj, fratele de mama al poetului. Indirect, \u00eel stia din evocarile lui Marin Preda. \u201e\u00cen ciuda trecerii pe care Nicolae Chiritescu-Dolj o avea \u00een mod firesc pe l\u00e2nga Sergiu Filerot, acesta s-a lasat foarte greu \u00eenduplecat, admit\u00e2nd ca, destul de t\u00e2rziu, pe la \u00eenceputul lunii decembrie, dupa aproape trei luni de tatonari, sa se pronunte: \u00abSa vina!\u00bb\u201c. Rememoreaza \u00eent\u00e2lnirea autorul: \u201eT\u00e2narul orgolios devenise un \u00eensingurat, fara prieteni care sa-i fie \u00een preajma. \u00cesi ducea viata discret, \u00eentr-o reticenta si reculegere acceptate cu resemnarea unor taceri anacronice tuturor conventiilor timpului, \u00eentr-un apartament modest de doua camere, confort doi, la etajul trei al unui bloc de numai patru niveluri, pe o strada dosita din cartierul Doamna Ghica, la \u00eentretaierea strazilor Luntrei si Ripiceni. Holul de la intrare, si asa destul de str\u00e2mt, era marginit de-o parte si de alta de rafturi cu carti, editii vechi, de regula primele editii din operele unor scriitori, multe dintre acestea \u00een cele mai prestigioase colectii ale editurilor din perioada interbelica. s\u2026t Nimic nu era lasat la voia \u00eent\u00e2mplarii, totul fiind \u00een masura sa tradeze un spirit de un desav\u00e2rsit simt al ordinii si al rigorii. Mai degraba o persoana mica de statura, Sergiu Filerot ne-a \u00eent\u00e2mpinat prietenos si jovial, gatit \u00eentr-un costum gri, elegant, cu cravata, las\u00e2nd impresia unui om de o desav\u00e2rsita politete. Vorbea linistit, \u00eenvaluindu-ne, de dupa niste ochelari batr\u00e2nesti, cu o privire surprinzator de prietenoasa, nemaiav\u00e2nd \u00eensa aproape nimic din \u00eenflacararea pe care i-o banuiam junelui de nestavilit de altadata.\u201c \u201e\u2026Era un om care muncea enorm. Citea, transcria, fisa, adnota, preocupat sa-si sistematizeze ideile \u00een fise dense, inteligent elaborate. s\u2026t. Din \u00eent\u00e2lnirile mele cu Sergiu Filerot, pastrez imaginea unui om cinstit, de mare caracter, a unei persoane lipsite de orice urma de emfaza. \u00cen tot ce facea, avea simtul valorii si al esentelor.\u201c Cu Sergiu Filerot, Marin Iancu va realiza chiar un interviu, refuzat la aparitie \u00eenainte de evenimentele din decembrie 1989, publicat \u00een februarie 1990 \u00een acelasi periodic, reticent antedecembrist (\u201eSuplimentul literar si artistic al Sc\u00e2nteii tineretului\u201c), reluat, dupa c\u00e2te \u00eemi amintesc, \u00eentr-un volum de interviuri (\u201eNevoia de modele\u201c, 2003), din pacate prea t\u00e2rziu pentru ca protagonistul sa se bucure de el.<br \/>\nCu Geo Dumitrescu s-a \u00eent\u00e2lnit ceva mai t\u00e2rziu, \u00een jurul anului 2000, \u00een casa acestuia din str. Roma, aflata \u00een imediata vecinatate a Colegiului National \u201eI.L. Caragiale\u201c. \u201eLa prima \u00eent\u00e2lnire, am dat peste un om slab, mai degraba pirpiriu, de o vivacitate impresionanta, cu o dictie argheziana s\u2026t, cu un fel special de articulare a vorbirii, care \u00een sine era foarte amuzant. Locuia mai toata ziua \u00een camera principala de la parterul locuintei sale, care, prin cele doar doua-trei elemente de mobilier vechi de stricta necesitate, parea o \u00eencapere destul de mare, o camera modesta si austera, de om obisnuit sa traiasca singur si fara prea multi prieteni \u00een jurul sau. De fiecare data, Geo Dumitrescu se arata foarte deschis, de o fervoare ce avea aproape puterea sa inhibe sau sa deruteze, un om al comunicarii directe, spontan si sincer, \u00eentr-o predispozitie ironica greu de stap\u00e2nit, mereu cu un anume mod dezinvolt de a se adresa. Prin volubilitatea exprimarii si sprinteneala miscarilor, la cei 80 de ani ai sai, poetul parea un adolescent, fermecator si imprevizibil \u00een manifestari.\u201c \u00cen decursul acestor \u00eent\u00e2lniri, Geo Dumitrescu \u00eei arata coperta desenata cu ani \u00een urma chiar de poet pentru proiectata, dar nefinalizata placheta colectiva de versuri \u201eS\u00e2rma ghimpata\u201c (\u201e\u00eenfatis\u00e2nd doi dintre st\u00e2lpii retelei, prabusiti, un zigzag de s\u00e2rma ghimpata ce traversa ostentativ, \u00een cerneala rosie, pagina, cu liniile frontului tot mai \u00eendepartate, las\u00e2nd \u00een urma doar transeele pline de cadavre\u201c) si \u00eempreuna pun la cale un plan de reconstituire si tiparire a caietului, proiect \u00een care este cooptat si Al. Condeescu, pe atunci director al Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne. Problemele de sanatate ale poetului, mai apoi tevatura mutarii acestuia si stingerea lui din viata, \u00een 2004, \u00eempiedica finalizarea proiectului.<br \/>\nTitlul volumului lui Marin Iancu are totala acoperire \u00een continut: autorul nu insista asupra creatiei literare a albatrosistilor, ci marcheaza elementele susceptibile de a configura \u201ebiografia sufleteasca\u201c a acestui grup literar, \u201einteresant, \u00een ultima instanta, prin omogenitatea, staruinta si forta de a institui o noua etapa \u00een evolutia poeziei rom\u00e2nesti\u201c: \u201eSpirite de formatie libera si hotar\u00e2ti sa se smulga oricarei tutele literare, scriitori din \u00abgeneratia razboiului\u00bb s\u2026t \u00eesi iau o anumita libertate fata de poncifele poeziei de la acea vreme si, \u00een ciuda atmosferei halucinante a razboiului fascist, declanseaza o efervescenta \u00een favoarea poeziei si a actiunii\u201c.<br \/>\nLucrarea \u00eesi propune conturarea contextului social-politic (\u00een primul capitol), apoi reconstituirea ambiantei cultural-literare \u00een care \u201eun grup solidar de tineri aspiranti la gloria literara\u201c, asa-numita grupare albatrosista, cunoscuta sub genericul \u201egeneratia razboiului\u201c, \u201esi-a propus sa aduca un suflu nou \u00een spatiul larg al vietii literare rom\u00e2nesti din perioada interbelica\u201c.<br \/>\nCapitolul \u201eGeneratia razboiului\u201c surprinde tabloul de grup al albatrosistilor \u2013 \u201egeneratia de sacrificiu\u201c: \u201eniste tineri aflati \u00eentr-o permanenta buna dispozitie, turbulenti si galagiosi\u201c, \u201eplini de curiozitate si imprevizibili\u201c, \u201eoameni vii, inconfundabili prin \u00eendrazneala prin care \u00eesi \u00eensoteau demersurile\u201c, \u201ese \u00eent\u00e2lneau \u00een berarii si cafenele, extrem de veseli sau, alteori, exagerat de seriosi, dispusi sa dea lectii tuturor, se manifestau ca personalitati cu mari pretentii, desi multi dintre ei de-abia erau trecuti de v\u00e2rsta majoratului\u201c. Cu toata aceasta disponibilitate pentru ironie si joc, \u201ese aratau foarte angajati \u00een ceea ce faceau si extrem de critici unul fata de celalalt\u201c, fara ca prietenia ce-i lega sa fie c\u00e2tusi de putin afectata, fiind uniti de \u201esentimentul pronuntat al camaraderiei literare\u201c, bazata si pe \u201econfesiuni\u201c, dar si pe \u201eo anumita obstinatie de a rezista sicanarilor venite din partea reprezentantilor puterii. Multi dintre ei au fost amenintati cu \u00eenchisoarea, altii, nu cu mult mai t\u00e2rziu, au fost \u00eentemnitati pentru ideile lor politice\u201c. Av\u00e2ndu-i \u00een frunte pe Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Constant Tonegaru, Sergiu Filerot, Dimitrie Stelaru, Dinu Pillat, Al. Cerna-Radulescu, \u201emodele de personalitate si repere ale unei atitudini antidogmatice\u201c, tinerii scriitori si-au asumat nu numai \u201eun \u00eensemnat rol poetic\u201c, \u201egata sa realizeze, \u00een elanul lor instantaneu, o adevarata insurectie poetica\u201c, ci si unul moral, \u201eoferind prin scrisul lor certe dovezi ale nesupunerii fata de ordinea lumii \u00een care traiau\u201c. De mentionat ca revista \u201eAlbatros\u201c, initiata de Geo Dumitrescu si interzisa dupa doar sapte numere, a aparut \u00een intervalul dintre 10 martie si 15 iunie 1941, arat\u00e2ndu-se deschisa scriitorilor foarte tineri (nascuti \u00een jurul anului 1920), nonconformisti, revoltati, contestatari. \u201eSuntem \u2013 va scrie Geo Dumitrescu \u00een 1946 \u2013 o generatie fara dascali, fara parinti spirituali. Ne caracterizeaza revolta, ura \u00eempotriva formelor, negativismul. Detestam, umar la umar, literatura\u201c (\u201eLumea de m\u00e2ine\u201c).<br \/>\n\u00cen urmatoarele capitole este trasat \u201edramaticul destin\u201c al celor trei \u201eexperimente\u201c: revista \u201eAlbatros\u201c (cap. \u201eRevista \u00abAlbatros\u00bb si redescoperirea poeziei\u201c), placheta colectiva de versuri \u201eS\u00e2rma ghimpata\u201c (capitolul cu acest titlu) si revista \u201eG\u00e2ndul nostru\u201c, prin cea de a doua ei serie bucuresteana (cap. \u201eUltimul moment din aventura albatrosista. Revista \u00abG\u00e2ndul nostru\u00bb\u201c).<br \/>\nDe o deosebita \u00eensemnatate este reconstituirea, \u201echiar daca nu \u00een integralitatea sa\u201c, a plachetei \u201eS\u00e2rma ghimpata\u201c, \u00een penultima sectiune a volumului. Proiectata placheta, a carei aparitie a fost cenzurata \u00een 1942, includea poeme semnate de Virgil Ierunca, Felix Anadam (pseudonimul lui Geo Dumitrescu), Ben Corlaciu, Elena Diaconu, Sergiu Filerot, Miron Radu Paraschivescu, Stefan Popescu, Marin Preda si Ovidiu R\u00e2ureanu, mai fiind mentionati \u00een cuprinsul ei (cum se poate constata din fotocopia \u201eproiectului\u201c de la p. 72) Iulian Petrescu si Tiberiu Tretinescu, ale caror creatii lipsesc \u00eensa din manuscrisul volumasului.<br \/>\n\u00cen fine, ultima parte cuprinde o antologie \u201ePoeti albatrosisti\u201c, fiind reproduse poezii semnate de Sergiu Filerot, Mihnea Gheorghiu, Ovidiu R\u00e2ureanu, Alexandru Lungu, Magda Isanos, Eusebiu Camilar, Elena Diaconu, Dimitrie Stelaru si St. Aug. Doinas (cu poemul \u201eNoaptea\u201c, despre care antologatorul precizeaza ca a ramas nepublicat \u00een mapa proiectatei antologii \u201ePoezia t\u00e2nara rom\u00e2neasca \u00eentre 1935-1942\u201c, deci inedit). Din pacate, doar pentru sapte dintre cele 26 de poezii este specificat locul aparitiei, lacuna ce probabil va fi remediata la o noua editare.<br \/>\nUn aparat critic pe masura (\u201eNote si comentarii\u201c) si o \u201eBibliografie selectiva\u201c completeaza lucrarea lui Marin Iancu. Documentarea, impresionanta prin exhaustivitatea ei (istorii literare, dictionare, studii, eseuri, articole din presa, interviuri, marturii), \u00eempreuna cu materialul inedit (redat \u00een fotocopii si \u00een transcriere), de care a dispus autorul si pe care \u00eel scoate acum la lumina, sustin demersul lui Marin Iancu si fac din volumul sau o aparitie editoriala pe care am numit-o, \u00eenca de la \u00eenceput, un eveniment, \u00een conditiile \u00een care istoria literara nu s-a aratat p\u00e2na acum foarte interesata de gruparea albatrosista, pomenita cel mai adesea doar \u00een corelatie cu Cercul Literar de la Sibiu, cotat a-i fi superior valoric.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O noua aparitie-eveniment ne-a rezervat \u00een aceasta vara editura t\u00e2rgumureseana Nico, sub semnatura lui Marin Iancu: \u201ePortret de grup. \u00abAlbatros\u00bb. \u00abS\u00e2rma ghimpata\u00bb. \u00abG\u00e2ndul nostru\u00bb\u201c. Avem \u00een fata, suntem atentionati, un \u201edocument literar si sufletesc\u201c, aceste cuvinte care deschid prefata contin\u00e2nd chiar cheia volumului: pe de o parte, lucrarea lui Marin Iancu se sprijina \u201epe un&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-document-literar-si-sufletesc\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eUn document literar  si sufletesc\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9077,9078],"class_list":["post-16178","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marin-iancu","tag-portret-de-grup"],"views":2326,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16178","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16178"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16178\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16178"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16178"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16178"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}