{"id":16174,"date":"2013-08-01T14:29:05","date_gmt":"2013-08-01T12:29:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16174"},"modified":"2013-08-01T14:29:05","modified_gmt":"2013-08-01T12:29:05","slug":"stie-partidu-nostru-ce-facem","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stie-partidu-nostru-ce-facem\/","title":{"rendered":"Stie Partidu&#8217; nostru ce face(m)"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Ruxandra Cesereanu, <em>Un singur cer deasupra lor<\/em>, Iasi, Editura Polirom, 2013, 240 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Recuperarea literara a comunismului persista si pentru ca majoritatea scriitorilor au insistat pe explicarea mecanismelor politice si psihice ale \u201eor\u00e2nduirii\u201c. Numai ca strategia si-a pierdut valoarea consacrata, \u00een anii 1970-1980, de Gabriela Adamesteanu, Augustin Buzura, Alexandru Ivasiuc, Marin Preda sau Constantin Toiu. \u00cen acea perioada, dezvaluirile constituiau o proba de onestitate. Dupa 1989, s-a mentinut tendinta de studiere a encefalului totalitar, ocolindu-i, aproape fara exceptie, dendritele. Gheorghe Craciun (\u201ePupa russa\u201c), Gabriela Adamesteanu (\u201eProvizorat\u201c) si Nicolae Breban (\u201eSingura cale\u201c) au descris exhaustiv socialismul. \u00censa primul nu a depasit textualismul, realiz\u00e2nd doar o enciclopedie a cliseelor oficiale, nepunct\u00e2nd ruptura \u00eentre discursul dictatorial (cu versiunea vulgarizata a articolului gazetaresc) si realitate. Ceilalti au ramas tributari tehnicilor narative desuete (perfectul simplu al verbelor; introducerea personajelor \u00een actiune urmata imediat de relatarea biografiei \u2013 profesionale, afective, civice; proliferarea poncifelor chiar si \u00een dialogurile intime, gospodaresti sau stradale; propulsarea unui protagonist exceptional, modelat de vicisitudinile istoriei).<br \/>\nDar nu asa se explica scaderile. Cea dint\u00e2i provine din faptul ca lumile construite, oric\u00e2t de apropiate ar parea de perceptia unanima, se afla \u00een zona abstractiunilor. Ideologicul a anulat cotidianul. Sarjele stau ca niste exponate \u00een vitrinele unui muzeu. Ca atare, \u00een loc sa explodeze, viata acelei epoci respira cu ajutorul recablarii la propaganda. A doua deficienta deriva din incongruenta \u00eentre naratorul omniscient, martial, precaut si moralist si personajele vulgar-bascalioase, cu atitudini disimulate si impresii \u00eeng\u00e2mfate ca se sustrag lantului trofic. Cu alte cuvinte, conturarea psihologiilor s-a dovedit o intentie nefondata, dat fiind ca indivizii nu resimt brutalitatea contextului dec\u00e2t ca interdictii de la placerile personale, nu ca restrictii generalizate. De aici rezulta si cea mai grava hiba. Este vorba despre conservarea (involuntara?) a g\u00e2ndirii marxist-leniniste, filtrate de nationalismul ceausist, asupra istoriei. Raspunderea nu le-ar apartine oamenilor, ci timpurilor. Frumoasa si dezvinovatitoare deopotriva explicatie! Trebuie reamintit ca istoria evenimentelor decisive este facuta de (unii) oameni. Scuza identica functiona, \u00een deceniul al optulea din secolul trecut, ca alibi pentru instaurarea agresiva a comunismului, prin lansarea inecuatiei cu doua necunoscute \u201elibertate\u201c vs. \u201enecesitate\u201c. Astfel de reziduuri mentalitare se numara printre formele contemporane de \u00eendoctrinare.<br \/>\n<strong>Edificare si reeducare<\/strong><br \/>\nCartea Ruxandrei Cesereanu \u2013 \u201eUn singur cer deasupra lor\u201c \u2013, av\u00e2nd indicatia de lectura \u201eroman\u201c, reprezinta o colectie de proze scurte, care acopera mare parte din posturile si din atitudinile (post)comuniste. Structura o situeaza \u00een siajul volumelor alcatuite de Liviu Antonesei (\u201eVictimele inocente si colaterale ale unui s\u00e2ngeros razboi cu Rusia: unsprezece povestiri\u201c) si Veronica D. Niculescu (\u201eRosu, rosu catifea: povestiri cu \u00ee din i\u201c). Diferenta consta \u00een abordarea exhaustiva a temei, ceea ce i-a oferit autoarei prilejul de a surprinde fatetele \u201eomului nou\u201c. O alta scriere situata \u00een apropierea celei de fata este \u201eMedgidia, orasul de apoi\u201c, unde Cristian Teodorescu fixa, \u00een macheta, climatul interbelic al Rom\u00e2niei. Caracterele conturate de Ruxandra Cesereanu (se resimt ecouri din La Bruy\u00e8re) conving prin sustragerea de la distinctiile maniheiste, care au abundat at\u00e2t \u00eenainte, c\u00e2t si dupa 1989. Lasitatea si eroismul, compromisurile si demnitatea, altruismul si egoismul se amesteca \u00eentr-un puzzle cu solutii multiple. Subtitlul marcheaza eufemistic unitatea \u00een diversitate. Pe de o parte, \u00een ciuda presupusei omogenitati, dictatura nu a influentat destinele \u00een acelasi fel. Pe de alta parte, \u00een pofida religiozitatii, oprimatii sunt uitati de divinitate, care \u00eei rabda pe ticalosi: \u201eIar apoi, c\u00e2nd sosi sorocul, aproape de sf\u00e2rsitul lumii, Dumnezeu \u00eesi tinu fagaduiala si dadu lumea pe m\u00e2na Diavolului o jumatate de veac, timp \u00een care el, Dumnezeu, se tinu deoparte de toti si de toate\u201c (\u201ePoveste\u201c, p. 7).<br \/>\nFiziologiile se impun si prin asezarea \u00een prim-plan a axiomei ca, \u00een totalitarismul de st\u00e2nga, indivizii au avut un singur scop. Sa se apere de moarte! Izolarea, pierderea locului de munca, v\u00e2narea ca pe animale, batjocorirea, hartuirea, \u00eencarcerarea, bataia, bestelirea de catre superiori sunt pericole iminente. De la aceasta premisa se deschid portitele de supravietuire. Comportamentele ies de sub incidenta imperativelor morale. Istoria cu majuscula, recuperata din ratiuni nationale, se dovedeste o marota intelectuala, o fictiune compensatoare. Curajul de a-i \u00eenfrunta pe stalinistii din anii \u201950 se relativizeaza: \u201eRostul fugarilor nu era sa stea pe marginea drumului si sa omoare oameni, nici macar comunisti prosti si soldati si mai prosti. Ce voiau ei era sa-i pacaleasca, ca sa fie lasati \u00een pace, sa nu-i mai caute\u201c (\u201eLucretia\u201c, p. 14). Rezistenta din munti ajunge claustrare autoimpusa, evitare a politicii de exterminare a vietilor si a constiintelor, asemanatoare cu fuga din calea populatiilor migratoare.<br \/>\nNimic \u00een (post)comunism, \u00een afara ordinelor venite de la politicienii-tatuci (apar Ceausescu si Ilisoi-Iliescu) si a instructiunilor primite de la conducatorii Securitatii (Gheorghe Pintilie), nu are valoare absoluta. Existenta \u00eenseamna mai ales negociere, am\u00e2nare, eludare, alunecare. Reeducarea se deruleaza \u00een proportii de masa. Sinceritatea convingerilor piere \u00eenaintea \u201eedificarii\u201c. Totusi, tabletele din \u201eUn singur cer deasupra lor\u201c nu accentueaza dramele interioare ale personajelor \u00een raport cu siluirile perioadei. Aici se afla unul dintre marile c\u00e2stiguri ale romanului. Sarcasmul substituie tragedia. Personajele \u00eesi asuma deciziile fara a-si pune \u00eentrebari despre \u00eentinarea conduitei. Eventualele simptome de schizoidie sunt tratate prin apelul la fisa postului. Pastrarea serviciului este ratiune necesara si suficienta pentru \u00eendeplinirea nediscriminatorie a sarcinilor. Asa procedeaza cenzorul literar: \u201eSi atunci, \u00een linistea falsa a micului sau birou oval, Silvestru pricepu ca, prin poemul cu pricina, violase tocmai ideea de poezie publicabila, acceptabila, \u00een baremul decent al unui cenzor al vremurilor pe care le traia. Trebuia, se cuvenea, era obligat sa taie tot. Si cenzura, scriind apasat cu un pix rosu. Taie toata poezia si scrise cu majuscule deasupra: SE SCOATE! Da, el era autorul si tot el era cenzorul\u201c, p. 139). \u00cen vecinatate se integreaza profesorul Onac, pisat de un ofiter de Securitate sa semneze un angajament de colaborare. C\u00e2nd cersetorul de informatii nu-i mai da t\u00e2rcoale, teama de repetare a discursului de racolare (inclusiv a amenintarilor voalate) \u00eel determina sa redacteze o nota, sper\u00e2nd ca, la iesirea din scoala, sa scape de latraturi. Trepidatiile lui Onac \u00eei apartin unui elev cuminte si inteligent, caruia batausul cartierului \u00eei tine calea ca sa-i fure pachetelul cu sendvisuri.<br \/>\n<strong>Tabuuri si stigmate lingvistice<\/strong><br \/>\nCartea Ruxandrei Cesereanu are avantajul ca foloseste dioptrii variate. Adevarul se misca bezmetic. Prozatoarea renunta la efecte facile, precum mila si empatia, prefer\u00e2nd sa adecveze tehnicile \u00een functie de protagonisti. \u00cen consecinta, c\u00e2nd lumina reflectoarelor cade asupra unui sarac cu duhul, lipsit de experienta politica, relatarea combina obiectivitatea cu stilul indirect liber. De pilda Lucretia, fiica unui satean \u00eenstarit, viitoare partizana, \u00eemprumuta jargonul ideologic pentru ca nu stie de unde provine amenintarea. Limbajul de lemn, indefinit, concorda cu tabuurile privitoare la numirea activistilor de partid si a securistilor drept criminali: \u201eLucretia pricepuse un singur lucru: ca nu era bine la trai cu tovarasii. Barbatul ei, padurarul, o lamurea, c\u00e2nd si c\u00e2nd, dar deja vedea si ea prin sat: daca tovarasii ar fi stiut de camera lor \u00eendesata cu br\u00e2nza, lapte si sm\u00e2nt\u00e2na, \u00een care zaceau roti de cas si butoaie cu unt si sm\u00e2nt\u00e2na, nu ar fi fost bine defel. Deja oamenii aia se pornisera sa fure pam\u00e2ntul, sa ia boii si vacile, sa dea \u00een cap oamenilor\u201c (p. 9).<br \/>\nDaca haituitii nu au drept de aparare, iar orice vorba le este rastalmacita, tortionarii sunt protejati, dar mai ales constr\u00e2nsi de lege. Primind dispozitii sa ucida, ei controleaza lumea prin acuzatii. Opozantii se confunda cu o masa amorfa. Paradoxal, dreptate au ambele tabere. \u201eChiaburii\u201c, fiindca lupta cu un regim criminal. Securistii, deoarece \u00eesi fac datoria \u00een cadrele stabilite. Conflictul ireconciliabil etic este statornicit cu ajutorul polifoniei. Dupa depozitia Lucretiei ascultam si confesiunea contrapunctica a lui Tinu: \u201ePe la ora sase dimineata iesira am\u00e2ndoi din casa si o luara spre cazarma: Murgu nu avea de unde sa stie, fiindca era totusi c\u00e2ine, dar Tinu stia prea bine ca \u00een dimineata aceea aveau sa porneasca \u00een munti, dupa banditi\u201c (p. 19). Esentiala pentru observarea perpetuarii, dupa Revolutie, a diversiunilor staliniste (anatemizarea democratilor ca membri ai extremei drepte), devine momentul Piata Universitatii 1990. \u00cendoctrinarea dirijata c\u00e2ndva de \u201eSc\u00e2nteia\u201c se perfectioneaza odata cu asa-zisa reinstitutionalizare a libertatii de expresie. Inflatia presei, reflex al prohibitiei de peste patruzeci de ani, lasa senzatia eronata ca sistemul a recuperat respectul pentru umanitate. Manipularea porneste tot de la Centru, cu amendamentul ca se propaga polifonic: \u201e\u00cen ziare, P\u00e2lcu citi despre noile bestii legionare si fasciste, iar at\u00e2ta stia si el, ca fascistii fusesera bestii. Studentii nu mai erau studenti, ci extremisti, aiaiai, \u00eei placea cuv\u00e2ntul asta lui P\u00e2lcu, da, extremisti care trebuiau demascati. A demasca nu era prea clar ce \u00eenseamna, dar P\u00e2lcu se g\u00e2ndi ca \u00eenseamna ceva bun si cinstit\u201c (\u201eP\u00e2lcu\u201c, p. 217).<br \/>\n\u201eUn singur cer deasupra lor\u201c este cartea care, tipologic si lexical, \u00eencheie recuperarea literara a comunismului. Orice viitoare tentativa va fi doar o nota de subsol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ruxandra Cesereanu, Un singur cer deasupra lor, Iasi, Editura Polirom, 2013, 240 p. &nbsp; Recuperarea literara a comunismului persista si pentru ca majoritatea scriitorilor au insistat pe explicarea mecanismelor politice si psihice ale \u201eor\u00e2nduirii\u201c. Numai ca strategia si-a pierdut valoarea consacrata, \u00een anii 1970-1980, de Gabriela Adamesteanu, Augustin Buzura, Alexandru Ivasiuc, Marin Preda sau Constantin&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stie-partidu-nostru-ce-facem\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Stie Partidu&#8217; nostru ce face(m)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6114,9074],"class_list":["post-16174","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ruxandra-cesereanu","tag-un-singur-cer-deasupra-lor"],"views":1420,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16174","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16174"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16174\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16174"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16174"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16174"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}