{"id":16171,"date":"2013-08-01T14:27:11","date_gmt":"2013-08-01T12:27:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16171"},"modified":"2013-08-01T15:24:37","modified_gmt":"2013-08-01T13:24:37","slug":"bellu-hotel","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bellu-hotel\/","title":{"rendered":"Bellu Hotel"},"content":{"rendered":"

George Chiriac, Frica circula prin subteran<\/em>, Casa de pariuri literare, Bucuresti, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

De formatie biolog, descoperindu-si propriile angoase printre acarieni, nevertebrate, radiografii, branhii, lichid amniotic & Co., t\u00e2narul autor George Chiriac (n.1990) si volumul sau \u201eFrica circula prin subteran\u201c mi-au adus aminte de savuroasa formula din \u201eFilantropica\u201c, filmul lui Nae Caranfil: \u201epoetul Garii de Nord\u201c. Tot un spatiu al \u00eent\u00e2lnirii, dar si al iremediabilei plecari, nu mai putin consemnat de hartile undergroundului bucurestean, este si Bellu, probabil cel mai cunoscut cimitir rom\u00e2nesc. Instalat aici cu toata fiinta, poetul face lobby pentru pasiunea sa macabra, construind, pe dos, un fel de comedie a ororilor, \u00eemp\u00e2nzita de clisee fotografice sau filmice proiectate \u00een genul horror.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Viziunea cosmaresca a poemelor apartine, \u00eensa, mai degraba unui univers juvenil, ceea ce le rapeste, \u00eentr-o oarecare masura, forta de proiectie, si interpune ludicul, decredibiliz\u00e2nd o parte din multiplele sugestii ale mortii. Bellu e un \u201eWonderland\u201c din care Alice si avatarurile ei (orfana, fetita cu chibrituri, fetita din \u201eThe Exorcist\u201c etc.) sunt nelipsite, dar un spatiu \u00een care dricul accede doar dupa ce a semnalizat si a stationat la semafor.
\nPerspectiva aceasta adolescentina, altoita, fireste, pe sugestia suprarealista, este responsabila si de marea farsa a volumului: Frica. Lectura poemelor, stimulata de \u00eensasi confesiunea disperata a poetului-adolescent care mimeaza spaima pe fiecare pagina si populeaza imaginarul insectarului si bestiarului cu fel de fel de descrieri vagi, unele mai putin convingatoare (frica e \u201eca un liliac\u201c, frica \u201ee foarte senzuala\u201c etc.), developeaza adevarata fata a lucrurilor, pe care p\u00e2na si vocea poetica o recunoaste ca atare \u00eentr-un t\u00e2rziu, \u00eentr-unul dintre ultimele poeme ale cartii: \u201evreau sa mi se faca frica\u201c (p. 75). Dar frica ram\u00e2ne marea necunoscuta a volumului, poetul \u00eei schiteaza portretul cu creta \u00een desene pe asfalt, astept\u00e2nd-o \u00een zadar sa vina. \u201eFrica\u201c pe care George Chiriac o \u00eencearca e frica adolescentului fata cu \u00eentunericul placilor de beton ale blocului, e frica bighidiilor si mendebililor din prozele cartaresciene, este, p\u00e2na la urma, o foarte interesanta si originala pledoarie pentru inocenta fricii. Punctul zero al textului nu este, deci, frica, ci joaca de-a frica, joaca de-a metafizica. Practic, nu exista poem al lui George Chiriac care sa nu-si autolichideze integral p\u00e2na si cel mai insignifiant temei metafizic. Cum se mai justifica atunci o perspectiva ca aceea pe care ne-o propune Dan Boeriu, \u00eentr-o recenzie publicata online, \u00een nr. 20, din ianuarie 2012, al revistei suspans.ro, conform careia \u201eDorinta de a oferi dimensiuni panoramice si exhaustive acestui puternic sentiment care e frica \u00eei reuseste de minune t\u00e2narului poet\u201c? Volumul este construit, mai crede acelasi comentator, \u201e\u00eentr-un mod arhitectural, unde fiecare treapta a ansamblului vine exact la momentul potrivit, augment\u00e2nd pe nesimtite spaima\u201c. Dubla eroare. Nu doar spaimei \u00eei lipseste credibilitatea, dupa cum am aratat mai sus, dar nici arhitectura ansamblului textual nu convinge. Din \u201econstructul suprarealist\u201c lipseste primul termen.
\nDe fapt, defectul major al volumului este tocmai aceasta fuga permanenta, nebuna si nomada, schizoida, descentrata, a fiecarui poem si care am\u00e2na la nesf\u00e2rsit minimala sinteza necesara unui construct. Materia poetica traieste \u00eemprastiata ca dupa o explozie devastatoare. Praful de pusca e nicaieri si pretutindeni. Memorabil cu adevarat nu reuseste sa fie niciunul dintre poeme, dar probabil ca printre obiectivele poetului nu se numara si acela de a fi inserat \u00eentr-un manual. Cel putin nu \u00eenca.
\nSa nu ne amagim a crede nici \u00eentr-o de-constructie integratoare, initiata de t\u00e2narul poet: este, mai degraba, o lipsa de constructie sau un dezinteres pentru constructie al caror reflex este c\u00e2nd inocenta, c\u00e2nd incoerenta fricii. Departe de a se constitui axial \u00eentr-o structura emblematica, spaima ram\u00e2ne numai pe h\u00e2rtie. Ipoteza lui Dan Boeriu \u00eemi apare, asadar, \u00eenca o data, ca fiind cel putin vulnerabila: sa fie oare \u201epozele\u201c din cartea lui Chiriac \u201eterifiante prin propria lor \u00eenfatisare, fara a mai fi nevoie de o regie care sa exhibe noi valente ale ororii\u201c? Lucrurile stau exact pe dos: ceea ce lipseste aici este tocmai regizorul. P\u00e2na si poetul are o intuitie, geniala as spune, asupra acestei stari de fapte: \u201ecineva\/ din mijlocul strazii deruleaza\/ imaginea e ca-ntr-un film horror c\u00e2nd dormi\/ si auzi pe fundal doar tipetele\u201c (p. 20). (Imaginea functioneaza si ca o inspirata punere-\u00een-abis a scriiturii lui poetice). Scapat de sub control si privat de un regizor, de un \u201eantrenor\u201c, daca-mi este \u00eengaduit a ma exprima asa, macabrul t\u00e2sneste de peste tot, dar nu reuseste mai mult de doua-trei driblinguri spectaculoase, dupa care se stinge treptat. \u00cen urma lui ram\u00e2n, din pacate, doar c\u00e2teva mostre de teroare statica. Spun \u201edin pacate\u201c, pentru ca G. Chiriac este, totusi, un poet \u00eenzestrat. Imaginatia poetica mizeaza cu folos nu doar pe ambiguitatea deliberata a sintaxei versurilor, ci si pe ambiguitatea indoor-outdoor a spatiilor: \u201e\u00een toiul noptii cineva\/ deschide gazele c\u00e2tiva lilieci\/ se izbesc \u00een treacat de fereastra\u201c (p. 27).
\n\u00cent\u00e2lniri pe \u00eentuneric<\/strong>
\nDevenit model identitar, cimitirul-destin \u00eesi imobilizeaza recrutul (\u201evisam sa merg departe de cimitirul bellu dar\/ metroul a oprit la eroii revolutiei\/ bocancii mei de caramida refuzau\/ sa se opreasca\u201c) si abia apoi \u00eel seduce, transform\u00e2ndu-l \u00een prozelit: \u201ec\u00e2nd \u00eei vedeti pe strada pe cei de-o seama cu mine\/ cu haine negre si\/ pupile dilatate\/ sa \u00eei \u00eencurajati sa vina \u00een bellu\u201c (p. 24). Cu naturaletea cu care un american \u00eesi ridica, din pragul usii, ziarul de dimineata, G. Chiriac primeste matinal vizitele celor care \u00een timpul noptii au iesit sa scrijeleasca mesaje pe cruci: \u201ecum e sa te plimbi prin bellu si\/ sa primesti scrisori din subteran\/ asculta frica\/ ea creste \u00een interior\u201c (p. 25). Mereu \u00een relatie cu sugestiile multiple pe care i le ofera cimitirul-omphalos, se construieste si arhitectura propriei identitati: \u201esunt un hotel subteran\u201c(p. 53), \u201esunt un radio cu sonorul dat foarte tare\u201c (p. 36), \u201esunt un tonomat ruginit…\u201c (p. 15) etc. Uneori, viziunea cosmaresca, suprarealista, construieste ingenios c\u00e2teva imagini reprezentative pentru universul esuat \u00een decorul macabru al unui vehicul echipat parca pentru filmarea unei scene horror: \u201edricul (…) trage cabluri lungi si negre pe bancheta\/ e un biletel cu numele tau\/ \u00een oglinda retrovizoare sapte\/ pisici albe \u00eesi ascut foarfecii\u201c (p. 19).
\nPersonajele-stafii ale acestei lumi sunt iubita (care, bolnava de pojar, umbla prin casa \u201e\u00een pijamale\u201c sau sta \u201edesculta \u00een frigider\u201c) si fetita (care, desi poarta \u201echilotei tetra\u201c, nu se sfieste sa apara \u00eentr-o alta secventa \u201ecu drujba \u00een m\u00e2na\u201c) \u2013 ambele constructii tributare amestecului de juvenil si macabru \u2013, dar si \u201eamicul Jack\u201c, initiatorul, maestrul, spiritul cimitirului, un fel de Gheorghe Dinica \u00een \u201eFilantropica\u201c \u2013 pentru a pastra registrul filmic \u00een care discutam \u2013 de la care te astepti oric\u00e2nd sa produca un mesaj \u00een genul lui: \u201eM\u00e2na-ntinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana…\u201c.
\n\u00centr-un poem de numai trei r\u00e2nduri, sugestiv intitulat \u201evina nu e a mea\u201c, poetul concentreaza, \u00een mod subtil, istoria unei posibile dispute conjugale. \u00centelegem, asadar, ca mai exista si probleme \u00een paradisul cimitirului: \u201ede ce\/ urli la mine cu o lam\u00e2ie stricata \u00een m\u00e2na\/ melancolia noastra nu se rezuma la at\u00e2t\u201c (p. 64). Alteori, \u00eent\u00e2lnirea amoroasa are loc \u00een \u00eentunericul unei camere, etapele acestui scenariu ludic viz\u00e2nd parca refacerea si stimularea emotiei erotice. Iata si o mostra de \u201e\u00eent\u00e2lniri pe \u00eentuneric\u201c, marca G. Chiriac: \u201esunt \u00eentr-o casa straina deconectata\/ pipai peretii ma izbesc de lucruri\/ si \u00eemi cer scuze \/(…) ea s-a cuibarit \u00een alt fotoliu o recunosc dupa\/ dintii luciosi si bocancii marimea 37 \/(…) ea e fata \u00eenvelita \u00een patura cu carouri\/ sigur asteapta c\u00e2teva dorinte c\u00e2nd\/ \u00eesi ridica bocancii \u00een aer\u201c (p.72). Solutia seducerii fetei merge m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu adoptarea strategiilor staticului ca maniera de lucru, ram\u00e2ne doar de vazut daca efectul scontat va fi acelasi si \u00een privinta cititorului: \u201e\u00eentotdeauna mult mult zahar\/ te va face sa te simti bine dar stiu te astept\/ \u00een borcanul str\u00e2mt si-mi tin\/ respiratia\u201c (p.67).
\nUltimul poem al volumului cauta sa refaca un firav echilibru al acestei lumi-cimitir. \u00cen lipsa unui zeu solar, dragostea cade perpendicular peste spatiul vaduvit de lumina, descoperind realitatile multiple de dincolo de coaja lucrurilor: \u201edorinte si frici stralucesc (subl. mea) din subteran\u201c. Saruturile ies din \u00eentuneric, prefigur\u00e2nd nu doar alternativa erotica si, deopotriva, soteriologica, a dumnezeului acestei lumi \u2013 l-am numit aici pe Jim Morrison \u2013, ci si o maniera de scriere\/rostire a poeziei: \u201eca doua portiere\/ tr\u00e2ntite cu furie\u201c. La fel ca misticii care credeau in \u201enebunia calma\u201c a Evangheliei (conform Sf. Teresa de Avila), si furia lui G. Chiriac este, la r\u00e2ndul ei, o furie calma, o furie suprarealista, plimbata prin cimitir cu un Cadillac de martipan. Gramatica fricii este asumata \u00een aceeasi cheie, iar spovedania abia acum \u00eencepe: \u201eRecunosc sunt o copie a fricii\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

George Chiriac, Frica circula prin subteran, Casa de pariuri literare, Bucuresti, 2011   De formatie biolog, descoperindu-si propriile angoase printre acarieni, nevertebrate, radiografii, branhii, lichid amniotic & Co., t\u00e2narul autor George Chiriac (n.1990) si volumul sau \u201eFrica circula prin subteran\u201c mi-au adus aminte de savuroasa formula din \u201eFilantropica\u201c, filmul lui Nae Caranfil: \u201epoetul Garii de… Cite\u0219te mai mult »Bellu Hotel<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9073,9072],"class_list":["post-16171","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-frica-circula-prin-subteran","tag-george-chiriac"],"views":1089,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16171","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16171"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16171\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16171"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16171"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16171"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}