{"id":16165,"date":"2013-08-01T14:21:55","date_gmt":"2013-08-01T12:21:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16165"},"modified":"2015-01-15T16:06:01","modified_gmt":"2015-01-15T14:06:01","slug":"reforma-sfantului-scaun-si-noua-stanga-europeana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reforma-sfantului-scaun-si-noua-stanga-europeana\/","title":{"rendered":"Reforma Sf\u00e2ntului Scaun \u015fi noua stang\u0103 european\u0103"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Papa Francisc \u00eesi continua programul reformator si \u00eei ia prin surprindere pe cei care n-au \u00eenteles mecanismul complex, divin si uman \u00een acelasi timp, prin care fostul cardinal iezuit a ajuns Suveran Pontif. Gesturile spectaculoase pe care le-a facut Sf\u00e2ntul Parinte la instalarea pe tronul Sf\u00e2ntului Petru n-au fost simple gesturi de imagine, trucuri de PR prin care sa fie \u00eembunatatita imaginea sifonata a Bisericii Catolice, ci componentele unui program de reforma amplu si bine g\u00e2ndit, menit sa recupereze prestigiul Vaticanului si sa puna din nou Biserica \u00een pozitia de a raspunde substantial provocarilor lumii contemporane.<\/strong><\/em><br \/>\nDe pilda, raspunsul Sf\u00e2ntului Parinte la scandalurile sexuale care au zguduit Biserica Catolica a fost ferm si fara echivoc: o \u00eenasprire considerabila a pedepselor pentru prelatii sau ierarhii dedati placerilor echivoce. Fireste ca niciodata Codul Penal nu va aduce o regenerare morala, \u00eensa, \u00een timp, este cert ca va impune o linie de conduita noua, \u00een primul r\u00e2nd \u00een s\u00e2nul ierarhiei. \u00cenca si mai importanta este modalitatea prin care Suveranul Pontif a raspuns acestor scandaluri: nu ascunz\u00e2nd gunoiul sub pres, sub pretextul ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci \u00eendreptarea lui. Papa Francisc a abordat frontal scandalul, recunosc\u00e2nd existenta cazurilor de molestare sexuala a minorilor si chiar a practicilor complet necrestinesti \u00een s\u00e2nul Bisericii Catolice, dar aplic\u00e2nd \u00een acelasi timp masuri ferme, clare, de combatere a acestor abateri flagrante de la morala crestina.<br \/>\nLa fel si \u00een cazul asa-zisei \u201emafii homosexuale\u201c de la Vatican. Sf\u00e2ntul Parinte nu a \u00eenvaluit problema \u00een parabole, spre a o ascunde de ochii cercetatori ai presei si ai publicului, ci a recunoscut existenta unor cercuri de presiune legate de mediile homosexuale si, fara sa porneasca o cruciada \u00eempotriva homosexualitatii, a spus ca problema trebuie rezolvata tot \u00een spiritul moralei crestine. Care nu da voie nimanui sa persecute pe cineva pentru gusturile sale particulare, dar nici nu poate face compromis cu pacatul. Biserica nu poate respinge pe nimeni care vine sa i se \u00eenchine lui Dumnezeu (si nici nu o face), \u00eensa homosexualitatea nu este considerata nici de catolici, nici de ortodocsi un pacat venial, ci un pacat incompatibil cu practicarea preotiei. \u00centelegerea pentru diversitatea umana si chiar pentru neputintele fiintei umane nu poate merge, \u00een Biserica, p\u00e2na la desfiintarea moralei crestine.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2rsit, as atrage atentia asupra vizitelor pe care Papa Francisc le-a facut \u00een Lumea a Treia, cea mai recenta fiind cea, mult mediatizata, din Brazilia. Cineva superficial ar putea acuza ceea ce juristul rom\u00e2n din Franta Paul Dimitriu (trecut la catolicism) numea tiermondizarea Bisericii Catolice. Alt observator superficial ar putea interpreta aceste vizite \u00een cheie politica: America Latina este, acum, \u201ebazinul electoral\u201c cel mai puternic al catolicismului. \u00censa, de fapt, semnificatia lor este cu totul alta.<br \/>\nBrazilia nu a fost aleasa doar pentru ca este cea mai mare tara a Americii Latine si nici pentru ca este si tara cu cea mai puternica rata de crestere economica (a intrat, de altfel, alaturi de China si India, \u00een r\u00e2ndul marilor tari \u201eemergente\u201c). Ci pentru ca este un eminent exemplu de stat \u00een care este mare nevoie de interventia Bisericii si de societate moderna \u00een care Biserica poate si trebuie sa joace un rol fundamental.<br \/>\nBrazilia este, \u00eentr-adevar, una dintre primele zece economii mondiale si are un ritm anual de crestere economica superior, probabil, celui al Chinei. Marile concerne braziliene, ca Petrobras, au ajuns jucatori-cheie pe piata mondiala a produselor strategice, iar cafeaua nu mai este de mult produsul principal de export, desi Brazilia ram\u00e2ne de departe cel mai mare producator mondial. Industrializarea Braziliei este o realitate, ca si aparitia acestei tari pe piete cu \u00eenalt continut tehnologic: aeronautica, automobilele, armamentul.<br \/>\n\u00censa, \u00een acelasi timp, Brazilia ram\u00e2ne un stat \u00een care saracia si favelele se \u00eent\u00e2lnesc la tot pasul si \u00een care marea majoritate a populatie traieste \u00eentr-o stare de relativa pauperitate. Deriva culturala si morala este enorma, iar cei care vad Brazilia ca pe un stat eminamente catolic s-ar putea sa aiba surpriza sa constate ca, desi catolicismul (\u00eempletit, ca peste tot \u00een America Latina, cu multe superstitii amerindiene) ram\u00e2ne confesiunea majoritara, Brazilia este un mozaic de religii si secte, acestea din urma cunosc\u00e2nd o dezvoltare galopanta. Promiscuitatea sociala, numarul imens de copii nascuti \u00een afara casatoriei, adulterul si incestul merg m\u00e2na \u00een m\u00e2na cu drogurile si saracia endemica, rezultatul fiind o violenta sociala pe care noi, \u00een Europa, nu o putem masura cu unitatile de masura cu care suntem obisnuiti. Rapirile, executiile, razbunarea cu m\u00e2na armata, crima sunt la ordinea zilei, mai mult dec\u00e2t \u00een oricare alta tara din America de Sud. Nu e de mirare ca peisajul este propice proliferarii tuturor soiurilor de pseudo-religii si secte, vrajitoriei si obscurantismului.<br \/>\nPapa Francisc nu si-a ales, asadar, o destinatie sarbatoreasca, \u00een care sa fie \u00eent\u00e2mpinat de o tara catolica \u00eencolonata solemn, ci un teritoriu \u00een care Biserica are foarte mult de munca pentru a reda oamenilor speranta, pentru a le reda demnitatea si \u00eencrederea \u00een ei \u00eensisi si pentru ca, ajut\u00e2ndu-i pe c\u00e2t se poate \u00een aceasta viata, sa-i poata ajuta sa o c\u00e2stige si \u00een cealalta. Biserica, asa cum o vede Suveranul Pontif, nu mai este triumfatoare pe Pam\u00e2nt, ci numai \u00een Ceruri. Aici, pe Pam\u00e2nt, ea este luptatoare.<br \/>\nVad \u00een acest model si \u00een acest program de reforma a Bisericii Catolice un \u00eendemn si un subiect de reflectie si pentru social-democratia moderna. Am scris mai demult \u00een aceste pagini ca una dintre primele schimbari majore pe care eu cred ca trebuie sa le opereze social-democratia europeana este renuntarea la atitudinea, stupida si \u00eengusta, anti-clericala. Statul modern este si trebuie sa fie unul laic, iar credinta cetatenilor, o afacere privata. Dar atacarea sau ignorarea Bisericii, a rolului ei social, moral, educational si cultural este o pierdere enorma, care explica \u00een buna masura deriva prin care a trecut social-democratia \u00een ultimii douazeci de ani, c\u00e2nd s-a aflat din ce \u00een ce mai rar la putere \u00een tarile importante din Europa.<br \/>\nAcum, Papa Francisc ne ofera si un exemplu la care cred ca noi, social-democratii, trebuie sa reflectam. Pentru ca si noi riscam sa credem ca, adusi la putere aproape peste tot \u00een Europa de lacomia si proasta gestiune a dreptei, suntem \u00eenvingatori. C\u00e2nd, \u00een realitate, suntem doar luptatori. Iar prima batalie pe care o avem de dat \u2013 deci, suntem departe de a o fi c\u00e2stigat \u2013 este cu noi \u00eensine, cu balastul tuturor erorilor pe care le-am facut de c\u00e2nd existam ca forta politica europeana legitima. At\u00e2t cu erorile vechi \u2013 de genul anti-clericalismului si chiar al ateismului, de care vorbeam \u2013, c\u00e2t si cu cele noi, provenite din anii &#8217;80, de c\u00e2nd, cum spune Saramago, am \u00eenceput sa imitam dreapta. De c\u00e2nd am \u00eencetat sa mai consideram coruptia un flagel, trec\u00e2nd-o \u00een r\u00e2ndurile fatalitatilor care, c\u00e2nd ne umplu noua personal buzunarele, nu-s chiar asa de condamnabile. De c\u00e2nd am acceptat toate dogmele pietii ca unic regulator al vietii economice, fara sa bagam de seama adaosul lui Jospeh Stiglitz la principiul lui Adam Smith: \u201eM\u00e2na invizibila a pietei este invizibila \u2013 a spus marele economist contemporan \u2013 pentru ca nu exista.\u201c De c\u00e2nd am patronat cele mai scandaloase operatiuni de privatizare, transform\u00e2nd entitati sociale \u2013 ca posta sau distributia de energie \u2013 \u00een entitati economice ce vizeaza exclusiv profitul. Si, fapt \u00eenca si mai grav, transform\u00e2nd monopoluri de stat \u00een monopoluri private, care au privatizat profiturile si au socializat pierderile.<br \/>\nSocial-democratia europeana trebuie sa \u00eesi asume toti acesti peste 30 de ani de \u00eenstrainare de propriul electorat si de propriile principii, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t, fiind la putere, se poate \u00eentoarce la principiile ei fondatoare printr-o opera de guvernare buna, care sa redea cetatenilor Europei \u00eencrederea.<br \/>\nLa fel ca Suveranul Pontif, nu trebuie sa ne mai ascundem dupa birocratia antiseptica de la Bruxelles. Recrudescenta saraciei, a marginalizarii sociale, eroziunea masiva a clasei de mijloc, reducerea considerabila a spiritului antreprenorial, deriva morala si culturala, prabusirea sistemelor de \u00eenvatam\u00e2nt, sanatate si asistenta sociala sunt o realitate \u00een aproape toate tarile Uniunii Europene, nu numai \u00een cele foste comuniste. Chiar si \u00een mult laudatele tari nordice, de pilda, \u00een care sistemele de sanatate si asistenta sociala functioneaza foarte bine, calitatea \u00eenvatam\u00e2ntului este slaba, iar flageluri ca drogurile si alcoolismul fac ravagii \u00een r\u00e2ndul tinerilor. E limpede ca nu numai teoriile economice ultra-liberale sunt false, ci \u00eensasi teoria \u201estatului slab\u201c e o prostie. Social-democratia trebuie sa aiba curajul de a-si reafirma convingerea \u00een rolul statului, de arbitru social si economic, dar si de factor de protectie pentru acele paturi sociale care nu mai au nici un alt sprijin.<br \/>\nAsadar, o social-democratie luptatoare, devotata si ceva mai modesta dec\u00e2t \u00een ultimele decenii. Exemplul Papei Francisc, care a renuntat la \u201epapamobil\u201c si la automobilele de lux, \u00een favoarea unui banal Ford Focus, trebuie sa ne puna si pe noi pe g\u00e2nduri. Caci conteaza \u2013 n-am sa \u00eencetez sa repet asta \u2013 mai mult sa fii, nu sa ai.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Papa Francisc \u00eesi continua programul reformator si \u00eei ia prin surprindere pe cei care n-au \u00eenteles mecanismul complex, divin si uman \u00een acelasi timp, prin care fostul cardinal iezuit a ajuns Suveran Pontif. Gesturile spectaculoase pe care le-a facut Sf\u00e2ntul Parinte la instalarea pe tronul Sf\u00e2ntului Petru n-au fost simple gesturi de imagine, trucuri de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/reforma-sfantului-scaun-si-noua-stanga-europeana\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Reforma Sf\u00e2ntului Scaun \u015fi noua stang\u0103 european\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-16165","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":2433,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16165","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16165"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16165\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16165"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16165"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16165"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}