La un an de la aparitia scrisorilor dintre Liviu si Fanny Rebreanu (\u201eIntime\u201c, editie de Niculae Gheran, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2012), comentariile dedicate pretiosului volum (la care au colaborat bistritenii Dana Hiticas-Moldovan, Lorenta Popescu si Teodor Papuc) ar putea fi str\u00e2nse si privite ca un neobisnuit \u201eatac\u201c postum, aproape unanim, la adresa sotiei scriitorului. Actrita mediocra si cu pretentii exorbitante \u00een raport cu bruma de talent de care dispunea, femeie risipitoare si avida de bani pe care-i arunca \u00een plimbarile pe \u201edrumuri europene\u201c (Venetia, Paris, Karlsbad etc.), ea apare \u00een ochii mai tuturor cronicarilor si comentatorilor recenti ca un soi de blestem pe care marele romancier \u00eel duce cu stoicism \u00een spate, suport\u00e2ndu-i fara murmur capriciile si nesf\u00e2rsitele cereri de bani, nelipsite din mai fiecare epistola: ce mai, o \u201escorpie\u201c, o \u201evaduva abuziva\u201c ce-l exploateaza, \u00eei face viata amara si-i saboteaza ani \u00een sir solitudinea creatoare. Cronicarii s-au complacut sa vada \u00een biata femeie un persecutor sadic si inflexibil al scriitorului, ce nu-si va gasi linistea dec\u00e2t la 1 septembrie 1944, c\u00e2nd fu cobor\u00e2t \u00een morm\u00e2ntul din gradina bisericii din Valea Mare. La capat\u00e2iul lui s-au aflat atunci si acolo Puia, fiica adorata, si \u201escorpia\u201c, Fanny Rebreanu, sotia mult iubita. Portretul acestei sotii dificile, dar si miraculoase pentru marele ei sot aduna \u00een sine un traditional misoginism si exprima cum nu se poate mai elocvent o viziune falocratica, specific nationala asupra femeii \u00een general si, fireste, acest portret s-ar cuveni \u201erevizuit\u201c din temelii si, \u00een consecinta, reabilitat. E \u00eensa cel putin curios, de n-ar fi si lamentabil, ca, pe masura ce evolutia democratica a societatii rom\u00e2nesti si-a lipit pe frunte \u00eenca din timpul comunismului lozinca \u201eemanciparii femeii\u201c, mentalitatea trecuta si actuala confirma din plin un titlu celebru al unui eminent jurnalist si scriitor postdecembrist, Cristian Tudor Popescu: \u201eFemeia nu e om\u201c! Ca sa \u00eenlatur orice confuzie, adaug imediat ca titlul lui C.T.P., unul gazetaresc, menit sa atraga socant atentia, ascunde un continut \u00een fond omagial si superlativ: feminitatea celui sacrificat, a lui Iisus, pe cruce! Aceasta semnificatie, a feminitatii barbatului biblic, a murit sub pana cronicarilor de azi, care o vad pe biata sotie a lui Rebreanu asa cum ea n-a fost, cel putin \u00een ochii romancierului: \u201efemeia nu e om!\u201c Fanny apare ca ghiuleaua legata de m\u00e2na genialului scriitor, stric\u00e2ndu-i viata, rapindu-i solitudinea si geniul creator. La prima vedere scrisorile pot confirma aceasta superficiala sau, oricum, schimonosita imagine: Fanny e \u201evocala\u201c si, cocheta imperativa, cere \u00eentruna bani, pentru rochiile ei, pentru toaleta Puiei. Nu se pot arata \u00een lumea europeana \u00een \u201ezdrente\u201c, e musai sa reprezinte cu cinste culorile patriei etc. etc. \u00cel persuadeaza \u00een fel si chip, \u00eel linguseste, uneori p\u00e2na la granita vulgaritatii, pe Liviu cel \u201ebun si scump\u201c: \u201ePe aici (prin Paris \u2013 n.n.) \u00eencercari de rufe, rochii, palarii. Zarva mare! Grije de cei 2.700 fr. Acuma \u00eensa m-am linistit. Sunt sigura ca mi-i vei trimite. Te pup si te iubesc… Nevestica ta\u201c si adauga: \u201eTe pup mereu\u201c si \u201eLiviule draga, \u00eemi face impresia ca nu ti-e prea dor de nevestica ta. Ce zici?\u201c Ce sa zica: Liviu \u201ecel scump\u201c trimite scrisori celor iubite de departe, face dari de seama, transmite \u00eenstiintari, informari cu mersul lucrurilor de la Bucuresti, expediaza declaratii fierbinti si… bani \u201emult doritelor mele\u201c si \u201emult iubitelor mele\u201c. Iubitele de departe \u00eei \u00eentretin constiinta propriei valori si a suisului social pe care-l merita. \u00centr-un r\u00e2nd, prin 1928, Fanny, anunt\u00e2ndu-si apropiata sosire (\u201e\u00cen tara intru pe la Curtici\u201c), \u00eei scrie prevenindu-l asupra parvenirii publice si sociale la care se cade sa aspire cu orice pret: \u201eMulte slujbe spui ca-ti sunt rezervate? Cumpaneste bine, scumpul meu Liviu. Alege pe cea mai demna de tine, cea mai mare demnitate, tu trebuie s-o ai \u00eentre toti scriitorii rom\u00e2ni \u2013 apoi vezi daca se poate sa fii pe viata, nu e rau sa te aranjezi bine. Ti-a sosit ceasul. Profita de el. Nu trebuie sa uite dnii Vaida si Maniu ca esti ardelean, ca tu ai scris cel mai frumos roman din viata lor. Sus, Liviule scump, nu te lasa. Acum ori niciodata. Te vreau mai sus dec\u00e2t toti Moldovenii, Mavrodi, Crainicii. Sa traiesti si noroc sa-ti dea Dumnezeu\u201c. Si, spre final, femeia se dezvaluie \u00een toata sublima ei mediocritate feminina: \u201eNu cere noutati multe, Liviule, caci n-am. De data asta am venit la Paris pentru mine, pentru rochiile mele, deci m-am \u00eenv\u00e2rtit numai prin magazine si vitrine. (…) Liviule draga nu lasa scrisorile mele pe birou. \u00cenchide-le. Nu vreau sa le citeasca nimeni afara de tine. Cred ca ai sa fii multumit cum sunt si eu.\u201c Liviu le-a citit numai el, le-a \u00eenteles, a fost multumit: acum le citesc cronicarii, rapsozii, comentatorii si trag concluzia ca avem de-a face cu o \u201evaduva abuziva\u201c. E o nedreptate strigatoare la cer. Degeaba a prevenit editorul asupra imensei nedreptati ce i se face \u201eiubitei mele Fanica\u201c… \u00cen \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201c la volumul de \u201eIntime\u201c, Niculae Gheran, editorul si exegetul lui Rebreanu, indica admirabil calea adevaratei \u00eentelegeri a raporturilor complicate dintre marele singuratic ce-si cauta oaza de liniste la Valea Mare si \u201evaduva abuziva\u201c, toata ziua la Paris, Venetia si Karlsbad dupa fuste si parfumuri: \u201eAbia dupa moartea doamnelor Fanny si Puia au iesit la iveala si scrisorile pierdute, ratacite constient de un cetatean neturmentat. Nici o treime din corespondenta intima dintre Liviu si Fanny nu ajunsese \u00een paginile din volumul din 1981 (\u201eRebreanu la lumina lampii\u201c \u2013 n.n.), fapt care motiveaza astazi reluarea epistolierului \u201ela lumina zilei\u201c. Celui tiparit cu peste trei decenii \u00een urma \u00eei adaugasem eseul \u201e\u00centre dragoste si singuratate\u201c, ipostaze esentiale \u00een viata uriasului Rebreanu, robit scrisului, dar si muritor de r\u00e2nd. Lumea fictionala l-a atras \u00eentotdeauna mai mult, dovada ca uneori a preferat sa se retraga la lumina unei lampi cu gaz, dec\u00e2t sa-si \u00eensoteasca familia \u00een vacanta, la \u00eenceput Mamaia, apoi la Paris, Karlsbad sau Venetia. Pe marginea romanelor sale, nota consecvent ziua si ora c\u00e2nd s-a asezat si s-a ridicat de la masa de lucru, singurul loc unde se simtea bine. Cine coreleaza aceasta cronologie cu datarea corespondentei ajunge la concluzia ca si-a elaborat opera numai c\u00e2nd s-a aflat departe de familie, de galagia din jur. De aceea, casa de la Valea Mare a fost oaza lui preferata. A avut deopotriva norocul si ghinionul de a descoperi \u00een Fanny o femeie autoritara, care l-a s\u00e2c\u00e2it cu veleitati artistice, dornica sa se afirme cu orice pret, muiere cicalitoare si cheltuitoare, dar si perseverenta \u00een ocrotirea sa, scutindu-l de griji terestre. \u00cenfigareata, l-a sustinut moral ca nimeni altul \u00een momente de cumpana, l-a \u00eencurajat continuu, tin\u00e2ndu-l c\u00e2t mai departe de hamal\u00e2curi cotidiene. Egoista, mereu \u00een favoarea fiicei sale, s-a ferit si chirurgical sa-i aduca pe lume un alt mostenitor, dornica sa-l stie c\u00e2t mai aproape de familia ei, dar si c\u00e2t mai departe de bistriteni. Pe nesimtite, el s-a supus acestei dominatii, fara grija rudelor apropiate, care, nu-i mai putin adevarat, \u00eel bombardau cu felurite cereri \u00een favoarea lor, dar si a unor straini. E de notorietate ca, merg\u00e2nd cu treburi \u00een Ardeal, ocolea casa mamei, surorilor si fratelui din Aiud, dupa cum, la fel de adevarat e ca, \u00een drum spre Spania, avea grija sa poposeasca \u00een Franta s-o vada pe Puia, ca sa revina la \u00eentoarcere. Familia din Bucuresti s-a aflat \u00eentotdeauna pe primul loc.\u201c Triunghiul supraveghetor compus din teribila Lodovica, mama de departe, \u201eabuziva\u201c si cicalitoarea Fanny, precum si incerta, \u00eensa tocmai de aceea mereu adorata Puia reprezinta \u201efemeile lui Rebreanu\u201c. Din natura relatiilor complexe cu ele \u00eel putem deduce putin mai bine pe omul si scriitorul pe care nici una dintre ele nu l-a scapat o clipa din ochi. Cea mai posesiva dintre toate, revars\u00e2nd asupra-i o iubire naprasnica, dar neajunsa a-si lua deplin \u00een posesie \u201eobiectul\u201c iubirii, este cu siguranta mama, Lodovica Rebreanu, personalitate puternica si autoritara, cum o dezvaluie scrisorile extraordinare trimise fiului de departe, \u201eIubitul meu \u00cent\u00e2i nascut Liviu\u201c, scrie \u00een aceea expediata din Aiud la 7 decembrie 1943. Scrisorile \u2013 comparabile ca documente de viata (si nu numai!) cu corespondenta dintre Eminescu si Veronica Micle si ale lui Marin Preda catre Aurora Cornu \u2013 au fost publicate \u00eentr-o editie \u00eengrijita, prefata si adnotat\u00e3 de Liviu Malita \u00een 1998 la Editura \u201eBiblioteca Apostrof\u201c sub titlul \u201eAdio p\u00e2na la a doua Venire. Epistolar matern\u201c. Epistolar matern \u2013 pentru ca raspunsurile lui Liviu, c\u00e2teva, si acelea \u00eent\u00e2rziate, la scrisorile, multe, ale mamei si-au gasit greu si rar tinta. Dintre cei 14 copii pe care i-a avut si cei 9 ramasi \u00een viata, Liviu, \u00eent\u00e2iul nascut, este cel divinizat. \u201e\u00cen viziunea Lodovicai \u2013 scrie Liviu Malita \u2013 Liviu Rebreanu este, prin excelenta, fiul Fecioarei, fiul sacru, asemenea lui Iisus: \u00abTu, care ai fost \u00eenvrednicit sa fii nascut din o fecioara curata, rara, din multele numite fecioare\u00bb. Prin ea fiul si-a asigurat apartenenta la o stirpe \u00eenalta, spirituala (de aceea i se si adreseaza cu \u00abDraga Alfa!\u00bb). Toti ceilalti copii care vor urma nu vor mai putea fi \u00eenzestrati cu acel spirit al mamei-fecioare; acesta s-a pierdut, fiind daruit \u00een \u00eentregime primului nascut, doar lui. El singur este, de aceea, fiul Mamei, \u00een timp ce toti ceilalti sunt copiii tar\u00e2nei, ai carnii: fiii Tatalui. Puterea acestei \u00abmater genetrix\u00bb este absoluta. Iar anuntarea pedepsei supreme primeste, la aceasta mama teribila, o insolita, uimitoare turnura apocaliptica cu trimitere christica: \u00abAdio p\u00e2na la a doua Venire\u00bb.\u201c Cu toate acestea, scrisorile mamei, strigate m\u00e2nioase de iubire, ram\u00e2n \u00een majoritate scrisori fara raspuns: aproape \u201emut ca o lebada\u201c marele lor destinatar pare a suferi de o anumita \u00eempietrire ori cecitate sufleteasca. \u201eE de notorietate \u2013 observa Niculae Gheran, editorul si exegetul romancierului, el \u00eensusi prozator din ce \u00een ce mai notoriu \u2013 ca merg\u00e2nd \u00een Ardeal, ocolea casa mamei, surorilor si fratelui din Aiud…\u201c Formale si reci, par\u00e2nd sa se achite \u00een treacat si doar birocratic de o cam s\u00e2c\u00e2itoare obligatie filiala, putinele raspunsuri ale Fiului, cele parvenite p\u00e2na acum, sunt de tot palide si neconcludente \u00een comparatie cu epistolele \u00eencinse de iubire si patima vetero-testamentara ale Mamei, o Fecioara Maria hotar\u00e2ta cu orice pret sa-si renasca fiul la o \u201eA doua Venire\u201c! A introduce \u00een discutarea acestei relatii \u00eencordate criteriul sau reperul psihanalitic mi se pare, daca nu insuficient, oricum prea pretios. Asadar, pusa brutal, \u00eentrebarea tulburatoare ram\u00e2ne: de ce \u201eocolea casa mamei\u201c bucuresteanul nascut c\u00e2ndva \u00een departatul si ne\u00eensemnatul sat T\u00e2rlisua din Bistrita-Nasaud? Vom starui de aceea, d\u00e2nd ocol at\u00e2t de gingasului subiect…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La un an de la aparitia scrisorilor dintre Liviu si Fanny Rebreanu (\u201eIntime\u201c, editie de Niculae Gheran, Editura Academiei Rom\u00e2ne, 2012), comentariile dedicate pretiosului volum (la care au colaborat bistritenii Dana Hiticas-Moldovan, Lorenta Popescu si Teodor Papuc) ar putea fi str\u00e2nse si privite ca un neobisnuit \u201eatac\u201c postum, aproape unanim, la adresa sotiei scriitorului. Actrita… Cite\u0219te mai mult »Femeile lui Rebreanu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16162","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2520,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16162","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16162"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16162\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16162"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16162"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16162"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}