N-am dori sa se \u00eenteleaga, din precedentul articol, ca serbarile primirii perechii mostenitoare, \u00een ianuarie 1893, la Bucuresti s-au desfasurat \u00eentr-o dezordine absoluta, asa cum specula presa vremii, dornica de senzational, ca si astazi, iscoditoare si plasmuitoare ea \u00eensasi de \u201edovezi\u201c care de care mai nastrusnice doar pentru a le plati polite adversarilor sau, alteori, pur si simplu din dorinta de a-si atrage cititorii. Momentul a fost pregatit \u00eendelung si conceput astfel \u00eenc\u00e2t sa ofere tinerei perechi o perspectiva asupra tarii \u00eentregi \u2013 culorile nationale fiindu-i deja cunoscute printesei care a \u00eembracat ia rom\u00e2neasca \u00eenca de la Sigmaringen. Dar si tara era partasa la acest eveniment, prin cele 32 de nunti, prin delegatiile de tarani primite de catre regele Carol I, dar si prin bucuria exprimata de catre locuitorii capitalei, care \u00een cele trei zile au avut prilejul sa o vada, sa o admire pe frumoasa venita de departe pentru a le fi lor, la \u00eemplinirea vremii, regina. Dar si din alte motive asupra carora nu insistam aici. Bucuria a fost a tuturor.
\nNunta a avut loc la Sigmaringen la 29 decembrie 1892\/10 ianuarie 1893. \u00censa cu c\u00e2teva zile \u00eenainte, la 19 decembrie 1892, \u201eMonitorul Oficial\u201c publica un act intitulat \u201eTractat \u00eentre Maiestatea Sa Regele Rom\u00e2niei si Maiestatea Sa Regina Regatului-Unit al Marii Britanii si Irlandei, privitor la casatoria Altetei Sale Regale Principelui Ferdinand al Rom\u00e2niei cu Principesa Maria de Marea Britanie si Irlanda, ducesa de Saxonia\u201c \u00een care, la articolul II, se preciza ca partile contractante iau act de faptul ca prin casatorie printesa renunta \u201epentru totdeauna la toate drepturile de succesiune la Coroana si Guvernul Marii Britanii si Irlandei si al teritoriilor dependinte sau la orice portiune dintr-\u00eensele\u201c. Noua sa tara era de acum micul regat de la Dunare.
\n\u00cen cinstea mult asteptatului eveniment batr\u00e2nul rege a luat, \u00een tara, c\u00e2teva masuri menite sa marcheze momentul: a batut o medalie comemorativa av\u00e2nd pe avers efigiile mirilor, iar pe revers data nuntii. La 12\/24 noiembrie 1892, printul Ferdinand a fost numit comandant al Companiei a treia a Batalionului I v\u00e2natori; colonelul Robescu a fost numit sambelan al printului si si-a dat demisia din armata, \u00een timp ce doamna Greceanu a fost numita doamna de onoare a printesei; ziarele vorbesc despre dotatia printului, jumatate din aceasta revenindu-i printesei, \u00een caz de vaduvie. De asemenea, pentru a pleca la Sigmaringen, regele a comandat un tren compus din patru vagoane (care a costat 220.000 de lei): vagon-restaurant, un vagon-salon, unul pentru suita si unul pentru bagaje. Cit\u00e2nd \u201eConstitutionalul\u201c, \u201eAdevarul\u201c informa ca trenul a fost construit la Ringhofer; vagoanele, vopsite cu albastru \u00eenchis si dungi de aur, erau iluminate astfel: unul cu electricitate, celelalte cu rapita; fiecare vagon avea ceas, sonerie, termometru si barometru, vagonul-salon, care era si dormitor pentru rege, era \u00eencalzit cu apa calda, celelalte cu abur.
\nLa 26 decembrie regele Carol I a plecat la Sigmaringen. Din cauza zapezii abundente, 1000 de soldati din trupele de geniu au desfundat drumul de fier, potrivit presei, care mai mentioneaza ca la V\u00e2rciorova regele a trebuit sa astepte sase ore. \u00censa, dupa o calatorie de 50 de ore, suveranul a ajuns luni, 28 decembrie, fiind \u00eent\u00e2mpinat de catre principele de Hohenzollern \u00eembracat \u00een uniforma de colonel, sef al Regimentului al treilea de linie \u201eD\u00e2mbovita\u201c nr. 22, de catre principii Ferdinand, Alfred al Marii Britanii, Frederic si Carol, Albert al Belgiei si principele mostenitor de Hohenzollern, ca si de catre ducele de Edinburgh. La ora 1.15 \u00een aceeasi zi, a sosit si \u00eemparatul Germaniei. A urmat un dejun pentru 29 de persoane servit la castel (\u00een timp ce suitele, mai numeroase, au fost servite \u00een salonul special pregatit pe terasa), \u00eensa \u00eenaintea acestuia regele Carol a primit \u00eensemnele Ordinului \u201eVulturul Negru\u201c, iar Lascar Catargiu \u00eensemnele marii cruci a \u201eVulturului Rosu\u201c. Seara, la 19.30, un pr\u00e2nz servit tuturor celor 130 de invitati pe terasa castelului, urmat de o \u00eent\u00e2lnire \u00een Sala Strabunilor si de un concert, a prelungit programul primei zile p\u00e2na spre miezul noptii.
\nA doua zi clopotele vesteau lumii \u00eentregi, dupa obicei, evenimentul mult asteptat, \u00eemplinit dupa o \u00eentreita ceremonie \u2013 civila, catolica si protestanta \u2013 \u00een castelul de la Sigmaringen. Regina Victoria a dorit ca ceremonia sa aiba loc la Windsor, dupa datina engleza, care cerea ca oficierea casatoriilor sa se faca \u00een biserica St. George. La Windsor, \u00eensa, urma a se celebra o casatorie protestanta, si nu una catolica, asa ca nu s-a ajuns la o \u00eentelegere, nici una dintre biserici nu s-a \u00eenvoit cu rolul secund. Dupa cum nici la Coburg nu putea avea loc din cauza imoralitatii batr\u00e2nului duce Ernst. Ziarele ne mai spun ca la Sigmaringen binecuv\u00e2ntarea a dat-o Placidus, abatele manastirii Beuron, si ca \u00eemparatul german, regele Rom\u00e2niei si printul de Hohenzollern purtau uniforma prusiana, \u00een timp ce mirele purta uniforma rom\u00e2neasca. \u00cen acelasi timp, \u00een tara se facusera pregatiri serioase pentru a sarbatori cum se cuvine: \u201eCalea Victoriei si alte c\u00e2teva strade comerciale au fost pavoasate\u201c, la Mitropolie si \u00een toate orasele tarii s-au oficiat Te Deum-uri, Cancelaria si Consiliul de Ministri i-au invitat pe membrii legatiilor straine \u00een Capitala, un Te Deum a fost oficiat si la Iasi, la care au fost invitati consulii straini, ofiterii superiori ai garnizoanei, Curtea si Tribunalul, Consiliul Municipal, autoritatile, \u00een timp ce la legatia Marii Britanii au fost depuse numeroase carti de vizita.
\nSi trimisii rom\u00e2ni peste hotare au avut invitati \u2013 de exemplu, ministrul Rom\u00e2niei la Bruxelles a dat un pr\u00e2nz la care au luat parte sefii misiunilor straine \u00een Belgia, iar \u00eensarcinatul cu afaceri a primit vizitele de felicitare ale membrilor corpului diplomatic. La r\u00e2ndul sau, regina Victoria a sarbatorit, la Osborne, invit\u00e2ndu-l pe ministrul Rom\u00e2niei, Plagino, care a sosit la bordul iahtului regal \u201eAlberta\u201c: \u201eMaiestatea Sa Prea gracioasa Regina s\u2019a ridicat si adres\u00e2ndu-se d-lui Plagino a baut, \u00een sunetul imnului national rom\u00e2nesc, \u00een sanatatea si fericirea Augustilor \u00eensuratei\u201c, informeaza \u201eConstitutionalul\u201c, dar si celelalte ziare au alocat spatii largi pentru a publica editoriale care fac referire la trecutul glorios si la statutul pe care tara \u00eel avea sub domnia regelui Carol I, care, \u00eensa, n-ar fi fost posibil fara familiile Bratianu, Golescu, Negri: \u201esuntem recunoscatori generatiei de la 48, patriotismului lor, gratie efortului lor eroic s-au pus bazele statului rom\u00e2n\u201c.
\nLa ora 19.30, la Sigmaringen, a avut loc pr\u00e2nzul de gala la care au fost prezente 140 de persoane; dupa ora 21 tinerii casatoriti au plecat la Krauchenwies, \u00eensa petrecerea a continuat \u00een cinstea mirilor. Miercuri a fost servit un pr\u00e2nz \u00een cinstea misiunii otomane care a \u00eent\u00e2rziat, urmat de o reprezentatie de teatru, iar joi balul de la Curte cu 400 de invitati a continuat p\u00e2na t\u00e2rziu \u00een noapte, \u00eencheind astfel ceea ce astazi am numi un mariaj controversat, \u00eentruc\u00e2t nu se cunoaste motivul (real!) pentru care marea ducesa Maria Alexandrovna si-a maritat fiica pe malul Dunarii, \u00een ciuda protestelor Marii Curti Nordice, refuz\u00e2ndu-i statutul de regina a Angliei, refuz\u00e2nd si m\u00e2na lui Gheorghi Mihailovici si refuz\u00e2nd \u00een general tot ce i-ar fi facut placere reginei Victoria.
\n\u00cen drum spre tara, printul si printesa mostenitoare s-au oprit la Viena. Vazuti a fi semibarbari de catre englezi si \u201edin pacate (…) mult prea civilizati\u201c de catre austrieci, rom\u00e2nii urmareau o \u00eentarire a relatiilor lor cu \u00eemparatul austriac, \u00een ciuda relelor tratamente aplicate confratilor din Transilvania, iar aceasta vizita a fost planificata tocmai \u00een acest scop, fiind un bun prilej de a readuce \u00een discutie posibile explicatii la o casatorie ne\u00eenteleasa. S-a speculat cum ca s-ar fi dorit astfel o solutionare pasnica a problemei orientale, s-a vorbit si despre faptul \u2013 pe care nu l-a crezut nimeni \u2013 ca mireasa ar putea primi Basarabia ca dar de nunta din partea tarului, e posibil si ca marea ducesa sa fi scrutat perspectiva, \u00een fond timiditatea printului nu era un secret pentru nimeni, dar nici inteligenta printesei. Din acest punct de vedere, se pare ca a avut dreptate, daca ar fi sa-i dam crezare lui Al. Marghiloman, care \u00eel cita pe batr\u00e2nul P.P. Carp: la Berlin se vorbea \u00eenca de la 1900 despre necesitatea schimbarii Constitutiei Rom\u00e2niei, mai ales a capitolului privind Regenta, \u201econvictiunea cancelariilor fiind ca Printesa Maria va \u00eempiedica pe Printul Ferdinand de a domni\u201c.
\nLu\u00e2nd \u00een calcul si aceasta ipoteza, opinam ca marea ducesa a dorit sa-si marite copila \u00een Orientul Europei pe care \u00eel cunostea foarte bine, d\u00e2ndu-i un sot pe care a \u00eenvatat-o sa-l domine, un loc unde autoritatea regelui era mult mai usor de \u00eenfruntat dec\u00e2t autocratia Curtii Rusiei sau dec\u00e2t inflexibilitatea, perfidia si aroganta societatii englezesti carora ea \u00eensasi le-a rezistat at\u00e2t de greu, un loc cu moravuri care o \u00eenspaim\u00e2ntau pe regina Victoria, dar \u00een care frumoasa printesa s-a integrat foarte bine, fara a reusi sa aduca, \u00eensa, prietenia rom\u00e2no-rusa la cotele asteptate. A fost, aceasta casatorie, triumful cert al politicii promovate de catre regele Carol I, dar a mai fost, \u00eenainte de toate, \u00eemplinirea unui destin. Un destin care a fost, implicit, si destinul tarii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
N-am dori sa se \u00eenteleaga, din precedentul articol, ca serbarile primirii perechii mostenitoare, \u00een ianuarie 1893, la Bucuresti s-au desfasurat \u00eentr-o dezordine absoluta, asa cum specula presa vremii, dornica de senzational, ca si astazi, iscoditoare si plasmuitoare ea \u00eensasi de \u201edovezi\u201c care de care mai nastrusnice doar pentru a le plati polite adversarilor sau, alteori,… Cite\u0219te mai mult »\u201eAminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit\u2026\u201c (V)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[5748],"class_list":["post-16154","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-regina-maria-a-romaniei"],"views":2468,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16154","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16154"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16154\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16154"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16154"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16154"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}