Nu am mai avut vreme, de c\u00e2tiva ani, sa adast prin salile muzeelor vieneze. De data aceasta, am intrat cu oarecare teama \u00een batr\u00e2nul Muzeu de Istorie a Artei (altfel spus, Kunsthistorisches Museum); stiam ca expunerea este \u00eenvechita, ca personalul pare obosit de la ora deschiderii muzeului si vizitatorii par sa fie tolerati, cu greu, prin salile muzeului, p\u00e2na la \u00eenchiderea programului, pentru a nu deranja praful istoric asezat peste vetustele vitrine. Daca \u00een ceea ce priveste atitudinea personalului, pot sa spun ca nu s-a schimbat mare lucru, \u00een ultimii ani, am fost surprins sa constat aparitia, de la 1 martie 2013, a unui nou segment al expozitiei permanente, asezat \u00een salile aripii dinspre Hofburg. Dupa mai multi ani de atenta proiectare, acolo a fost amenajata expozitia permanenta ce adaposteste tezaurele Habsburgilor: Kunstkammer (Camera artei). De fapt, este vorba despre ceea ce era cunoscut, p\u00e2na acum, drept Colectia de sculptura si arte decorative a Muzeului, numai ca ceea ce nu se spunea, p\u00e2na recent, era ca aceasta colectie era alcatuita pe seama celor adunate de Habsburgii austrieci, de-a lungul secolelor, c\u00e2t s-au aflat la conducerea Imperiului. A fost ambitia directoarei actuale a muzeului, Sabine Haag, de a conferi acestei colectii o personalitate aparte, printr-o noua logica a expunerii. \u00cen anii de dinainte de reorganizare, colectia era expusa pur si simplu, fara sa se puna \u00een evidenta, \u00een vreun fel, rolul pe care l-au avut cei care au colectionat bunurile culturale expuse. De amenajarea muzeistica a acestui extrem de pretios tezaur de obiecte, deopotriva, seculare si ecleziale, s-a ocupat unul dintre cei mai experimentati curatori ai muzeului, Franz Kirchweger, aflat \u00een fruntea unui colectiv competent si bine organizat. Fiind vorba despre o expozitie care, implicit, se ocupa de istoria muzeografiei, este nevoie de spus o mica poveste, mai \u00eent\u00e2i.
\nLa scurta vreme dupa ce a ajuns pe tronul Imperiului, Franz Iosif (sau Franz Joseph, ca sa pastram grafia germana) a fost preocupat de reorganizarea urbanistica a Vienei, dorind sa \u00eei dea acesteia stralucirea pe care o aveau celelalte mari capitale europene. Zidurile medievale au fost demolate si pe locul acestora s-a construit bulevardul circular \u2013 binecunoscutul, astazi, Ring. Locul pentru construirea celor doua mari muzee, cel de istorie a artei si cel de istorie a naturii (Naturhistorischesmuseum) a fost ales pe esplanada numita Piata Maria Tereza (sau Maria Theresia, dupa numele rostit, si acum, cu respect, de austrieci) chiar \u00een fata palatului imperial, \u00eenca din 1858. Proiectarea cladirilor \u00een care urmau sa fie adapostite cele doua mari muzee a fost \u00eencredintata arhitectilor Karl Hasenauer si Gottfired Semper, dar lucrul a \u00eenceput abia \u00een 1872. Muzeele au fost inaugurate, cu tot fastul imaginabil, \u00een 1891. \u00cen privinta muzeelor, Viena rivaliza, atunci, doar cu Parisul, Londra si Sankt Petersburg, \u00een Europa si, evident, \u00een lume.
\nColectia fabuloasa a Habsburgilor fusese, pentru putin timp, expusa pe timpul lucrarilor Congresului de la Viena, din 1815, dupa care nu mai fusese aratata publicului. \u00cen prima organizare a muzeului, \u00een 1891, cele noua mari \u00eencaperi din aripa st\u00e2nga a parterului \u00eenalt al cladirii erau destinate pentru adapostirea colectiei de \u201earta decorativa\u201c. Modul de aranjare avea \u00een vedere \u00een primul r\u00e2nd destinatia obiectelor si, \u00een secundar, datarea lor. Denumirea oficiala a colectiei era de \u201eobiecte de arta industriala din Evul Mediu si timpurile moderne\u201c. Dupa alungarea Habsburgilor din Austria si proclamarea Republicii, colectia a fost rebotezata \u201ede sculptura si arte decorative\u201c, fiind \u00eembogatita si reorganizata. Chiar daca, formal, fostul tezaur imperial (bijuteriile Coroanei) a fost adaugat acestei vaste colectii a Muzeului, \u00een realitate, locul sau de expunere a ramas \u00een Hofburg, unde se afla si astazi.
\n\u00cen noua sa \u00eenfatisare, cea de astazi, muzeografii au \u00eencercat sa recreeze segmentele colectiei de arta a Habsburgilor, colectie care purta denumirea, \u00een acea epoca, deja, de Kunstkammer. Trebuie spus ca \u00een 1554 Leopold Heyperger, sambelanul lui Ferdinand I, \u00een acea vreme doar arhiduce al Austriei (Ferdinand era fiul infantei Ioana de Castilia \u2013 cea Nebuna \u2013 si a arhiducelui de Habsburg, Filip cel Frumos, fiind, totodata, fratele mai mic al lui Carol al V-lea; dupa ce acesta din urma a abdicat de pe tronul imperial, \u00een 1556, a ajuns, doi ani mai t\u00e2rziu, \u00eemparatul Imperiului Romano-German), a alcatuit primul inventar al bunurilor artistice colectionate de Ferdinand si aduse de la Graz la Viena. Viitorul \u00eemparat luase \u00een 1537 decizia ca pentru fiecare obiect colectionat sa fie notate datele esentiale. P\u00e2na atunci, doar bijuteriile Coroanei si vasele din argint, pastrate \u00een colectia capelei regale din Viena, era inventariate, \u00eencep\u00e2nd din 1407, desi se stie cu siguranta ca \u00eenca din vremea ducelui Albert al II-lea al Austriei (si el, tot un Habsburg, care a domnit \u00eentre 1330 si 1358) exista o evidenta a colectiei de la Hofburg. \u00cen tot secolul al XV-lea, colectia arhiducelui Austriei a fost, mai degraba, ascunsa, mutata si \u00eempartita \u00eentre diversele resedinte habsburgice, pentru a fi pusa la adapost. Acest tezaur era cu totul altceva dec\u00e2t suma \u201ecabinetelor de curiozitati\u201c aparute prin resedintele nobiliare ale timpului, chiar daca si \u00eemparatul Maximilian al II-lea (a domnit \u00eentre 1564 \u2013 1576) a fost detinatorul unei asemenea colectii enciclopedice, care includea, pe l\u00e2nga bijuterii si monede, pietre pretioase, ceasuri si instrumente stiintifice, vase din cristal si argint, dar si scoici si piei de tigru; evident, \u00eemparatul \u00eencepuse sa colectioneze si portrete, carti si documente. Primul teoretician al colectiilor muzeale, Samuel Quiccheberg, scria \u00een 1565 ca Maximilian al II-lea era cel mai important colectionar al vremii sale; plin de admiratie, Giampaolo Lomazzo, nota, la r\u00e2ndul sau, \u00een 1590, ca ceea ce adunase Maximilian al II-lea \u201eera un muzeu demn sa fie amintit pentru vesnicie\u201c (renumitele portrete realizate de Arcimboldo erau deja parte a colectiei imperiale).
\nDar, fara \u00eendoiala, cel mai \u00eempatimit si cunoscut colectionar dintre toti Habsburgii a fost \u00eemparatul Rudolf al II-lea. Desi s-a nascut la Viena, t\u00e2narul Rudolf a petrecut mai multi ani \u00een Spania, la curtea unchiului sau Filip al II-lea, unul dintre cei mai puternici lideri din lume, \u00een acel moment. Dar nu politica a fost punctul forte al lui Rudolf. Mutat \u00een Hrad-ul praghez, urcat pe tronul imperial \u00een 1586, Rudolf al II-lea a fost preocupat de alchimie, astrologie si alte stiinte oculte. P\u00e2na la moartea sa, \u00een 1612, nici viata sa personala, destul de haotica (era bisexual), nici cea de stat (\u00een care a avut naivitatea sa creada ca ar putea reunifica toata crestinatatea \u00eentr-o noua \u00eencr\u00e2ncenata Cruciada antiotomana) nu l-au interesat mai mult dec\u00e2t vocatia sa de patron al artelor. Este stiut ca nu s-a zg\u00e2rcit niciodata, atunci c\u00e2nd era vorba despre achizitionarea unui obiect de arta, oric\u00e2t era de scump, si ca era capabil sa stea ore \u00eentregi, \u00een fata unei lucrari de D\u00fcrer, doar pentru a o admira, linie cu linie si punct cu punct. El si-a trimis achizitori \u00een toate colturile Europei, cu ordinul de a cumpara tot ceea ce este mai pretios. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, a comandat lucrari celor mai valorosi artisti ai epocii, de la Giuseppe Arcimboldo p\u00e2na la Adriaen de Vries. A comandat cea mai cunoscuta coroana imperiala bijutierului si aurarului Jan Vermeyen \u2013 coroana care a ramas cel mai \u00eensemnat simbol al Habsburgilor, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul Primului Razboi Mondial. A fost preocupat de \u00eentretinerea unei gradini botanice si a unei gradini zoologice si s-a \u00eengrijit sa documenteze \u00eentreaga sa colectie de istorie naturala \u00eentr-un imens codex, cunoscut sub numele de Muzeul \u00cemparatului Rudolf al II-lea, \u00een care erau \u00eenscrise si obiecte de origine animala, prelucrate artistic. Nu este de mirare ca, la moartea sa, Rudolf a lasat o datorie imensa, urmasilor sai, fratii Matthias, Albrecht si Maximilian, care au trebuit sa ia o decizie clara, nu doar pentru plata datoriei, dar si pentru soarta colectiei, mult prea mare si pretioasa pentru a fi tratata doar drept un apendice al mostenirii imperiale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu am mai avut vreme, de c\u00e2tiva ani, sa adast prin salile muzeelor vieneze. De data aceasta, am intrat cu oarecare teama \u00een batr\u00e2nul Muzeu de Istorie a Artei (altfel spus, Kunsthistorisches Museum); stiam ca expunerea este \u00eenvechita, ca personalul pare obosit de la ora deschiderii muzeului si vizitatorii par sa fie tolerati, cu greu,… Cite\u0219te mai mult »Iulie \u00een Austria (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16152","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1557,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16152","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16152"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16152\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16152"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16152"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16152"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}