{"id":16150,"date":"2013-07-25T12:42:22","date_gmt":"2013-07-25T10:42:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16150"},"modified":"2013-07-25T12:42:22","modified_gmt":"2013-07-25T10:42:22","slug":"printre-picaturi-notite-estivale-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/printre-picaturi-notite-estivale-i\/","title":{"rendered":"Printre picaturi. Notite estivale (I)"},"content":{"rendered":"<p>Catre sf\u00e2rsitul lui Florar, \u00eenainte, deci, de \u00eenceputul ploios al verii, am luat parte, la R\u00e2mnicu-V\u00e2lcea, la o aniversare cu caracter local, dar av\u00e2nd semnificatii majore si pe plan national \u2013 45 de ani de existenta a Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale V\u00e2lcea. O manifestare insolita oarecum, data fiind \u201ev\u00e2rsta\u201c institutiei (\u201ecincizeci fara cinci\u201c, cum zice un vers-formula din epica populara) egala cu a tuturor institutiilor de profil (c\u00e2te au mai ramas), \u00eentemeiate dupa reforma administrativa din 1968, \u00een procesul schimbarilor \u201erevolutionare\u201c impuse de catre noul lider comunist de la Bucuresti care \u00eesi construia cu dibacie aparatul de control ideologic.<br \/>\n\u00cenglobat \u00eentr-o suita de manifestari asezate sub genericul \u201eZilele Culturii Traditionale din Valcea\u201c, evenimentul a prilejuit o emotionanta trecere \u00een revista a celor patru decenii si jumatate de lupte, biruinte, \u00eenfaptuiri si deziluzii ale unor \u201efrumosi nebuni\u201c ai acelor locuri care, cu o tenacitate fara margini, cu o credinta nezdruncinata \u00een menirea lor, cu un atasament patimas pentru valorile culturii traditionale, au \u00eenfruntat piedici, adversitati, dusmanii personale meschine sau lovituri venite din comenzi politice obscure si au dus la capat un proiect cultural deosebit, \u00eendelung dainuitor si pilduitor. Toata aceasta ampla desfasurare de \u00eent\u00e2mplari (festivaluri si concursuri, sesiuni stiintifice si cercetari de teren, expozitii si lansari de carte etc. etc.) cu protagonistii ei stiuti, cunoscuti, prezenti la sarbatoarea de la V\u00e2lcea (prof. dr. Gheorghe Deaconu, prof. dr. Ioan St. Lazar, prof. Elena Stoica, prof. dr. Doru Motoc) si mai putin stiuti, dar neuitati de cei care i-au cunoscut, a fost cuprinsa \u00eentr-un majestuos volum aniversar, \u201eCultura traditionala din V\u00e2lcea, 1968 \u2013 2013. O istorie concentrata si ilustrata\u201c, pusa \u00een pagina de fostul si de actualul director al Centrului, Gh. Deaconu, respectiv Elena Stoica. Volumul valorifica un bogat fond documentar, pastrat \u00een arhiva Centrului, bine pusa la punct, adusa la zi, un alt punct forte al institutiei v\u00e2lcene. Dupa cum nu poate fi trecuta cu vederea organizarea Salonului Cartii de Etnologie, singurul de acest fel din tara, efect al constituirii, existentei vii si \u00eembogatirii continue a Bibliotecii de Etnologie \u201eMihai Pop\u201c, din cadrul Bibliotecii Judetene V\u00e2lcea, rod al initiativei aceluiasi dr. Gheorghe Deaconu, \u201ecel mai mihaipopist dintre toti studentii, discipolii, urmasii marelui etnolog Mihai Pop\u201c, cum \u00eendrazneam sa-l caracterizez \u00eentr-un scurt si poate nu foarte inspirat cuv\u00e2nt de lauda.<br \/>\nDe fapt, sustinerea neconditionata, de catre Mihai Pop, a celor doi discipoli v\u00e2lceni (unul din\u2026 Arges, celalalt din Vlasca!) a fost reazemul acestora \u00een tot ce au \u00eentreprins \u00een cei 45 de ani de existenta a Centrului (la \u00eenceput, Casa Creatiei Populare).\u00a0 Lectia pe care Magistrul le-a predat-o si pe care ei au \u00eenvatat-o ca niste scolari s\u00e2rguinciosi a fost aceea a fundamentarii stiintifice a fiecarei actiuni culturale desfasurate sub egida Centrului.<br \/>\nIdeea a transparut cu claritate si din expozeul fostului director al Centrului, Dr. Gheorghe Deaconu, \u201eCasa Creatiei Populare \u2013 un crez, un program, un ideal, un dor\u201c, rostit \u00een \u00eencheierea manifestarii, despre care toti participantii la reuniune au fost de acord ca ar trebui difuzat ca un manifest al miscarii artistice de amatori din \u00eentreaga tara. Expunerea bine structurata a vajnicului luptator Gheorghe Deaconu\u00a0 a urmarit c\u00e2teva puncte forte care i-au calauzit activitatea de \u00eendrumator cultural: 1. \u201eun crez gustian: stiinta \u00een actiune\u201c, fundamentarea stiintifica, \u00een spiritul Scolii Mihai Pop, a actiunii culturale, \u201eca garantie a viabilitatii, profesionalitatii si autoritatii institutiei\u201c; 2. \u201eun program de traditie haretiana si la standarde europene\u201c; 3. \u201eun ideal: o institutie pentru viitorul culturii populare\u201c; 4. \u201eun dor, destule dureri si o singura dorinta\u201c \u2013 o autoevaluare critica a unui manager al institutiei.<br \/>\nCu sinceritate o spun, nu as vrea ca expunerea Dlui Deaconu sa fi fost c\u00e2ntecul de lebada al unei institutii culturale a carei existenta (formala) este pusa, acum, sub semnul \u00eentrebarii, ci mai degraba un semnal pozitiv pentru continuitate si progres(1) .<\/p>\n<p>* * *<br \/>\n\u00cen timpul \u00eent\u00e2lnirii de la R\u00e2mnicu-V\u00e2lcea am aflat trista veste a plecarii dintre noi a bl\u00e2ndului, distinsului etnomuzicolog Constantin Catrina (n. 6 noiembrie 1933 \u2013 d. 28 mai 2013). Urma sa fie prezent la Salonul de Carte cu volumul \u201eTezaur de etnografie si folclor \u00een judetele Covasna si Harghita\u201c, elaborat \u00eempreuna cu prof. dr. Nicolae Bucur, aparut la Editura Eurocarpatica, Sf\u00e2ntu Gheorghe, 2012. \u00cen prima parte a volumului, sub titlul \u201ePerenitate etnofolclorica\u201c (p. 25-138), Nicolae Bucur aduna studiile sale despre folclorul si arta populara din cele doua judete, iar regretatul Constantin Catrina grupeaza, \u00een partea a doua (p. 139-222), studii de istoria folcloristicii, cu privire speciala la cercetari si cercetatori din cele doua judete (Dimitrie Cioflec, I. G. Bibicescu, Andrei B\u00e2rseanu s.a.).<br \/>\nDar contributia cea mai de pret a celor doi etnologi este \u201eBibliografia generala selectiva\u201c (p. 223 \u2013 412), cu peste 2 000 de titluri, majoritatea excerptate din publicatii aparute \u00een spatiul transilvan, cu precadere din judetele Covasna si Harghita, \u00een general mai greu accesibile, unele (multe) de circulatie locala si nedespoiate de autorii \u201eBibliografiei generale a etnografiei si folclorului rom\u00e2nesc\u201c, din care au aparut p\u00e2na acum sase volume, \u201e\u00eencropite\u201c \u00een fel si chip. C\u00e2nd cineva, c\u00e2ndva, se va \u00eenvrednici sa compare \u201eBibliografia generala\u2026\u201c, \u00eenceputa de Muslea, continuata de Fochi, publicata de Iordan Datcu si I. Oprisan etc. cu contributia celor doi folcloristi transilvani toti vom fi c\u00e2stigati. Pentru ca stocarea informatiei este un pas important \u00een \u00eentregirea ansamblului culturii traditionale rom\u00e2nesti, de ieri si de astazi. Iar efortul, daruirea celor doi profesori, de acum regretatul Constantin Catrina si Nicolae Bucur(2)\u00a0 atasati valorilor culturii populare a acelor locuri merita din plin omagiul si pretuirea noastra.<\/p>\n<p>* * *<br \/>\nActivitatea prodigioasa a celor doi folcloristi amintiti mai sus nu au scapat atentiei lui Iordan Datcu care \u00eei retine \u00een monumentalul sau\u00a0 \u201eDictionar\u2026\u201c(2006) si \u00eei onoreaza cu un scurt text, publicat ca \u201ePrefata\u201c la volumul \u201eTezaur de etnografie si folclor \u00een judetele Covasna si Harghita\u201c (2012).<br \/>\nCu o premonitie generata de buna cunoastere a \u201esubiectului\u201c, scriam \u00een articolul omagial dedicat lui Iordan Datcu la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 80 de ani (\u201eCultura\u201c, 6 iunie 2013, p. 28-29): \u201esi nu este exclus ca p\u00e2na la aparitia acestor r\u00e2nduri sa mai avem pe masa un volum din \u201emonumentul Datcu\u201c\u201e. Si prognosticul s-a \u00eemplinit, c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu primeam, prin posta, volumul \u201eOvidiu B\u00e2rlea, etnolog si prozator\u201c, RCR Editorial, Bucuresti, 2013, cu urmatoarea dedicatie, cu grafia inconfundabila a autorului: \u201eCu prietenie, domnului Nicolae Constantinescu, aceasta carte despre unul dintre cei mai mari, Iordan Datcu, 10 iunie 2013\u201c.<br \/>\nSubscriu, \u00een cunostinta de cauza, la caracterizarea lui Ovidiu B\u00e2rlea drept \u201eunul dintre cei mai mari\u201c si de aceea salut initiativa lui Datcu de a contura, din nou cel dint\u00e2i, o schita de monografie Ovidiu B\u00e2rlea, urm\u00e2nd celor despre Petru Caraman, Ioana Andreescu, Gh. I. Neagu, Sabina C. Stroescu., care dezvolta nucleele monografice din \u201eDictionarul etnologilor rom\u00e2ni\u201c.<br \/>\nNecunoscuta mie, corespondenta cu scriitorul basarabean George Meniuc (prezentat \u00eentr-un articol generos de M. Dg. = Mihail Dolgan \u00een DGLR L\/O snu D\/L, cum din greseala noteaza Iordan Datcut,\u00a0 2005, s. v., p. 314-315) nu este mentionata \u00een foarte informatul articol amintit mai sus, pentru simplul motiv ca aceasta a fost publicata abia \u00een 2010 (v. George Meniuc, \u201ePagini de corespondenta\u201c. Editie \u00eengrijita, studiu introductiv, note si comentarii de Elena Tiu, Chisinau, 2010). B\u00e2rlea si Meniuc au fost colegi la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti (1937-1940), apoi istoria i-a despartit, dar cei doi au continuat sa comunice, prin scrisori, dar si direct, \u00eentr-o vreme c\u00e2nd cele doua state de la Prut erau despartite de garduri de s\u00e2rma ghimpata.<br \/>\n\u00cen iconografia atasata monografiei, Iordan Datcu reproduce o fotografie a lui Ovidiu B\u00e2rlea t\u00e2nar, \u201e\u00een cercetare \u00een Transnistria, \u00een echipa lui Anton Golopentia\u201c, episod trecut sub tacere at\u00e2t de folclorist c\u00e2t si de cei care i-au conturat biografia. \u00centr-o declaratie data \u00een cadrul anchetei la care a fost supus, datata 15.5.1951, Anton Golopentia relata urmatoarele: \u201esPet Ovidiu B\u00e2rlea (l)-am cunoscut \u00een Facultatea de Litere si Filozofie \u00een vara 1939, c\u00e2nd a participat la cercetarea monografica din plasa D\u00e2mbovnic-Arges. A fost angajat \u00een Institut \u00een vara 1941, ca subsef de birou, la propunerea mea, neav\u00e2nd licenta\u201c (Anton Golopentia, \u201eRom\u00e2nii de la est de Bug\u201c. Volum editat, cu Introducere, note si comentarii de prof. dr. Sanda Golopentia, 2006, vol. I, p. 131. Anton Ratiu \u00eei consemneaza prezenta \u00een \u201eechipa III\u201c, alaturi de dr. Traian Georgescu, dr. Gheorghe Retegan si dr. Eugen Seidel, \u201erepartizati \u00een comuna Konstantinovska, din judetul Vosnessensk\u201c, locatie pe care Ovidiu B\u00e2rlea si altii au parasit-o \u201edupa aproximativ patru luni\u201c (Idem, vol. II, 2006, p. 495). Instantaneul care \u00eel reprezinta pe t\u00e2narul B\u00e2rlea, pe teren, contrasteaza violent cu fotografiile canonice ale acestuia (una, cred, o poza de pe buletin), ilustr\u00e2nd, daca mai era nevoie, cum anii, v\u00e2rsta, vicisitudinile vietii \u00eesi pun amprenta de nesters pe chipul omului. Retractil, \u00eenchis \u00een sine, ursuz, \u201ei se spunea ursul\u201c si el \u00eensusi adopta aceasta pecete (\u201ec\u00e2inii latra, dar ursul merge \u00eenainte\u201c, scria \u00eentr-o scrisoare catre Datcu) \u2013 desi cei care l-au cunoscut mai \u00eendeaproape contrazic sau amendeaza aceasta imagine stereotipa \u2013 , \u201epreocupat tot timpul doar de opera sa\u201c, Ovidiu B\u00e2rlea alesese, probabil, atitudinea si mina care i se potriveau cel mai bine. Opera lui supravietuieste omului, ating\u00e2nd eternitatea.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p>NOTE:<br \/>\n1. Evenimentul a fost reflectat cu multa obiectivitate \u00een publicatia lunara \u201eBuletin informativ\u201c, anul XXII, nr. 7 (254), iulie 2013, editata de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale\u201c, \u00een care directorul adjunct al Centrului National, Oana Gabriela Petrica a\u00a0 raportat asupra Consfatuirii nationale a directorilor centrelor pentru conservarea si promovarea culturii traditionale\/centrelor de cultura de la Botosani (15-17 mai 2013) si\u00a0 de la R\u00e2mnicuV\u00e2lcea (28-30 mai), iar dr. Corina Mihaescu a facut un crochiu cald, sensibil al \u00eent\u00e2lnirii sarbatoresti din orasul de pe Olt<br \/>\n2. Volumul \u201eTezaur de etnografie si de folclor \u00een judetele Covasna si Harghita\u201c, 2012 este bogat ilustrat cu fotografii etnografice vechi si noi, coperte de carti, publicatii locale, pliante, cataloage de expozitii, dr. Nicolae Bucur fiind membru titular al Uniunii Artistilor Plastici din Rom\u00e2nia si Membru de onoare al Asociatiei Artistilor Fotografi din Rom\u00e2nia. Coautor la o serie de albume de arta, publicist, colaborator consecvent la publicatiile locale (vezi, \u00een acest sens, vol. \u201eAdemenirea Timpului\u201c, Editura Eurocarpatica, 2012).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Catre sf\u00e2rsitul lui Florar, \u00eenainte, deci, de \u00eenceputul ploios al verii, am luat parte, la R\u00e2mnicu-V\u00e2lcea, la o aniversare cu caracter local, dar av\u00e2nd semnificatii majore si pe plan national \u2013 45 de ani de existenta a Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale V\u00e2lcea. O manifestare insolita oarecum, data fiind \u201ev\u00e2rsta\u201c institutiei (\u201ecincizeci&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/printre-picaturi-notite-estivale-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Printre picaturi. Notite estivale (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9062],"class_list":["post-16150","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-zilele-culturii-traditionale-din-valcea"],"views":1669,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16150","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16150"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16150\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16150"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16150"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16150"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}