{"id":1615,"date":"2010-02-25T13:38:41","date_gmt":"2010-02-25T11:38:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1615"},"modified":"2010-02-25T13:38:59","modified_gmt":"2010-02-25T11:38:59","slug":"marginalii-la-%e2%80%9eavatar%e2%80%9c-condamnarea-umanitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/marginalii-la-%e2%80%9eavatar%e2%80%9c-condamnarea-umanitatii\/","title":{"rendered":"Marginalii la \u201eAvatar\u201c. Condamnarea umanitatii"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Multi intelectuali \u201erafinati\u201c au str\u00e2mbat din nas cand au aflat ca vreau sa vad filmul \u201eAvatar\u201c, ca tin mortis sa ajung la acest film! Cum sa nu doresti sa cunosti un film-cult, un produs cultural care i-a fascinat pe oamenii obisniti, pe cei care alcatuiesc spatiul \u201elumii profunde\u201c, abisul social unde se amalgameaza ideile si imaginile cele mai surprinzatoare, locul in care se nasc spaimele si sperantele! Un istoic al mentalitatilor colective nu poate rata asa ceva! Stiam ca regizorul (in cazul acesta si scenaristul) James Cameron nu are cum sa fie un nou Andrei Tarkovski, ca nu are cum sa-mi ofere spatiu de reflectie, si totusi…<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Maniera sau mania paradoxului <\/strong>
\nNu am urmarit filmul in tehnologie 3D, isnsa, chiar si asa, am realizat, inca de la inceput, ca productia este si o expresie a nostalgiei dupa Paradisul Pierdut al umanitatii, dupa Edenul originar, dupa lumea religiilor animiste, in care, precum in triburile de v\u00e2natori, cel care v\u00e2neaza il roaga pe cel v\u00e2nat sa se sacrifice pentru binele omului si ii multumeste aceluia care moare pentru ca este hrana vietii v\u00e2natorului.
\nFilmul seamana si cu un pamflet \u00e0 la Swift, realizat nu cu pana si cerneala, ci cu tehnologia de v\u00e2rf de acum. E o provire critica, detasata, fata de fenomenul decadentei speciei. Si aici se naste un paradox interesant, caci producatorii peliculei \u201eAvatar\u201c realizeaza o ecoutopie care condamna tehnologia consider\u00e2nd-o inutila si efectueaza operatia acesta prin cele mai evoluate tehnologii cinematografice. Fostul puscas marin Jake Sully ajunge, precum personajul lui J. Swift (vezi \u201eCalatorie in tara houyhnhnmilor\u201c, o tara a cailor ghidati de ratiune si de moravuri simple, traind intr-o comunitate opusa lumii decadente a secolului XVIII vazuta ca societate a orasului sufocant si multiform), intr-un tar\u00e2m al unor fiinte idealizate, a caror viata simpa contrasteaza cu decadenta omenirii hipertehnologice.
\nLa sf\u00e2rsitul filmului am sesizat un alt paradox, deznodam\u00e2ntul in cheie hollywoodiana. In aparenta, filmul se incheie cu un clasic happy end, chiar daca acesta inseamna Transformarea, incarnarea in Celalalt, caruia mesianicul Jack i-a inteles Diferenta, simplitatea senina si paradisiaca. Si aici, precum in scenariul crestin, Mesia se transforma dupa ce a salvat Lumea, in cazul de fata, dupa ce a salvat Pandora.
\nSi totusi, o tristete ii copleseste pe multi dintre spectatorii acestui film, spectatori care nu au vazut \u201eCalauza\u201c lui Tarkovki (desigur, o capodopera, un film profund, dar pentru cei mai multi dintre spectatorii generatiilor de acum prea lung si prea inaccesibil, necunoscut expozeu de cinemateca). Episodul final, transmitator al Mesajului, este incarcat de un scepticism care aduce aminte de filmele despre apocalipsa atomica. Un astfel de mesaj este accesibil publicului larg. Multimile de cinefili de la \u201eAvatar\u201c nu stiu insa ca filmul tarkovskian nu condamna, nu e partinic, el ofera doar prespectivele celor trei discursuri fundamnetale despre lume: al fictiunii, al stiintei si al credintei simple si neinstitutionalizate, dar pline de veneratie in fata mirabilului ascuns al Zonei.
\nZona din filmul tarkovskian \u201eCalauza\u201c este o urma a int\u00e2lnirii de grad III, ramasa doar in calitate de \u201eloc\u201c al acestui impact si prin aceasta o sursa de seductie pentru om, pentru interogatiile care vor confirmari, certitudini, sau pentru cei care vor sa distruga ceea ce nu confirma rationamentul, stiinta transformata in dogma. Si totusi, mesajul \u201eCalauzei\u201c este generos, omul se poate salva, in existenta sa obisnuita, in credinta. Nu este nevoie de Transformare, de renuntarea la identitatea antropologica.
\nIn schimb, filmul lui Cameron, despre care s-a scris p\u00e2na la saturatie, desi, asa cum am mai spus, se incheie in dulcele stil hollywoodian, este un film sceptic, pe gustul epocii noastre. Mai mult, acest SF condamna umanitatea la involutie morala (stiu, unii dintre cititori m-ar tempera, amintindu-mi de caracteristicile genului; dar intotdeauna SF-ul a avut pretentia ca anticipeaza… si uneori chiar a facut-o, istoria confirm\u00e2nd evenimentele, descoperirile imaginate in naratiunile SF!).
\nNeincrederea in progres<\/strong>
\nTeribilul secol XX, criza de acum care este in primul r\u00e2nd una de natura morala, razboaiele inutile si inarmarile, neintelegerea si neacceptarea Diferentei, interventionismul, rapacitatea (de la cea a Marilor Puteri la cea a vecinului de areal cotidian), antecedentele literaturii si filmului SF au facut sa se manifeste, in acesti ani, o neincredere aproape funciara in progres, indeosebi in cel tehnologic, sa se creada chiar in dimensiunea pe de-a-ntregul malefica a acestuia.
\nTransformarea fostului puscas marin Jack Sully, personaj emblematic pentru egoul american, intr-o fiinta dintr-o comunitate extraterestra e, in final, manifestarea unui astfel de scepicism fata de posibilitatile de evolutie morala ale umanitatii. O astfel de concluzie mi-a parut, iarasi, tipic americana, un happy-end clasic aplicat la o poveste care neaga, pentru viitorul indepartat, apropierea umanitatii de esenta Vietii, indiferent cum este vazuta sau inchipuita aceasta ca entitate sprirituala. Binele si Adevarul (Energia Originara, in alte religii) nu ii mai insotesc pe oameni, nu se mai exprima prin ei, ci se afla undeva, in alta parte.
\nPrin acest continut, in opinia mea, \u201eAvatar\u201c e o expresie a culturii de masa, in care se misca masele postmoderne terifiate de spectrele incalzirii globale, razboaielor predictibile (atomice sau nu), pandemiilor, catastrofelor de tot felul. Si, conform agentiilor de presa, ceea ce in film se petrece peste c\u00e2teva mii de ani si undeva pe violet-albastra planeta Pandora (vezi aici folosirea culorilor care, in stravechiile religii orientale, au cele mai puternice expresii spirituale), pe Pam\u00e2nt se petrece chiar acum (evident, s-au mai petrecut in Amazonia, se vor petrece la Rosia Montana, cu complicitatea \u201elumii civilizate\u201c si a elitelor) (1).
\nViata copiaza filmul<\/strong>
\nMai mult chiar, activisti ai luptei pentru drepturile triburilor indigene (vezi \u201eSurvival International\u201c) i-au contactat pe producatorii filmului \u201eAvatar\u201c semnal\u00e2ndu-le o situatie dramatica, similara celei din film. Concret, tribul Dongria Kondh din estul statului indian Orissa (un fel de N’avi) incearca sa isi apere muntele sacru Niyamgiri de compania britanica \u201eVedanta Resources\u201c, care intentioneaza sa inceapa exploatarea muntelui. Aceasta operatie va insemna disparitia tribul Dongria Kondh, o comunitate indigena compusa din 8.000 de persoane, ce locuieste pe acest munte de c\u00e2teva sute de ani (vezi articolul \u201eAvatar, o realitate pentru un trib indian care lupta impotriva unei companii de minerit\u201c de Roxana Bobolicu, HotNews.ro, 9 februarie 2010; aici se afirma ca si un raport al \u201eAmnesty International\u201c atrage atentia asupra disparitiei acestei comunitati stravechi).
\nSuccesul financiar al productiei americane (la acest moment, pelicula are incasari de peste 2 miliarde de dolari), expresie a popularitatii acesteia, a atras si reactii adverse din partea unor oficiali americani, ce considera ca mesajul antimilitarist este, in esenta, antiamerican si rasist, a Vaticanului si a… Comitetului Central al Partidului Comunist din Leningrad.
\nConcret, comunistii rusi il acuza pe James Cameron ca a jefuit \u201edin avutul intelectual al proprietatii socialiste, adica din filmele si cartile SF sovietice. Regizorul imperialist american se face vinovat ca a dat viata Pandorei si eroilor sai fur\u00e2nd din avutul obstesc al poporului sovietic. Lumea Pandorei capata viata datorita realizarilor unor regizori si scriitori sovetici precum: Strugatki, Efremov, Bulaciov, Arsenov etc (vezi blogul lui Sorin Adam Matei si aprecierile lui Vasile Ernu referitoare la acest subiect). Aceiasi comunisti uita insa ca fratii Arkadi si Boris Strugatki au fost supusi cenzurii de catre regimul comunist sovietic tocmai datorita mesajului spiritual transmis de unele dintre naratiunile lor (indeosebi pentru \u201ePicnic la marginea drumului\u201c, text care a inspirat scenariul filmului \u201eCalauza\u201c de Andrei Tarkovski).
\nPostul de radio, precum si oficosul Vaticanului au sustinut la r\u00e2ndul lor ca pelicula (\u201esimplista\u201c) \u201eAvatar\u201c este periculoasa si manipulatoare deoarece cultiva venerarea in maniera ancestrala si precrestina\/pag\u00e2na a naturii (din aceasta perspectiva, pentru mine, filmul este o vulgata a curentelor animiste si pantesite specifice miscarii New Age, nu a religiilor vedica si hindusa), ca substitut al religiei (institutionalizate, zic eu), ca transforma \u201eecologia intr-o religie a mileniului\u201c. Dar, cu siguranta, niciun reprezentant al bisericilor traditionale, protestante si neoprotestante, in discursul oficial nu se simte responsabil de antropologia excesiva a crestinismului, de ignorarea naturii omului si a relatiei cu cadrul in care acesta a evoulat. Omul postmodern a tot \u201edomescticit\u201c natura p\u00e2na a pervertit-o, s-a instrainat de ea, instrain\u00e2nd-o si alien\u00e2ndu-se. In schimb, in \u201eideologia\u201c filmului, relatiile totale cu totemul si cu mama orignara ca zeitate functionala sunt definitorii.
\nJefuirea in absenta<\/strong>
\nParadisul Pierdut despre care aminteam la inceputul eseului meu poate fi si lumea indienilor nord-americani, exterminata sau\/si periferizata, lume pe care cultura americana, la nivel ideatic si oarecum idilic, incearca sa o recupereze ca spatiu originar, ca dimensiune a miturilor fondatoare. Asa se int\u00e2mpla in istorie, dupa ce l-ai neutralizat sau anihilat pe Celalalt, dupa ce i-ai ocupat spatiul si l-ai exclus din acesta, dupa un timp, il recuperezi in alta dimensiune, in cea cultural-spirituala, adica il jefuiesti in absenta (un caz \u201eclasic\u201c: nu este oare Sf\u00e2nta Sofia din fostul Constantinopol cea mai impunatoare moschee din Istanbul si nu numai?).
\nParadisul pierdut al indienilor nord-americani (caci n\u2019avi sunt un substitut idealizat al acestora) devine astfel comunitatea perena care traieste in comuniune cu natura, in conexiune vitala cu o suprainteligenta bioglobala. Nimic nou! De vreo c\u00e2teva decenii filmele americane reconstituie acest pardis pierdut, il transfigureaza si ii reimagineaza dimensiunea miraculoasa a credintelor p\u00e2na mai ieri considerate drept primitive. Credintele simple despre complementaritatea fiintelor vii nu prea se impaca insa cu aroganta umana specifica modernitatii si postmodernitatii, cu finalitatile politicii globale. Asa ca ,macar in planul reimaginarii paradisului pierdut transferat in alt timp si intr-un spatiu c\u00e2t mai indepartat, in maniera iluzorie si deformanta\/deformanta, dreptatea istorica se mai poate realiza. Si ea se realizeaza, mai ales daca utilizezi si remodernizezi cel mai puternic dintre miturile escatologice, mitul mesianic (Jack Sully este un astfel de Mesia).
\nIn concluzie, desi sunt o crestina cam eretica, asa-zisul mesaj (subliminal) anticrestin al filmului nu ma irita. Mai mult ma afecteaza raul visceral al contemporanilor, ipocrizia prelatilor crestini care, de-a lungul istoriei, au permis, au provocat, au ignorat si chiar au aplicat Raul in numele Binelui. Desigur, de aici am putea ajunge la relativisme, la discursul sartrian… si nu este cazul!
\n\u201eAvatar\u201c va crea pe l\u00e2nga manii temporare, depresii, c\u00e2teva suicide adolescentine, polemici forumiste despre orientarea politica a peliculei (cica ar avea si un substrat marxist; recomandam performerilor in analize politice ad-hoc un canon \u2013 lecturi din Marx, asa ca sa stie despre ce vorbesc!) si despre fascinatia spectacolului 3D, si fan cluburi, clone cinematografice, tricouri si poate noi masti de Halloween.
\nOricum, filmul a interesat pe toata lumea, chiar si pe intelectualii \u201erafinati\u201c, chiar daca acestia nu o recunosc. Pentru mine a fost o forma de evaziune (necesara si surprinzatoare) si un pretext pentru a vorbi, din nou, despre fragilitate.
\nConcluziile altora
\nla problema data:<\/strong>
\n1. \u201eRaul nu poate fi distrus. Niciun om nu poate sa micsoreze raul din lume \u201e(citat aproximativ din scenariul filmului \u201eCalauza\u201c de Andrei Trkovski);
\n2. \u201eCalitatea experientelor pe care un individ le traieste creste in raport cu nivelul lui de Constiinta. Aplicat la nivel planetar asta duce la crearea unei realitati cu mult superioare realitatii pe care o experimentam noi oamenii… realitatea pe care o veti experimenta va fi din ce in ce mai apropiata de ceea ce g\u00e2nditi. O spune si religia in felul ei, o spune si fizica cuantica, o spun si multi mari initiati. Concluzia e ca sunteti singurii responsabili pentru Universul in care traiti prin intentiile pe care le formulati si prin g\u00e2ndurile pe care le produceti. La final… Inteligenta analitica si dezvoltarea materiala sunt valorile secolului XX. Intuitia, Imaginatia si Iubirea sunt valorile secolului XXI\u201c (din filosofarea unui forumist anonim care, probabil, a plagiat vreun text din vulgata yoghina occidentala sau misana);
\n3. Un banc: \u201eDoua planete trec una pe l\u00e2nga alta dupa milioane de ani.
\n\u2013 Ce mai faci, soro ?
\n\u2013 Ia, uite, nu prea bine.
\n\u2013 De ce, soro, esti bolnava ?
\n\u2013 Pai, am … HomoSapiens.
\n\u2013 Lasa soro, ca trece\u201c (Cristi, un anonim forumist).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Multi intelectuali \u201erafinati\u201c au str\u00e2mbat din nas cand au aflat ca vreau sa vad filmul \u201eAvatar\u201c, ca tin mortis sa ajung la acest film! Cum sa nu doresti sa cunosti un film-cult, un produs cultural care i-a fascinat pe oamenii obisniti, pe cei care alcatuiesc spatiul \u201elumii profunde\u201c, abisul social unde se amalgameaza ideile si… Cite\u0219te mai mult »Marginalii la \u201eAvatar\u201c. Condamnarea umanitatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[628,1232,622,1236,1233,1234,1235],"class_list":["post-1615","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-avatar","tag-condamnarea-umanitatii","tag-james-cameron","tag-paradisul-pierdut","tag-spaime","tag-speranta","tag-tehnologie-3d"],"views":5346,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1615","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1615"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1615\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1615"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1615"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1615"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}