{"id":16127,"date":"2013-07-25T12:24:01","date_gmt":"2013-07-25T10:24:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16127"},"modified":"2013-07-25T12:24:01","modified_gmt":"2013-07-25T10:24:01","slug":"confesiunea-unui-ratat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/confesiunea-unui-ratat\/","title":{"rendered":"Confesiunea unui \u201eratat\u201c"},"content":{"rendered":"

Alex. Stefanescu, cu experienta sa de realizator de emisiuni de televiziune si de jurnalist \u00een general, este ceea ce as numi un campion al stilului captatio, chiar cu riscul de a se contrazice, dar si cu riscul de a mistifica. La un moment dat, ca sa dau un exemplu, afirma transant ca presa din epoca antedecembrista era un atelier de retusat realitatea. Era fara \u00eendoiala si asta, dar nici pe departe numai at\u00e2t.<\/strong> <\/em>
\nN-as fi retinut poate acest aspect, daca interlocutorul Ioanei Revnic nu ar avea aerul unui bunic ce se adreseaza tinerilor, spun\u00e2ndu-le diferite povesti \u00een care adeseori retuseaza, si el, realitatea. \u00cen presa de atunci, at\u00e2t cea scrisa, c\u00e2t si cea audio-vizuala, au profesat gazetaria nu putini jurnalisti de anvergura si de o impecabila tinuta morala, de care mass-media de astazi chiar ar avea mare nevoie. O spun ca unul care a lucrat si \u00eenainte de 1989, si dupa, timp de 18 ani, \u00een presa, si care chiar stie ce vorbeste. \u00censusi Alex. Stefanescu a facut jurnalistica de calitate, si nu doar culturala, la doua cotidiane centrale: \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c si \u201eRom\u00e2nia libera\u201c. A nu vedea lucrurile \u00een toata complexitatea si adevarul lor, a nega totul, a nu face diferenta \u00eentre, sa zicem, Eugen Florescu, un politruc dogmatic si lipsit de orice talent, si Octavian Paler, un mare intelectual si un mare jurnalist, care a condus timp de vreo 13 ani cel mai prestigios ziar al vremii, dupa ce avusese un rol esential \u00een procesul de modernizare, de europenizare a Televiziunii nationale, un jurnalist comparabil, \u00een epoca postbelica, doar cu ne\u00eentrecutul arhitect de publicatii George Ivascu, este nu retusarea realitatii, ci ocultarea ei. Si asta \u00eentr-o carte pe a carei coperta ni se spune ca Ioana Revnic \u201el-a determinat pe Alex. Stefanescu sa spuna adevarul, tot adevarul si numai adevarul\u201c. Fostul gazetar la \u201eRom\u00e2nia libera\u201c \u00eel denunta pe Octavian Paler ca i-ar fi \u201ep\u00e2ngarit\u201c scrisul bag\u00e2ndu-i \u00eentr-un text un citat din Nicolae Ceausescu si ca i-ar fi determinat sau obligat si pe altii sa citeze din Ceausescu, el st\u00e2nd departe de val. Acuzatia se \u00eenscrie, din pacate, \u00eentr-o lamentabila si lasa rafuiala cu o personalitate de prim-plan a societatii rom\u00e2nesti, societate care resimte din ce \u00een ce mai dureros lipsa unor asemenea constiinte. Criticul Alex. Stefanescu are tot dreptul si toata libertatea sa nu-i placa literatura lui Octavian Paler si sa o trateze ca atare, scriind, de pilda, ca \u201eromanele lui parabolice sunt de un prost-gust care te face sa rosesti\u201c. (Niste romane, sa nu uitam, ce au fost supuse unor \u201edemascari\u201c, unor procese publice \u00een cel mai pur stil stalinist.) Cu at\u00e2t mai suspecta este aducerea \u00een discutie a unui amanunt nesemnificativ, cu c\u00e2t cel pe care Octavian Paler l-a angajat la un mare ziar si i-a p\u00e2ngarit \u2013 vezi Doamne! \u2013 textul (ar fi trebuit sa precizeze care era tema acestuia; ma \u00eendoiesc ca era un articol de critica literara), procedeaza c\u00e2t se poate de judicios \u00een cazul altor personalitati de seama care au facut compromisuri minore pentru a salva valorile culturii \u00een vremuri de teroare ideologica. El opereaza, din pacate, cu doua masuri. Resentimentele mineaza regretabil credibilitatea marturiilor dintr-o carte menita, nu-i asa, sa aiba ecou nu numai \u00een prezent. Alex. Stefanescu depl\u00e2nge, pe buna dreptate, incorectitudinea celor din generatia t\u00e2nara care extrag c\u00e2te un citat din Ceausescu, din textele unor intelectuali de frunte, acuz\u00e2nd fara a tine seama de circumstantele si de scopul \u00een care a trebuit sa fie dat un citat sau sa se faca o trimitere la un document politic al momentului: \u201eDaca procedam asa, riscam sa facem aprecieri cu totul false. Comentatori rau-intentionati si-au petrecut sute de ore \u00een biblioteci (pentru prima data \u00een viata lor!) numai si numai pentru a descoperi c\u00e2te o fraza specifica propagandei comuniste \u00een textele mai vechi ale unor scriitori respectati\u201c. Criticul da mai multe exemple, nume binecunoscute, \u00eentre care si cel al Zoei Dumitrescu-Busulenga \u2013 \u201eun om de cultura eminent si o profesoara universitara care a insuflat idealuri umaniste multor generatii de studenti\u201c. \u00cen acelasi context, Alex. Stefanescu sare brusc de la Ceausescu la Norman Manea: \u201eMulti autori de azi \u00eel ridica \u00een slavi \u2013 dupa cum am vazut recent \u2013 pe Norman Manea fara sa depinda \u00een mod direct de el, numai la g\u00e2ndul ca ar putea obtine unele avantaje, si nimeni (\u00een afara de mine) nu se scandalizeaza. Nicolae Ceausescu, cel putin, va ram\u00e2ne \u00een istorie, \u00een timp ce Norman Manea, autor ambitios, dar lipsit de talent, cu complexe de inginer care face eforturi sa para scriitor, va disparea \u00een neantul uitarii \u00een scurta vreme, ca o musca \u00een gaura de scurgere a unei chiuvete.\/ N-as vrea pentru nimic \u00een lume sa schimb conditia mea de autor care l-a citat de c\u00e2teva ori pe Nicolae Ceausescu cu conditia unora ca Paul Cernat, Bogdan Suceava, Ovidiu Simonca sau Daniel Cristea-Enache, care l-au supraevaluat desantat pe Norman Manea, consider\u00e2ndu-l demn de Premiul Nobel\u201c.
\n\u00centrebat, \u00een alta ordine de idei, de Ioana Revnic daca si c\u00e2nd anume l-a \u00eencercat sentimentul ratarii, Alex. Stefanescu raspunde ca \u00eenainte de a termina de redactat \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane\u201c \u00eel fram\u00e2nta g\u00e2ndul ca, daca ar muri, n-ar ram\u00e2ne nimic din tot ce a scris cu exceptia poate a eseului despre Nichita Stanescu. Dar singura carte ce i-a dat sentimentul ca n-a trait degeaba, marturiseste el ca un taran gospodar care \u00eesi face bilantul unei vieti de munca, ar fi amintita Istorie: \u201eDin cele patru milioane de semne tipografice care o compun (Alex. Stefanescu numara tot, ani, zile, ore, inclusiv, fireste, cronicile si recenziile la aceasta carte: \u00een total 270, dintre care 170 defavorabile si 100 favorabile) se poate afla ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu literatura rom\u00e2na \u00een timpul comunismului, dar se poate afla \u2013 indirect si numai \u00eentr-o oarecare masura \u2013 si ce fel de om am fost eu\u201c. Si totusi, declara el, raportat la planul de viata pe care si-l facuse \u00een adolescenta, tot ce a scris \u201eeste\u2026 zero\u201c. Mai mult, patetizeaza criticul at\u00e2t de neiertator cu sine, parafraz\u00e2nd apoi si primul vers din \u201eOda, \u00een metru antic\u201c: \u201eDaca la saisprezece ani Dumnezeu m-ar fi anuntat ce voi realiza \u00een urmatorii cincizeci de ani, m-as fi sinucis atunci pe loc. Nu credeam sa-nvat a ma rata vreodata. Si totusi am \u00eenvatat\u201c. Alex. Stefanescu stie bine ca sentimentul ratarii nu-l poate trai, uneori dramatic, oricine. Prostii, netalentatii nu rateaza nimic, fiindca, \u00eentre altele, nu au ce rata. Cineva observa ca \u00eensusi Michelangelo a ratat: ar fi vrut sa sculpteze muntii si nu i-a sculptat.
\nPe c\u00e2t de entuziaste, candide si uneori euforice sunt exercitiile de admiratie ale lui Alex. Stefanescu, si nu numai cele privind literatura, pe at\u00e2t de dure si nu o data injuste sunt exercitiile de negatie. Dar unde anume da de-a dreptul cu nuca \u00een perete este tar\u00e2mul politicii, \u00een Rom\u00e2nia \u2013 mai accidentat, mai confuz si mai plin de capcane ca \u00een alte parti. Militant al unui partid, aspir\u00e2nd nu mai departe \u00een toamna trecuta la un fotoliu de parlamentar, nu-l iarta pe… apoliticul Eugen Simion pentru \u201eeroarea\u201c de a-l fi \u201esustinut\u201c pe Ion Iliescu, uit\u00e2nd ca si el a facut aceeasi \u201eeroare\u201c cu un alt presedinte. Ar fi absurd sa nu-i respectam simpatiile si \u201esustinerile\u201c, ca si optiunea ideologica si \u00eenregimentarea politica. Jenant este \u00eensa faptul ca un intelectual si un scriitor ca el poate sa scrie negru pe alb aberatii precum acestea: \u201eDreapta promoveaza interesele oamenilor capabili, dornici de competitie si performanta. St\u00e2nga este expresia politica a complexelor de inferioritate de care sufera mediocrii si ratatii\u201c. St\u00e2nga ar avea, potrivit g\u00e2ndirii lui Alex Stefanescu, multi simpatizanti fiindca acestia ar fi needucati, cu un nivel intelectual redus, care, nici mai mult, nici mai putin, \u201e\u00eei urasc pe semenii lor mai \u00eenzestrati si viseaza sa le ia bunurile si sa si le \u00eemparta \u00eentre ei. Daca s-ar putea, adeptii st\u00e2ngii ar merge si mai departe si i-ar deposeda pe artisti de talent, pe intelectuali de inteligenta, pe femeile frumoase de frumusete ca sa distribuie aceste \u00eensusiri, ca pe un ajutor social, la toata lumea\u201c.
\n\u00cel prefer pe criticul Alex. Stefanescu, chiar si atunci c\u00e2nd este nedrept, \u00eel prefer pe scriitorul de talent, cu o sensibilitate de poet \u2013 fie el si ratat sau poate cu at\u00e2t mai mult, caci de la Calinescu citire stim ca un critic trebuie sa rateze \u00een c\u00e2t mai multe genuri \u2013 care se ilustreaza \u00een destule pagini din aceasta carte de convorbiri. De aceea, \u00eenchei cu un episod tulburator din ea, cel al plecarii tinerilor soti Stefanescu din localitatea bucovineana Casvana \u2013 unde fusesera timp de o jumatate de an profesori de limba si literatura rom\u00e2na \u2013 \u00een dimineata unei primaveri, dar si a vietii, cu o sanie a unui satean: \u201eCe frumos era! Caii, bine \u00eengrijiti, bucurosi de ninsoare, trageau sania dupa ei fara efort. Sania aluneca lin, silentios, cu un fosnet de sf\u00e2siere de matase. Fulgii mari cazuti din cer mi se agatau \u00een par (nu purtam niciodata caciula), iar pe Domnita, care se \u00eembujorase de frumusete \u00een aerul rece, cu miros de brad, o transformasera \u00eentr-o craiasa a zapezii.\/ C\u00e2nd va veni vremea sa mor, cu c\u00e2teva clipe \u00eenainte de a ma desparti de lume, o sa \u00eenchid ochii si o sa retraiesc momentul acela\u201c.
\nCe frumos era, ce frumos este si ar mai putea fi!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alex. Stefanescu, cu experienta sa de realizator de emisiuni de televiziune si de jurnalist \u00een general, este ceea ce as numi un campion al stilului captatio, chiar cu riscul de a se contrazice, dar si cu riscul de a mistifica. La un moment dat, ca sa dau un exemplu, afirma transant ca presa din epoca… Cite\u0219te mai mult »Confesiunea unui \u201eratat\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[442,1528],"class_list":["post-16127","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-stefanescu","tag-ioana-revnic"],"views":1352,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16127","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16127"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16127\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16127"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16127"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16127"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}