{"id":16125,"date":"2013-07-25T12:22:14","date_gmt":"2013-07-25T10:22:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16125"},"modified":"2013-07-25T12:22:14","modified_gmt":"2013-07-25T10:22:14","slug":"fotogramele-pierderii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fotogramele-pierderii\/","title":{"rendered":"Fotogramele pierderii"},"content":{"rendered":"

Ioana Greceanu, Fragment dintr-un viu,<\/em> Editura Tracus Arte, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen 1999, cu volumul \u201ePoeme \u00een pierdere\u201c, Ioana Greceanu dadea la iveala \u00eenceputurile unui proiect literar ale carui autenticitate, originalitate dar si risc sporit de pericol au ramas neatinse, p\u00e2na azi, de maniera, mode si experimente \u00een trend. Pas cu pas, de la marcarea perimetrului la cucerirea lui, fara alamuri galagioase ori exuberante f\u00e2lf\u00e2iri de flamuri, \u00een aproape un deceniu si jumatate de la debutul continuat cu volumele \u201eSinguratatea poarta o pelerina rosie\u201c (2003), \u201eCu o sabie imprevizibila \u00eencepe ziua\u201c (2007), \u201eRecviem pentru omul din cub\u201c (2011) si \u201eFragment dintr-un viu\u201c (2012), poeta si-a urmat neabatuta drumul.<\/strong><\/em>
\nCe a rezultat din aceasta cursa cu obstacole autoimpuse, cu probe din ce \u00een ce mai greu de trecut, e un surprinzator jurnal \u201epe sarite\u201c al introspectiei \u201eviului\u201c din poezie \u00een viata clinica. De asezat, \u00een \u00eentreg, sub motto-ul pe care autoarea \u00eel alege pentru cea mai noua secventa publicata: \u201eC\u00e2t de istovitoare este vederea care face distinctia dualista \u00eentre aceasta viata si urmatoarea, c\u00e2nd mintea iluminarii este independenta de nastere sau moarte! C\u00e2t de amagiti am fost \u00een atasamentul fata de dualitatea colturilor si unghiurilor! Marturisim acest pacat \u00een supremul punct germene care-i atotcuprinzator \u00een simetria sa!\u201c (\u201eCartea tibetana a mortilor\u201c).
\n\u201eIs my Verse alive?\u201c
\nVolumul \u201eFragment dintr-un viu\u201c cuprinde patruzeci de poeme \u00eembinate \u00eentr-o constructie riguroasa, ascendenta, care marcheaza \u201ecalatoria\u201c asta rosie \u00een c\u00e2te unul din noi\/patruzeci de zile despre care cartea nu va spune aproape nimic\/omul care scrie va avea paliditatea celui neatins de lumina\/ a celui care s-a iubit \u00eendelung pe sine\/\u00een \u00eentuneric\u201c (\u201ePoem intermitent\u201c, prima coperta) p\u00e2na la finalul corolar: \u201escriu ca la bara\/ un avocat\/ care pledeaza nevinovat\/ pentru un ucigas\/ si c\u00e2stiga\u201c (\u201ePoem de continuat\u201c, a doua coperta).
\nPatruzeci de fotograme \u00een alb, negru si rosu (continut \u2013 s\u00e2nge sau la vedere, \u00een iedera rosie care \u00eembraca un zid scorojit) sunt fundalul, suportul de imagine acut expresionist, fara nuante, \u00een lumina cruda a confesiunilor \u00eentretaiate pe o tema cu variatiuni \u2013 ca sa parafrazez (veritabile \u00eensemnari clinice) \u2013 despre viata, moarte si transfigurare. Sub amprenta apasata a pierderii \u2013 de adjuvante, de efecte si afecte, de \u201epoetice\u201c locuri comune, de ostentativa imagerie, de usuratatea sentimentelor: \u201edurerea este\/ singurul sentiment\/ tot ce nu doare\/ e dus cu luntrea peste o apa\u201c (\u201eDragostea nu este un sentiment\u201c).
\nCele\/cei care monologheaza cu fata la perete sunt \u201e…descendentii cuiva care a fost scos afara pe brate\/ \u00een timpul concertului\u201c (\u201eSoto-voce\u201c). Ele\/ei care vorbesc\/scriu schimba repede rolurile \u2013 masculin, feminin, androgin c\u00e2nd trec prin treptele de initiere \u00een ritualul viului ca magma integratoare, care contine deopotriva pe cel ce scrie, textul si toate posibilele lui interpretari. \u00cen forma perfecta, indestructibila a cubului \u201ede o singura persoana ghemuita\u201c (\u201eC\u00e2t la suta o fi poezie?\u201c).
\nUn cortegiu de dramatis personae vag eliotiene apar pe fotogramele pierderii. Ele asista sau sunt actanti \u00een vivisectia sau necropsia \u201efragmentului dintr-un viu\u201c, simultan moarte si viata clinica. Cel\/cea care scrie textul acestei experiente limita \u00eesi clameaza cu obstinatie unicitatea: \u201enu fac parte din nicio lista din niciun repertoriu\/din niciun azil de pe niciun continent al milei\/ e prea t\u00e2rziu pentru o fotografie de grup\u201c. Viul e pastrat ca o flacara vesnica \u00een cap. El naste poezie care la r\u00e2ndu-i \u00eel raneste \u2013 \u201eEu ma ranesc la cap\/ cu propria mea poezie\u201c (\u201eSingurul lucru \u00eentunecat\u201c). Eul narator frisoneaza apropiind oglinda, lentila de acest viu dorindu-si o comuniune totala cu poezie continuta \u00een el: \u201eas vrea sa-mi tai venele \u00een direct \u00een poezie\/ as vrea sa mi se scurga tot s\u00e2ngele \u00een poezie\/ \u00eensa poti sa platesti cu s\u00e2nge o crima imaginara?\u201c (\u201eSingurul lucru \u00eentunecat\u201c). Raspunsul la \u00eentrebarea din versul dickinsonian \u201eIs my Verse alive\u201c \u2013 un alt fel de ghicitoare oedipiana \u2013 b\u00e2ntuie cortegiul de dramatis personae c\u00e2nd pe h\u00e2rtie, \u00een viul care (\u00eenca) e textul, viata clinica si moartea clinica fac schimb ne\u00eencetat de roluri: \u201ema \u00eentreb inconstientul se poate dezlipi de constient ca sa treaca\/ singur \u00een poezie? Este varsatura mea este versul meu suficient de tulbure? \u00abIs my Verse alive?\u00bb pentru ca eu am vrut\/ sa cobor\/ \u00eenspre sud unde este foarte cald si multa apa tulbure iesita\/ prin piele direct din celule si am mers \u00eenspre nord unde apa \u00eengheata \u00een flori albe perfecte….\u201c (\u201ePoem de continuat\u201c)
\nCel ce \u201escrie din cap\u201c fara alte stimulente e nevoit sa-si piarda identitatea, sa se ascunda \u00een spatele textului pentru ca obsesia viului din scrisul sau l-a facut sa fie \u201eun om care nu stie ce sa faca cu el \u00eensusi\u201c, menit sa astepte o trezire dramatica din conditia de outsider \u2013 \u201eastept un eveniment, o catastrofa, un zgomot asurzitor, o ploaie\/ torentiala direct pe crestet\/ pentru a ma simti din nou vie\/ astept sa ma calce un \u00eenger pe picior\u201c…. (\u201eDeprecieri\u201c).
\nColturi si unghiuri
\n\u201eFragment dintr-un viu\u201c poate fi citit si ca un unic poem secvential, ca o epopee cu goluri, ca un manuscris gasit \u2013 conventie fictionala careia autoarea \u00eei confera noi conotatii \u2013 un text despre viul ca poezie si modul de \u00eentrebuintare al acestuia: atelier deschis, cenotaf, jurnal clinic d\u00e2nd seama despre vietile si mortile simultane ale scrisului, ale mediumului inspirat de \u201emintea iluminarii\u201c care face, \u00een cele din urma, ca scrisul sa devina independent fata de \u201edualitatea colturilor si unghiurilor\u201c. \u201eVa rog sa ma credeti ca scriu cu totul altcineva\u201c clameaza una dintre vocile din cortegiul de dramatis personae: \u201eAm uitat de unde am \u00eenceput\/ nu-mi amintesc dec\u00e2t sf\u00e2rsitul\/ si dupa sf\u00e2rsit, cum ai \u00eenchide o carte cu autor necunoscut\/ pentru ca de fapt numele autorului nu este\/ numele lui\/ este numele lui de mort\u201c (\u201ePe scara asta nu mai urca si nu mai coboara nimeni\u201c)
\n\u201eFragment dintr-un viu\u201c este proba unei poezii autoreferentiale trecute cu brio. Un instinct poetic remarcabil, care are si suportul unei culturi poetice bine asimilate, cu repere precum John Keats, Emily Dickinson, Fernando Pessoa, John Ashbery, Paul Claudel, Sylvia Plath, citati sau amintiti, fara ostentatie, chiar de autoare, ca \u201einstrumente \u201e de lucru, particularizeaza acest volum \u00eentre aparitiile editoriale de top ale anului 2012. Volum ce si-a anuntat continuarea \u2013 o noua secventa a proiectului \u2013 \u00een lecturile publice pe care Ioana Greceanu le-a sustinut \u00een proiectul \u201ePoezie la prima vedere\u201c pe \u201eRampa de poezie si jazz\u201c, \u00een editia 2012 a \u201eStrazii de C\u2019Arte si la \u201eMaratonul de poezie si jazz\u201c, editia din 2013, foarte bine primite de un public numeros. Dupa ce vor fi editate si \u201eSubtextele\u201c, o antologie de autor ar fi binevenita.
\nPoeta \u201efara generatie\u201c, dupa cum o caracterizeaza c\u00e2tiva critici, cu poeme care \u00eensceneaza expresionist \u2013oniric tot at\u00e2tea misterii ale unei arte poetice a carei cheie de (posibila) lectura este \u201elentila ce micsoreaza\u201c, Ioana Greceanu este autoarea unor carti de citit si de recitit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana Greceanu, Fragment dintr-un viu, Editura Tracus Arte, 2012   \u00cen 1999, cu volumul \u201ePoeme \u00een pierdere\u201c, Ioana Greceanu dadea la iveala \u00eenceputurile unui proiect literar ale carui autenticitate, originalitate dar si risc sporit de pericol au ramas neatinse, p\u00e2na azi, de maniera, mode si experimente \u00een trend. Pas cu pas, de la marcarea perimetrului… Cite\u0219te mai mult »Fotogramele pierderii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8536,8535],"class_list":["post-16125","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-fragment-dintr-un-viu","tag-ioana-greceanu"],"views":1229,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16125","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16125"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16125\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16125"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16125"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16125"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}