{"id":16123,"date":"2013-07-25T12:20:16","date_gmt":"2013-07-25T10:20:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16123"},"modified":"2013-07-25T12:20:16","modified_gmt":"2013-07-25T10:20:16","slug":"generatia-labis-mai-exista","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/generatia-labis-mai-exista\/","title":{"rendered":"Generatia Labis (mai) exista?"},"content":{"rendered":"

\u201eEpoletii generatiei mele \/<\/strong><\/em>
\nCine ar \u00eendrazni sa \u00eei jigneasca?\u201c<\/strong><\/em>
\n(Ana Blandiana)<\/strong><\/p>\n

Despre generatia saizecista, \u00eent\u00e2mpinata euforic, \u201ese vorbeste astazi mai mult la trecut\u201c, constata Mircea Martin, prefat\u00e2nd o a doua editie (nerevazuta, dar adaugita) a cartii sale din 1969, \u201eGeneratie si creatie\u201c (Editura Timpul, Resita, 2000), volum de ecou si care, peste ani, ram\u00e2ne o marturie de epoca. \u00centr-adevar, ce s-a \u00eent\u00e2mplat, \u201ece a mai ramas\u201c din acea generatie creatoare, recuperatoare, polariz\u00e2nd fortele tinere, \u00eennoitoare, ocup\u00e2nd impetuos, printr-o eruptie concertata a debuturilor, scena literara? Anunt\u00e2nd, prin vocea meteoricului Labis, o noua sensibilitate, polemica, negresit, alung\u00e2nd negurile dogmatismului si prob\u00e2nd \u2013 ca ipostaziere colectiva \u2013 o identitate de formatie, hranita de lecturi clandestine, \u201esubterane\u201c. Ca generatie orfelina, asadar, privata de maestri, \u00een epoca bibliotecilor sigilate si a cartilor indexate, redescoperind cu entuziasm o traditie p\u00e2na atunci refuzata, boicotata, av\u00e2nd o salutara constiinta a solidaritatii, pomp\u00e2nd s\u00e2nge t\u00e2nar \u00een arterele unei literaturi trecuta prin filtrul proletcultismului.<\/strong><\/em>
\nDar generatia, ne reamintea tot Mircea Martin, este \u201eun ritual de trecere\u201c spre solitudinea creatiei. Supusa, inevitabil, igienei reevaluarilor, declasarilor etc. \u00cen literatura conteaza solistii (personalitati ireductibile si, vai, deseori, incompatibile), nu coristii. Cum circula ideea ca epoca \u00een cauza a fost sterila, lipsita de scriitori \u201eadevarati\u201c (apud Mircea Cartarescu), oferind privitorului imaginea dezolanta, deprimanta a unui desert cultural, \u00eencercam a corecta astfel de opinii nedrepte, strigatoare la cer. De la distanta at\u00e2tor decenii, saizecistii \u2013 taxati ca \u201eexpirati\u201c \u2013 merita acum \u201erevizitati\u201c.
\nDespre conceptul de generatie<\/strong>
\nFenomen repetitiv, cu viata scurta, trezind \u00eendreptatite suspiciuni, departe de a avea relevanta axiologica, necesar \u00eensa, conceptul de generatie, vulnerabil, se stie, este larg folosit, inflationar chiar; suprasolicitat, asadar. Daca viata literara (convulsiva, \u201ecoraliera\u201c etc.) evidentiaza \u2013 judec\u00e2nd sociologic \u2013 prezenta unor grupuscule literare \u00een necurmata g\u00e2lceava, macin\u00e2ndu-si de regula energiile si orgoliile \u00eentr-o animata miscare centrifuga, frenezia divizarilor, a vasalizarilor sau a excomunicarilor devine explicabila.
\nGeneratia, reamintim, are acoperire biologica si mai putin estetica, este mai degraba o \u201easociere naturala\u201c (cum ar fi spus Sainte-Beuve), \u00eenc\u00e2t termenul de echipa, ocup\u00e2nd, \u00eentr-un anumit segment temporal, scena literara ni s-ar parea convenabil; el ar agrega pe toti cei ce convietuiesc \u00eentr-un acelasi topos istoric si \u00eentretin relatii sincronice \u2013 considera si R. Escarpit. Vocatia pentru viata literara (interes\u00e2nd psihosociologia, apta de a explora climatul) nu poate trece \u00eenaintea literaturii. Generatia ram\u00e2ne, negresit, un concept tactic, sacrific\u00e2nd axiologicul \u00een favoarea sociologicului. Totusi, \u00een pofida at\u00e2tor ambiguitati \u00een m\u00e2nuirea conceptului, generatiile se perinda pe scena literaturii, iar criteriul generationist (folosit de un Albert Thibaudet, Ga\u00ebtan Picon sau Pierre de Boisdeffre), apas\u00e2nd pe cronologie ori tipologie, este, negresit, util. Socotim si noi, pe urmele altora, ca obiectul controversei nu poate fi existenta generatiilor, ci absenta caracterului operational al conceptului. Or, sintezele critice au nevoie de coerenta si de forta ordonatoare.
\nObservam apoi ca \u00een burta \u00eencapatoare a conceptului de generatie sunt \u00eenghesuite \u2013 prin staruinta agresiva si productivismul tenace al veleitarilor \u2013 prea multe nume pentru ca m\u00e2nuirea criteriului generationist sa nu invite la prudenta; asta nu \u00eenseamna, \u00eensa, refuzul termenului, mai ales ca \u201eproblema generatiilor\u201c nu este proprie culturii noastre, cum se mai insinueaza. Respingem \u00eensa ideea unor generatii \u201e\u00een roiuri\u201c (aglomer\u00e2nd spatiul literaturii) si, \u00een egala masura, a generatiilor exclusiv de poeti (cazul cartilor care au comentat generatia Labis, restr\u00e2nsa la o \u201eechipa\u201c lirica).
\nUn program \u201enegativ\u201c<\/strong>
\nDesi o istorie literara divizata pe generatii nu avem, termenul e intens folosit \u00een discutiile literatilor si, negresit, ajuta intentiilor clasificatorii; ideea ca \u00een cuprinsul literaturii noastre postbelice generatiile literare au fost abundente n-a facut dec\u00e2t sa compromita notiunea, \u00eenlatur\u00e2nd pe moment ipoteza productiva a unor valuri literare succesive \u00een marele flux al literaturii rom\u00e2ne. O asemenea generatie, apartenenta, sub raport formativ, conditiilor vidului proletcultist si activata apoi de declansatorul supracompensatiei (cum explica E. Papu, prelu\u00e2ndu-l pe Adler) este generatia Labis, fara o ideologie expusa manifest. Generatia Labis nu este doar orfelina, fara maestri, data fiind boicotarea traditiei \u00een epoca formarii ei, cu lecturi dirijate si sfortarea eroica a lecturilor \u201eclandestine\u201c, ci si litigioasa, declans\u00e2nd aprinsele dispute ale celor ce-i refuza rolul de veriga si \u00eei contesta agresiv valoarea.
\nDe la distanta pe care o avem azi, observam ca alterarea criteriilor estetice \u00een prozastica poezie de odinioara nu putea duce dec\u00e2t la ruptura. Reactia generatiei ’60 era una polemica, traduc\u00e2nd un entuziasm mai putin cenzurat critic, legat de euforia redescoperirii traditiei obturata de dogmatism, dar exprim\u00e2nd foamea de poezie \u00een vidul proletcultist. \u00cen timp, literatura institutionalizata atunci a suportat o severa triere, obtin\u00e2nd chiar aprecieri inverse: ea a fost pentru unii o culme a literaturii noastre sau, pentru altii, o pata neagra a ei. Dar orice geneza e eroica si, pe acest fundal, daunele proletcultismului exclusivist trebuie examinate \u00een rama epocii, controlata de o ideologie literara tiranica. A o pedepsi retroactiv, prin excomunicari si declasari violente, inevitabile si acestea, nu lumineaza acei ani tulburi.
\n\u00cen plus, nici literatura memorialistica care, \u00een vremea din urma, \u201ese poarta\u201c nu ajuta \u00eentotdeauna intentiilor de reconstituire corecta a tablourilor de epoca; fresca epocii e prezentata sub o fatada convenabila, colorata de subiectivism, motivatia fiind diversa. Epoca Labis \u00eesi asteapta \u00eenca biograful. Oricum, generatia ’60 era, la r\u00e2ndu-i, asteptata si programul ei initial nu putea fi dec\u00e2t un program \u201enegativ\u201c (raportat la literatura strict contemporana), impun\u00e2nd un moment de cezura, frenetic pentru lucrarea de perspectiva. Generatia Labis era o generatie ce \u00eenfr\u00e2ngea canoane si prejudecati, apar\u00e2nd inocenta ultragiata. Ea a fortat orizontul de asteptare, tocmai fiindca era necesara.
\nLegenda Labis<\/strong>
\nPentru noi, generatia ’60 \u2013 o generatie care transporta legenda Labis \u2013 e distincta, chiar daca termenul de generatie e considerat o fictiune necesara (cum se pronunta Mircea Martin). A spune ca \u201enimeni nu se poate socoti ca fac\u00e2nd parte din generatia Labis\u201e (Pop Simion) \u00eenseamna a deplasa voit chestiunea spre \u00eenfundaturile speculativismului. \u00centr-adevar, prin destin poetic, Labis e al duratei, dar circumscrierea epocii sale nu poate elimina congenerii, cei care prin scrisul lor au dus, o vreme, greul literaturii rom\u00e2ne. Resurectia lirismului, redescoperirea faptului marunt (reactia literara prin voga personajului \u201esucit\u201c la conceptia tematologica) si entuziasta critica de sustinere care a \u00eensotit aceasta \u201erenastere\u201c sunt argumentele unei generatii fecunde, care si-a \u00eenceput marsul sub semnul lui Labis. Contestatul criteriu generationist aduna un buchet de personalitati, \u00eenc\u00e2t ceea ce respingem aici este iluzia unei generatii compacte, solidare, compusa doar din poeti. Evolu\u00e2nd \u00een imprevizibile directii si oferind ierarhii provizorii, promotia ’60 nu poate fi anihilata prin discutii de cafenea. \u00centre obscurizare si propulsie adjectivala, reactii extreme ale celor care-si pierd controlul critic, generatia Labis si-a croit drum; negresit, nu putem uita ca, \u00een fata timpului, scriitorul se apara singur si se apara numai prin opera.
\nGeneratia Labis a existat, si a discuta despre \u00eenceputurile ei \u00eenseamna a interoga epoca. A ocoli pudic perioada, a o expune sub o forma caricaturala ori confection\u00e2ndu-i un eroism spalat de toate pacatele \u00eenseamna a ne priva, \u00een continuare, de sintezele credibile de care avem nevoie. Proletcultismul trebuie examinat stiintific, pe masa de disectie. Generatia Labis ar fi tocmai reactia polemica la aceste conditii formative, refuzul lor lucr\u00e2nd coagulant, aliniind tinerii de atunci unei misiuni comune. Generatia Labis a izbucnit c\u00e2nd scriitori importanti lipseau din atentia publica. Ea propunea un alt tip de literatura, fiind expresia unei v\u00e2rste de mare tinerete spirituala.
\nReasezarea valorilor<\/strong>
\nArunc\u00e2nd o disciplinatoare lumina retrospectiva, istoria literara, cercetata \u00een rama generationista, obliga la reasezarea valorilor. Primenirea generatiilor este o fatalitate biologica. Pornind la drum sub pecetea unor experiente sociale comune, cu rol formator, competitorii literari vadesc, dincolo de marile ambitii, de diferente si divergente, o solidariate de v\u00e2rsta, resping\u00e2nd instinctiv omogenizarea si aplatizarea, esu\u00e2nd \u00een mimetism si indistinctie.
\nO generatie de creatie ram\u00e2ne un buchet de personalitati, oferind \u2013 retrospectiv \u2013 o configuratie proprie. Chiar daca generatia \u00een cauza, promovata \u00een bloc si invocata inertial nu mai exista (ca generatie). Fiindca un truism ne aminteste ca generatiile mor tinere. \u00cen plus, spectacolul cronologic al debuturilor ori criteriul strict biologic pot asigura o aditionare de semnaturi. Dar imponderabilul creatiei, ca literatura vie, nu asigura \u00een chip mecanic coagularea. \u00cen absenta spiritului afin, a unor evenimente catalizatoare, \u00eenrolarea sub stindard generationist \u00eent\u00e2rzie. \u201eExploziile literare\u201c se cuvin examinate, asadar, \u00een conjunctie cu Istoria, prin prisma unor \u201eideologii literare\u201c. Fireste, ele doar stimuleaza sau, dimpotriva, inhiba, dar nu pot provoca astfel de concentrari ale valorilor.
\nGeneratia Labis, o generatie polemica, evad\u00e2nd dintr-un program inadecvat, are ca liant, spuneam, precaritatea conditiilor formative; de unde si impulsul unei reconstructii elitare, urm\u00e2nd \u2013 salvator \u2013 boicotarii traditiei si secetei proletcultiste, risipind negurile dogmatismului. Este ea azi supralicitata? \u00cent\u00e2mpinata euforic, aduna doar, la ora bilantului, o colectie de autori \u201eexpirati\u201c?
\nSaizecistii, observam, ne parasesc, suna retragerea, dispar biologiceste, refugiindu-se \u00een memoria culturala. \u00cenc\u00e2t, credem, \u00eenca o carte despre aceasta splendida generatie ni se pare necesara. Mai ales ca ideea de generatie, nota undeva N. Manolescu, \u201enu apare neaparat \u00een fiecare generatie\u201c. Or, \u00een acest caz (ca si, \u00een replica, la optzecisti), ideea \u201efunctioneaza\u201c. Si cere o expeditie de \u201ereidentificare\u201c, sub avalansa promotiilor care ocupa zgomotos-nihilist scena literara.
\nCe s-a \u00eent\u00e2mplat cu poetii saizecisti?<\/strong>
\nAsadar, ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu poetii saizecisti? \u00cencercam sa raspundem, verific\u00e2nd daca \u00eent\u00e2mpinarea sarbatoreasca, abundenta exegeza (cheltuind superlative) ori rezervele formulate cu tenacitate se confirma. Sprijinindu-ne pe opiniile care, \u00een timp, le-au \u00eensotit cartile. Stiind prea bine ca \u201eobsesia virginitatii\u201c e o himera. Iar o perceptie sociologica e interesata, cu deosebire, de fluctuatia receptiei critice, \u00een relatia ombilicala text\/ context. Si ca actiunea lor \u201ede soc\u201c (cf. Alexandru Ivasiuc), \u00eemprospat\u00e2nd lirismul (prin frenezie vitalista, \u201elacomie\u201c senzoriala, ingenuitate, patosul confesiunii, deschidere spre real etc.) a provocat saturatie. O re-liricizare care, dincolo de buchetul tematic (ca posibila platforma), definea o stare de spirit emulativa, sub obsesie labisiana. Ales drept blazon, Labis, platind inerentul tribut, sfid\u00e2nd apoi prescriptiile obtuze impuse de \u201ecopoii\u201c sistemului, cerea ca \u201eratiunea treaza\u201c sa prinda sensul lumii, trag\u00e2nd \u201ecugetarea din teaca\u201c.
\nS-a nascut, astfel, un febril contingent creator, de o mare diversitate \u00een formele de expresie, ispitind condeiele critice. Sa amintim volumele lui Mircea Martin si Ion Pop care luau \u2013 primii \u2013 pulsul generatiei. \u00cen 1973, Ion Pop, oferind o \u201eimagine critica verosimila\u201c, propunea o carte-horoscop, cum s-a zis. Profetiile criticului clujean s-au adeverit? S-a impus Nichita (cuceritor si risipitor) et comp. pe un loc gol, dinamit\u00e2nd vechile, oficioasele ierarhii? Am putea ignora tributul platit \u201eiepocii\u201c si maculatura generatiei, rasfatata (prin multe nume) \u00een circuitul didactic? E \u00eendreptatita parerea lui Gheorghe Grigurcu, care vorbea de o \u201eexagerare a receptiei favorabile\u201c? Si, inevitabil, asistam acum, dupa seismul decembrist, la o declasificare, zdruncin\u00e2nd ierarhiile fixate si valorile ratificate? Mitizatul Nichita (cu al sau joc demiurgic) este \u201eun idol fals\u201c?
\nImnografia industrioasa a lui Ioan Alexandru, \u201eprotocronismul nebulos\u201c al lui Ion Gheorghe, productia aluvionara a vulcanicului Adrian Paunescu (un alt \u201etobosar\u201c al vremurilor) se cuvin depuse la tomberoanele Istoriei literare? Cezar Baltag nu este cumva marele nedreptatit? Sa fie generatia \u201eo inventie a literaturii vii\u201c, cum scria Ilie Constantin, \u00eencredint\u00e2nd cititorului o seama de \u201econfidente\u201c (vezi \u201ePlecarea prin lupta\u201c, 1998), inventie iscata din irepresibila nevoie a scriitorilor tineri \u201ede a se face auziti\u201c? Foarte adevarat, dupa cum este evident ca marile personalitati (individualitati) fac gloria unei literaturi. Aici, \u00eentotdeauna, conteaza solistii, nu coristii. Dar pentru o adevarata evaluare avem obligatia de a citi (si reciti) opera unor mari nume (doar c\u00e2teva mentionate mai sus), denivelata (fireste), fanata (pe anumite portiuni), scriind \u00eensa un capitol important al istoriei noastre literare. Asadar, ne \u00eentoarcem la \u00eentrebarea obsesiva: generatia Labis (mai) exista?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eEpoletii generatiei mele \/ Cine ar \u00eendrazni sa \u00eei jigneasca?\u201c (Ana Blandiana) Despre generatia saizecista, \u00eent\u00e2mpinata euforic, \u201ese vorbeste astazi mai mult la trecut\u201c, constata Mircea Martin, prefat\u00e2nd o a doua editie (nerevazuta, dar adaugita) a cartii sale din 1969, \u201eGeneratie si creatie\u201c (Editura Timpul, Resita, 2000), volum de ecou si care, peste ani, ram\u00e2ne… Cite\u0219te mai mult »Generatia Labis (mai) exista?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9047,9048,469,9046],"class_list":["post-16123","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dogmatism","tag-generatia-60-in-literatura","tag-mircea-martin","tag-proletcultism"],"views":1506,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16123","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16123"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16123\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16123"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16123"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16123"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}