{"id":16121,"date":"2013-07-25T12:17:22","date_gmt":"2013-07-25T10:17:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16121"},"modified":"2013-07-25T12:17:22","modified_gmt":"2013-07-25T10:17:22","slug":"modernismul-document-si-fantasma-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/modernismul-document-si-fantasma-2\/","title":{"rendered":"Modernismul \u2013 document si fantasma"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Sursele modernismului romanesc. Modernismul prelovinescian<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>In presa culturala si generalista rom\u00e2neasca de dinainte de 1921, vehicularea conceptului de modernism \u2013 chiar in faza in care nu exprima un concept cu o identitate semantica ferma, ci mai mult suma unor ocurente difuze, utilizate in variatie libera cu \u201emodern\u201d sau \u201enou\u201d, conform ultimelor cuceriri ale stiintei si civilizatiei \u2013, nu e c\u00e2tusi de putin o raritate.<\/strong><\/em><br \/>\nInca din 1880, de pilda, uzul termenului modern\/-ist era destul de larg, acceptia pozitivanta sau peiorativa variind dupa context: \u201ePlacerea ce am simtit cetind aceasta poema eroica a mai avut un izvor: limba aceea rom\u00e2neasca, care poate nici de 15 cuvinte moderne nu e schimonosita\u201d (\u201eRom\u00e2nia libera\u201d, nr. 788, 16 ianuarie, 1880). Aici, \u201emodern\u201d e peiorativ. Nu si in sectiunea publicitara a aceleiasi publicatii, unde sunt laudate: \u201eCostume complecte, in jaquete, redingote si sacuri \u2013 calitati diferite, nuante placute, croiala moderna\u201d; \u201eBlanurile pentru barbati si dame \u2013 lucrate foarte solid si modern\u201d de la magazinul \u201eLa Ursul Alb\u201d. Intruzia \u201emodernului\u201d in limba si literatura nu e, deci, primita cu aceeasi generozitate ca in segmentul economic-comercial al publicatiei. In \u201eConvorbiri literare\u201d, nr. 2, 1 februarie 1897, dupa o stire privind revista \u201eMonde moderne\u201d \u2013 \u201eo publicatiune parisiana de felul numit magasine de Inglesi\u201d \u2013, in articolul \u201eIarasi toponime\u201d, D. Dan se serveste de cuv\u00e2ntul \u201emodernism\u201d pentru a respinge o traducere fantezista a lui Hasdeu \u2013 Kotofleant prin Gotofreant (de la Goti+Franci): \u201eUnde vede d-1 Hasdeu archaism Goti, Franci, d-1 G. Weigand, m\u00e2nat de sincera dorinta de a gasi adevarul, este silit sa vaza in Kotrofleant, ceea ce este intr-adevar: modernism, cartofi: \u00abin versul batjocoritor ce se striga nemtilor: Neamt, Neamt, Kotofleant, este ascuns cuv\u00e2ntul Kartoffel, caci \u2018Kotofleant \u2019 insemneaza \u2018Kartoffelpflanze\u00a0 \u2019\u00bb\u201d \u2013 \u201emodernismul\u201d vizat aici fiind de natura lexicala (neologism). In \u201eFoaia populara\u201d, nr. 14, 2 aprilie 1900, pe primele doua pagini troneaza proza \u201eCoada dracului\u201d, de un anume I.D. Manolache: \u201eMulta vreme a ratacit Diavolul asa in nestire, far sa-si fi dat inca de capatul planului sau. Iar, de la un timp, c\u00e2t era el de incapat\u00e2nat, nu-i mergea bine in pustie; ba, se plictisea cum e mai rau: un \u00abmodernist\u00bb de-ai nostri nu l-ar fi intrecut \u2026\u201d. In acest caz, e limpede ca termenul \u201emodernist\u201d (cu ghilimele) se specializase deja in desemnarea ironica a unui poet\/ scriitor din scoala simbolisto-decadenta a lui Macedonski.<br \/>\nIn \u201eModa noua\u201d, nr. 4, 23 ianuarie 1904, \u201emodernismul\u201d e revendicat si in coafura&amp;design vestimentar \u2013 insa cu unele precautii, caci segmentul vizat e totusi unul comercial, iar \u201emodernismul\u201d netemperat poate indeparta clientii mai conservatori: \u201eTricorn fantezie, pentru baluri costumate.\u00a0 \u2013 Parul este dispus in mod original. Se recunoaste ceva modernism, stilul insa e indestul de conservat ca sa reproduca epoca tricornurilor\u201d. In 1910, \u201emodernismul\u201d, iesit din faza auroral-difuza a desemnarii novitatii plurivalente, incepe deja sa fie decodat ca ideologie si asociat cu unele masuri sociale si economice care vor st\u00e2rni destule conflicte in anii urmatori. \u201eRevista economica\u201d, nr. 12, 19 martie 1910, de pilda, agata \u201emodernismul\u201d de feminism (calificatie suficienta pentru a devoala o directie de st\u00e2nga, socialist-democrata): \u201e\u2026azi, c\u00e2nd pretutindenea principiul este sau ar trebui sa fie, ca in interesul unui progres real conducerea bancilor ar trebui sa se incredinteze la specialisti, se gaseste o banca, care intr-un av\u00e2nt de modernism, isi alege in directiune o femeie si inca absolut nespecialista in materie de economie si finante\u201d. (Nota bene, cuv\u00e2ntul utilizat e modernism \u2013 nu unul care sa desemneze favorizarea relatiilor personale, in genul nepotismului, mai degraba adecvat in speta comentata, unde femeia promovata e dovedita \u201enespecialista\u201d \u2013 fac\u00e2nd vizibil accentul polemic al autorului impotriva modernismului-ca-feminism, si nu a proastei selectii profesionale, care, in fond, putea promova si un barbat \u201enespecialist\u201d in finante, fapt ce ar fi trecut probabil mai putin semnalat, caci mai \u201etraditionalist\u201d).<br \/>\nDeosebit de importanta in specializarea uzurilor autohtone ale conceptului de modernism, dar si in \u201esincronizarea\u201d acestora cu Vestul european si Estul slavofon este revista \u201eViata Romineasca\u201d, al carei atu major in comparatie cu alte publicatii rom\u00e2nesti este profilul sau enciclopedic, umanist, dar si stiintist, dublat de fervoarea comentariului de actualitate abord\u00e2nd cele mai recente aparitii editoriale straine si cele mai noi dezbateri din viata culturala, sociala, politica sau economica a momentului, cu o sfera de interes ce depaseste cu mult europocentrismul altor publicatii rom\u00e2nesti, merg\u00e2nd p\u00e2na spre Statele Unite si Japonia.<br \/>\nIn \u201eViata Rom\u00e2neasca\u201d, an I, vol. I, 1906, la \u201eCronica pedagogica\u201d, I. Botez alege, de pilda, vocabula \u201emodernist\u201d pentru a se referi la absolventul unui Liceu \u201emodern\u201d (de limbi moderne). In nr. 3, martie 1908, \u201eViata Romineasca\u201d, rubrica \u201eRevista revistelor\u201d comenteaza articolul lui Paul G\u00f6hre \u2013 \u201eModernismul\u201d (aparut in \u201eSozialistiche Monats-Hefte\u201d, martie 1908): \u201eLupta in jurul modernismului a devenit asa de violenta, inc\u00e2t a inceput a interesa si alte cercuri in afara de cele catolice si de aceea autorul isi propune a-i schita pe scurt istoricul. Modernismul inseamna incercarea indrazneata de a revolutiona complet dogma catolica si stiinta scolastica pe care ea se razema. El vrea ca prin ajutorul stiintii moderne sa mareasca din nou influenta catolicismului asupra omului modern. \u2026\u201d Publicatia ieseana e pusa la curent in ce priveste scandalul \u201emodernismului\u201d teologal din s\u00e2nul Bisericii Catolice, soldat cu emiterea enciclicei Pascendi a Papei Pius al X-lea, si ofera comentarii la zi. Specializarea teologica a conceptului de modernism a fost, prin urmare, inregistrata cu promptitudine de presa rom\u00e2neasca (in aceeasi speta teologala, abatele Loisy va fi numit \u201ereformator modernist\u201d, v. \u201eViata Romineasca\u201d, nr. 3, martie 1909, iar in \u201eViata Romineasca\u201d, nr. 7, iulie 1910, la o noua \u201erevista a revistelor\u201d, la dosarul \u201emodernismului\u201d teologal se adauga un comentariu nou, via publicatia franceza \u201eLa Revue\u201d, unde Gaston Rion facuse un \u201ebilant al modernismului\u201d: \u201eModernismul a fost un sincretism, un corp de doctrine fara o armonie profunda, n-a format un organism din lipsa unui suflet energic si simplu\u201d, arata comentatorul \u201eVietii Rominesti\u201d \u2013 carentele \u201emodernismului\u201d teologal particip\u00e2nd, de altfel, la imputatia generala care va cuprinde, in \u201eViata Romineasca\u201d, si poezia zisa \u201enoua\u201d: lipsa de organicitate).<br \/>\nFenomenul \u201emodernist\u201d poate fi, de altfel, urmarit in toata disponibilitatea sa semantica, numarul din ianuarie 1909 al revistei iesene oferind o noua specializare: modernism = \u201eanti-interventionism\u201d, in jargonul socialistilor vremii (v. comentariul articolului \u201eModernitatea in lupta\u201d, semnat de Eduard Bernstein, in aceeasi \u201eSozialistiche Monats-Hefte\u201d, unde autorul german \u201econtinua polemica sa impotriva radicalismului socialist din partidul social-democratic, care isi ascunde intransigenta si lipsa sa de aptitudine politica sub denumirea de modernism. Radicalismul este o atitudine negativa in fata oricarei reforme cu caracter social, ba inca mai mult, de pe pedestalul neprihanirii sale cu vreo idee burgheza, condamna orice incercare de a se introduce imbunatatiri in s\u00e2nul actualei organizatii sociale ca fiind o renuntare, ce pune in pericol constiinta revolutionara a proletariatului\u201d.)<br \/>\nSpecializarea literara a conceptului de modernism nu va int\u00e2rzia sa se iveasca \u2013 mai multe numere din \u201eViata Romineasca\u201d (iulie si noiembrie 1910; februarie si martie 1911; iunie 1912) radiografiind \u201eLiteratura bulgareasca actuala\u201d prin intermediul triadei tendentionism-modernism-nationalism, care ar caracteriza directiile literare din tara vecina. Semnate de Ilie Barbulescu, aceste \u201ereportaje\u201d bulgaresti vorbesc despre o stare de fapt cu similitudini frapante dincoace de Dunare: \u201etendentionismul\u201d bulgaresc, \u201ede importatie ruseasca\u201d, are un corespondent apropiat in poporanismul lui G. Ibraileanu si C. Stere; \u201ecurentul modernist\u201d, care \u201eimiteaza apusul si indeosebi literatura franceza\u201d (i.e. \u201eparnasienii\u201d, \u201edecadentismul\u201d si \u201esimbolismul\u201d \u2013 respectiv un concept integrator de modernism, post-romantic), este patronat de Pencho Slavejkov \u2013 descris in paginile \u201eVietii Rominesti\u201d mai degraba ca un romantic, dec\u00e2t ca un decadent veritabil: iubitor de folclor si natura, apropiat de Goethe si Eminescu, Slavejkov ar fi \u201emodernist\u201d doar prin cultul supraomului (in fapt, al titanului romantic, n.m., T.D.) si prin folosirea versului alb. Cum \u201etendentionistii simt numai pentru popor, pe care nu-l vad dec\u00e2t in mizerie; iar modernistii acestia nici nu se uita la popor, ca si cum ei nu traiesc pe pam\u00e2ntul bulgaresc, ci intr-o lume abstracta si fac numai arta pentru arta\u201d, se pare ca literatura bulgara avea nevoie de o solutie autentica: impotriva \u201etendentionistilor\u201d si a \u201emodernistilor\u201d se ridica, prin urmare, directia \u201epropriu nationala\u201d, considerata de traditie bulgareasca, si ilustrata de scriitorul Ivan Vazov si de criticul Spas Ganev, primul, un nationalist romantic de prim ev, al doilea \u2013 partizanul unui discurs similar platformei doctrinare a lui Iorga si a \u201eSamanatorului\u201d: \u201ePrincipiile calauzitoare ale acestui curent sunt ca: creatiunile artistice bulgaresti trebuie sa stea afara si peste orice scoala si moda streina (\u2026) artistul bulgar n-are nevoie sa treaca hotarul tarii sale spre a-si lua subiecte si materiale pentru lucrari, caci vieata de acum si trecuta a Bulgarilor ii poate oferi destule, dintre care multe chiar nelucrate, iar natura Bulgariei ii desfasura destule frumuseti\u201d (\u201eViata Romineasca\u201d, nr. 7, iulie 1910). Dinamica vietii intelectuale si literare bulgaresti confirma in buna masura starea de fapt a literelor rom\u00e2ne din acel moment si din intreaga prima jumatate de secol XX: Vazov critica \u201ehaita de nenorociti si socialisti\u201d pilotati de tendentionisti, iar \u201emodernistii\u201d, la r\u00e2ndul lor, critica Congresul slav organizat la Sofia, in 1912: \u201econgresul a fost considerat de literatii modernisti ca opera a Rusiei si a tendintelor ei panslaviste, \u2013 influenta a Rusiei, pe care modernistii o combat nu numai in literatura, ci si in politica\u201d. \u201eModernistii\u201d bulgari sunt deci filo-occidentali; \u201etendentionistii\u201d sunt filo-rusi, dar ambele directii sunt \u201enoi\u201d, adica anti-nationaliste, si pe cale de consecinta combatute de nationali(sti) \u2013 si ei de extractie neoromantica, probabil mai afini neoclasicistilor si neoromanticilor post-simbolisti francezi, adulatori ai galicitatii si ai radacinilor latine, dec\u00e2t \u201etraditiei\u201d pe care antropologia sau istoria ar putea-o delega unei \u201ebulgaritati\u201d pure etnic.<br \/>\nIn paralel cu informarile viz\u00e2nd \u201eliteratura bulgareasca actuala\u201d, P. Nicanor&amp;Co. semneaza, in \u201eViata Romineasca\u201d, nr. 9, septembrie 1910, o notita in care contesta aparitia poetului J.-B. H\u00e9trat intr-un manual de literatura atunci editat: \u201eNe-am interesat cine este acest poet clasic (in cartile didactice numai poetii consacrati au dreptul sa fie dati ca exemplu \u2013 nu-i asa?) si ni s-a spus ca este un autor de versuri din cercul \u00abmodernist\u00bb al d-lui Densusianu\u201d. Patronul \u201emodernismului\u201c literar rom\u00e2nesc era recunoscut deci, la acea data, O. Densusianu (de remarcat ghilimelele care semnaleaza inca statutul provizoriu, ironic, neacceptat al acestui curent, idem uzul lui in 1900, in proza \u201eCoada dracului\u201d, v. supra).<br \/>\nUn uz decis nepeiorativ al \u201emodernismului\u201d literar, in primul si in al doilea deceniu al secolului XX, ofera D. Caracostea. In \u201eConferentele \u00abVietei noua\u00bb\u201d, seria int\u00e2i, 1910, el vorbeste despre \u201eo miscare literara noua\u201d, exprimata preponderent in poezie, care ar avea ca \u201emenire\u201d \u201erealizarea emotiunei estetice potrivit sufletului modern\u201d si careia criticul ii e deosebit de favorabil: \u201eCaci, mladiind limba, fac\u00e2nd-o apta sa noteze sentimente mai complicate, mai fine, mai nuantate, o pregatim pentru genuri ca romanul de analiza, drama de constiinta etc. Deci, din toate punctele de vedere, directia aceasta modernista ne apare indreptatita: ea corespunde unor reale nevoi literare\u201d (apud \u201eModernismul literar rom\u00e2nesc in date (1880-2000) si texte (1880-1949)\u201d, Cuv\u00e2nt introductiv, selectia, ingrijirea textelor si cronologie de Gabriela Omat, Editura Institutului Cultural Rom\u00e2n, vol. I, 2008, p. 379). Peste patru ani, in articolul \u201eUn poet nou\u201d (\u201eViata Romineasca\u201d, nr. 4-5, aprilie-mai 1914), unde analizeaza opera lui Gala Galaction \u2013 \u201edin perspectiva literaturilor esteuropene\u201d, Caracostea observa ca in literatura rom\u00e2na \u2013 ca si in cea rusa (si in cea bulgara, desigur, n.m., T.D.), unde \u201eslavofilii\u201d se opun \u201eapusenilor\u201d \u2013, se manifesta doua tendinte: pe de o parte, poetii \u201egliei\u201d, pe de alta, cei cu ochii atintiti catre Paris, directia optima const\u00e2nd, dupa Caracostea, intr-o \u201esinteza superioara\u201d: \u201enici poezia \u00abgliei\u00bb, care ram\u00e2ne straina de viata sufleteasca a literaturii moderne universale si nici modernismul in cutare formula trecatoare a lui, nedospit si neasimilat cu sufletul nostru, nu puteau sa fie formule, care sa ne indestuleze indelung constiinta noastra literara\u201d, \u201esinteza\u201d ilustrata plauzibil de I. Al. Bratescu-Voinesti si de \u201epoetul nou\u201d Gala Galaction. Pentru precizarea notiunii de \u201eliteratura moderna universala\u201d, Caracostea trimite la \u201eF. Bruneti\u00e8re, \u00abLa Litt\u00e9rature europ\u00e9enne au XIXe si\u00e8cle\u00bb (\u2026) si mai ales la insemnata lucrare a profesorului berlinez R. Meyer: \u00abDie Weltliteratur im XX Jahrhundert\u00bb\u201d (aparuta in 1913). Modernismul este, in aceste doua texte, utilizat ca hiperonim (suma a unor \u201eformule\u201d sau miscari literare contemporane) \u2013 revista \u201eViata noua\u201d, patronata de O. Densusianu, calificata aici drept \u201emodernista\u201d, stimul\u00e2nd, se intelege, \u201eformule\u201d literare noi, indiferent de sursa ori de poetica. Modernitatea (poate chiar modernismul) prozelor lui Galaction ar sta, de pilda, dupa exegetul sau, in \u201emuzicalitatea simbolista\u201d, in \u201epartea muzicala a conceptiei (\u2026) modern redata\u201d si in simbolistica din \u201eMoara lui Califar\u201d, \u201eceea ce aduce Galaction nou\u201d fiind \u201elupta eroului cu parti din propriul suflet, subliniata \u00abdezbinare cu sine insusi\u00bb. Si nu este aici o lupta corneliana, in numele unui principiu superior, ci o lupta intre doua laturi sufletesti vii, ad\u00e2nc impl\u00e2ntate in sufletul personajului\u201d. Pentru certificarea acestui conflict propriu literaturii noi (i.e. a modernismului), Caracostea apeleaza, intr-o nota, la autoritatea aceluiasi Richard Moritz Meyer, pe care il crede unul \u201edintre cei mai buni cunoscatori ai literaturilor moderne\u201d, cit\u00e2nd din aceeasi \u201eDie Weltliteratur im XX Jahrhundert\u201d: \u201eprincipalul, fundamentalul motiv al literaturii celei mai noui nu mai este lupta individului cu individul, ca in vechea poezie si nici lupta individului cu lumea, ca in poezia mai noua, ci lupta individului cu sine insusi\u201d. (Trebuie spus aici ca, desi superior in multe privinte descrierii si interpretarii livrate aici de Caracostea unui text modern(ist), Lovinescu va invoca aceeasi diferenta specifica a modernitatii\/ modernismului lui Arghezi, de pilda \u2013 v. descrierea \u201ebaudelairianismului\u201d sau ca expresie a \u201econtradictiilor sufletului modern\u201d, comuna in vulgata referirilor la Baudelaire, precum si definirea globala a liricii argheziene ca \u201esinteza a traditiei moderniste si traditionale\u201d, in Istoria din 1937 \u2013 solutie foarte apropiata de \u201esinteza superioara\u201d invocata mai sus de Caracostea, iar\u00a0 asta in conditiile in care tocmai acest text despre Galaction va avea de infruntat o respingere minutios-ridiculizanta din partea criticului de la \u201eSburatorul\u201d.)<br \/>\nModernitatea prozei lui Galaction \u2013 si chiar modernismul sau \u2013 sunt raportate, in continuare, la o \u201epilda suggestiva din actualitatea literara germana: se joaca acum la Burgtheater si desteapta un deosebit interes piesa \u00abYedermann, das Spiel vom Sterben des reichen Mannes\u00bb de Hofmannsthal, unul dintre reprezentantii cei mai de seama ai modernismului german. Aceasta piesa este innoirea unui scenariu la baza caruia sta una din frumoasele, suggestivele povestiri din romanul religios, at\u00e2t de mult cetit si la noi pe vremuri, \u00abVarlaam si Ioasaf\u00bb (\u2026) In orice caz a impreuna pe temelia unei personalitati raspicate ceea ce este un bun comun al nostru stravechi esteuropean sau bastinas, cu inr\u00e2urirea neexagerata a literaturilor moderne, aceasta ni se pare problema de capetenie a zilei de m\u00e2ine\u201d. Contactul cu \u201emodernismul german\u201d al lui Hofmannsthal si cu scrierile lui R.M. Meyer (\u201edocentul berlinez\u201d intrat si el, alaturi de altii, in moara persiflarilor lovinesciene av\u00e2ndu-l drept tinta pe Caracostea; un istoric german de factura pozitivista, dar interesat de periodizarea \u201eliteraturilor moderne\u201d, de \u201enoua\u201d literatura germana si chiar de lucrarile lui Eugen Wolff \u2013 propagatorul, dupa Wellek, al conceptului de die Moderne in spatiul germanofon \u2013, a carui \u201ePoetik\u201d o recenzeaza, v. \u201eDeutsche Literaturzeitung\u201d, Nr.\u00a010, 11,\u00a0M\u00e4rz, 1899) il presupune deci si pe D. Caracostea in vecinatatea acelorasi surse care, pe filiera germanofona, au coagulat, in simbioza ori paralel cu influenta franceza, un concept autohton de modernism literar.<br \/>\nDincolo de toate, \u201emodernismul\u201d invocat aici de Caracostea (1914) face dovada unei specializari literare tot mai accentuate, desi apelat inca difuz, cu sensul de miscare\/ conglomerat de miscari noviste si fara hiperspecializarea semantica pe care o va cuceri, de pilda, in opera lui E. Lovinescu: aceea de curent \u201eantisimbolist\u201d, a carui diferenta specifica fata de poeticile anterioare sta in \u201eintelectualizarea emotiei\u201d si in \u201edisolutia lirismului\u201d.<br \/>\nIn aceiasi ani in care \u201emodernismul\u201d capata certe specializari semantice (teologala, politica, literara \u2013 aceasta, deopotriva interna si internationala), uzurile sale generaliste \u2013 unde \u201emodernism\u201d inseamna, larg spus, tot ce tine de civilizatie, de progres, de vectorul ascendent al istoriei \u2013 nu intra c\u00e2tusi de putin in remisie: acelasi numar al publicatiei iesene care gazduia comentariul asupra modernismului catolic via Gaston Rion &amp; \u201eLa Revue\u201d ofera, intr-un material intitulat \u201eImpresii de calatorie\u201d, o descriere a Istanbulului din prisma \u201eunui oras al placerii si al modernismului\u201d; in \u201eViata Romineasca\u201d, nr. 9, septembrie 1913, intr-un articol despre insula Creta, se vorbeste despre \u201emodernismul vietii lor (al cretanilor, n.m., T.D.) in deosebire de rigiditatea si despotismul zdrobitor oriental\u201d. In TABLA DE MATERII 1906-1911, a \u201eVietii Rominesti\u201d (Iasi, Tipografia \u201eDacia\u201d, 1912) constructiile cu radicalul modern sunt in proliferare continua; s-a putut citi deci, in revista ieseana, despre: \u201eLa Belgique moderne\u201d, la \u201ecodification moderne\u201d (in limbaj juridic); \u201etendinti pedagogice moderne\u201d, \u201eLe Japon moderne\u201d, \u201eLa philosophie moderne\u201d, \u201eIdeile moderne in Persia\u201d, \u201eModernitatea in lupta\u201d, \u201eD\u2019Annunzio fata de viata moderna\u201d, \u201eBinefacerea moderna\u201d, Eulespiegel D.: \u201eShakespeare si scena germana moderna\u201d; Eug\u00e8ne Fourni\u00e8re \u201eLes conditions de l\u2019association moderne\u201d; G\u00f6hre Paul \u2013 \u201eModernismul\u201d; Phillips Le March, \u201eRolul criticii artistice moderne\u201d; Maurice P\u00e9zard \u2013 \u201eModernismul la Evrei\u201d; despre chimia si despre \u201eAlchimia moderna\u201d s.a. Unele volume sunt tiparite chiar la \u201eTipografia \u00abModerna\u00bb\u201d din Ploiesti\u2026<\/p>\n<p>O sinteza extrem de utila a infiltrarii si proliferarii conceptului de modernism literar pe teren rom\u00e2nesc ofera antologia \u201eModernismul literar rom\u00e2nesc in date (1880-2000) si texte (1880-1949)\u201d, op. cit. In consonanta cu initiative istoriografice mai recente (v. I.B. Lefter, \u201eRecapitularea modernitatii\u201d, 2000), autoarea antologiei deplora lipsa unui \u201emodel, c\u00e2t mai integrator, al conceptului de modernism in spatiul rom\u00e2nesc\u201d si isi propune sa acopere, pe c\u00e2t posibil, \u201epetele albe de pe harta cunoasterii\u201d acestui curent in Rom\u00e2nia. Fata de penuria cu care se confrunta francezii si italienii la acest capitol, visul rom\u00e2nesc al dibuirii unui concept integrator de modernism, care, adica, sa dizolve toate contradictiile si multitudinea de formule experimentate, pare un moft asezat in calea unor initiative mai fertile. Totusi, provocarile lansate (si mare parte rezolvate) in aceste doua volume ale \u201eModernismului literar rom\u00e2nesc\u201d se dovedesc de cea mai mare urgenta. In primul r\u00e2nd \u2013 aspect stringent cu precadere in materialul de fata \u2013 chiar depistarea filierelor de infiltrare a conceptului de modernism pe teren rom\u00e2nesc in primii ani ai secolului XX (bilateral: at\u00e2t dinspre adepti \u2013 aflati, la r\u00e2ndul lor in concordie sau in discordie \u2013, c\u00e2t si dinspre detractori) si umplerea lacunelor dintre uzurile rare si nespecifice ale conceptului, din primele doua decenii, si uzul literar debordant inregistrat incep\u00e2nd cu deceniul al treilea. Datele relevante pentru fenomenul de \u201ecrestere\u201d a modernismului rom\u00e2nesc, in antologia Gabrielei Omat, incep cu trio-ul Macedonski (\u201ePoezia viitorului\u201d, 1892) \u2013 Iorga (care ataca poezia \u201ebolnava\u201d si decadenta, arat\u00e2nd ca adevarata \u201epoezie moderna\u201d e o poezie \u201esincera\u201d, v. \u201ePoezia veacului\u201d, 1890) \u2013 Gherea (care, spre stupefactia lui Macedonski, il plaseaza pe Eminescu la originea \u201eacestui nou curent\u201d cerut de \u201enoua stare sociala\u201d, v. \u201eAsupra miscarii literare si stiintifice\u201d, 1893), baza ideologica a respingerii si\/ sau a explicatiei stiintifice a decadentei reprezent\u00e2nd-o, printre altele, volumele \u201eDegenerare\u201d al lui Max Nordau (1883) si \u201eL\u2019art au point de vue sociologique\u201d al lui J.-M. Guyau (1889). Un personaj nou in aceasta schema aparent simpla, dar in realitate destul de imprevizibila (Gherea ajunge, p\u00e2na la urma, de partea \u201edegeneratilor\u201d Tolstoi, Ibsen sau Wagner; Macedonski ajunge, in 1897, sa pledeze el insusi pentru \u201esinceritate\u201d in poezie, iar Iorga \u2013 sa recunoasca meritele lui Baudelaire in raport cu \u201edecadentii\u201d nostri) este poetul Stefan Petica \u2013 primul care foloseste, in opinia Gabrielei Omat \u2013 conceptul de \u201emodernism\u201d la noi. Daca in \u201eNoul corent literar\u201d (1899), Petica vorbeste despre \u201eesthetismul\u201d scolii macedonskiene, in \u201ePoezia noua\u201d (1900), e de parere ca simbolismul e \u201elaitmotivul\u201d care \u201estap\u00e2neste poezia moderna\u201d, \u201eprimul simbolist rom\u00e2n\u201d fiind decretat acelasi Eminescu. De la \u201eestetism\u201d si \u201esimbolism\u201d, poetul foloseste, in \u201eCritica artistica\u201d (1901), chiar calificativul \u201emodernist\u201d referindu-se la miscarea vieneza \u201eSecession\u201d din artele plastice: \u201eKlimt este un pictor modernist\u201d; in \u201eArta nationala\u201d (1901) vorbeste, la fel, despre \u201escoala esteta modernista\u201d si despre \u201emodernismul estetist\u201d. Pentru filiera germanofona a termenului de modernism pledeaza si o afirmatie a lui Ilarie Chendi, care critica, la Sextil Puscariu, influenta germana: \u201eefectul teoriilor estetice indraznete ale scoalei moderne germane, compusa in literatura din impresionisti-naturalisti, in pictura din secesionisti etc.\u201d (apud \u201eModernismul literar rom\u00e2nesc\u201d, vol. I, p. 207). Anul 1902 marcheaza, conform acestei antologii, primul uz peiorativ al conceptului punctual de \u201emodernism\u201d literar, detasat din indistinctul lexical denot\u00e2nd literatura zisa decadento-simbolista: e vorba de articolul \u201eModernismul\u201d, semnat de un anume C. Sateanu, text care dovedeste ca \u201evocabula devenise, in acei ani, o adevarata obsesia, neinregistrata de retrospectivele in uz p\u00e2na acum\u201d (ibid., p. 63). Scriind despre Petica (\u201eDintre toti \u00abmodernii\u00bb nostri, el avea cea mai solida cultura. (\u2026) Citise multa literatura mai noua franceza si italiana si m-a uimit c\u00e2t de bine cunostea pe tinerii germani, dintre cari isi alesese ca model pe cei mai eterici, pe Hugo von Hofmannsthal si pe Stefan George. Era bine orientat si asupra curentului nou al artelor, indeosebi al picturei\u201d, \u201eMoartea lui Stefan Petica\u201d, 1904, apud ibid., p. 214) si despre O. Densusianu (ale carui cursuri de literatura franceza moderna urmareau sa critice \u201epropaganda \u00abnesocotita\u00bb impotriva literaturei moderne din Franta, propaganda in capul careia s-ar gasi c\u00e2tiva ignoranti si exclusivisti, creatiuni mititele ale influentei germane\u201d, \u201eSpovedania unui decadent\u201d, 1905 apud ibid., p. 215), I. Chendi se poate spune ca izoleaza deja doua filiere concurente care-si disputa introducerea conceptului de \u201emodernism\u201d in Rom\u00e2nia: prin Macedonski si Densusianu \u2013 filiera franceza, iar prin Petica \u2013 filiera germanofona. Acestuia din urma ii poate fi adaugat cu mult temei si D. Caracostea, care, in \u201ePoezia rom\u00e2na de azi\u201d (1909\/ 1910) afirma ca \u201eVieata noua\u201d este o \u201erevista estetic modernista\u201d \u2013, calificativ care, oric\u00e2t de intens laudativ in intentia lui Caracostea, nu e acceptat, aminteste Gabriela Omat, de patronul revistei \u2013 un fanatic al surselor franceze ale \u201epoeziei noi\u201d si, prin urmare, al denominatiei \u201esimbolist\u201d, in dauna \u201emodernismului\u201d, care ar fi \u201eun cuv\u00e2nt mai putin potrivit\u201d (apud ibid., p. 393). \u2013 Opinie mentinuta de O. Densusianu si in 1920, c\u00e2nd se publica al doilea volum de \u201eConferinte ale \u00abVietei noua\u00bb\u201d, ori in \u201eSufletul latin si literatura noua\u201d (1922), unde tine ferm partea Frantei in \u201econflictele dintre cultura latina si cea germana, asa cum ele s-au accentuat in 1914\u201d (apud ibid., p. 350). \u201eDupa momentul Petica (1901) (si) C. Sateanu (1902), utilizarea termenului de catre D. Caracostea ram\u00e2ne una de referinta pentru acceptia lui prelovinesciana\u201d, sustine Gabriela Omat (ibid., p. 73), toate aceste uzuri prelovinesciene venind probabil pe filiera vieneza. In 1912, intr-o ancheta realizata de Mihai Cruceanu pentru \u201eRampa\u201d, pe tema mersului literaturii, a introducerii \u201eelementului intelectual\u201d si a \u201eprogresului\u201d in acest domeniu, Densusianu respinge, iarasi, calificatia \u201emodernista\u201d, iar Th.D. Speranta confirma existenta a \u201edoua curente\u201d in literatura epocii: \u201eE un curent de imitatie si unul care ne apartine noua, propriu. Primul e sub influenta culturii franceze, caci francezilor le cunoastem limba, desi contactul ne cam lipseste cu ei. Dar cultura e at\u00e2t de puternica, inc\u00e2t invinge curentul care s-ar putea forma prin contact cu popoarele cu care venim in mai str\u00e2nsa legatura, cum ar fi cel german. Curentul german e mult simpatizat si aprobat in alte ramuri de activitate; nu e insa pus in practica niciodata. Densusianu e unul din cei ce a fost pregatit prin cultura sa adopte acest curent modern. Lui i se datoreste indirect multa prefacere in cercul intelectualilor\u201d (apud ibid., p. 399). Modernismul ar fi, se poate deduce din coroborarea opiniilor de mai sus, o miscare\/ un curent care, sub un nume german, ascunde un fond francez, pornit din simbolism.<br \/>\nAnul 1913 e al \u201eModernismului pe toate liniile\u201d \u2013 articol-manifest al lui Emil Isac, decisiv favorabil curentului, si al \u201eMicului curent literar\u201d \u2013 un material mai amplu, semnat de Gh. Savul, care problematizeaza cu temei relatia hiperonimului \u201emodernism\u201d cu -ismele delegate sau imputate acestuia: \u201eEste oare literatura ce studiem modernista? Si mai int\u00e2i, ce sa fie oare modernismul? Se numeste modernista oare pentru ca a venit dupa 1453, adica dupa caderea Constantinopolului, de c\u00e2nd incepe era moderna? (\u2026) Nu, decadentii vor sa spuie ca ei se inspira dintr-un mediu unde formele civilizatiei \u2013 indiferent de valoarea lor, adaugam noi \u2013 au patruns mai mult. Numai ca, in acest caz, termenul de modernism e prea general. Dar, in sf\u00e2rsit, fie si modernism; numai ca atunci literatura de care ne ocupam nu e singura modernista, e numai o parte a literaturii moderniste la noi (= contemporane, n.m., T.D.), care, in cealalta parte a ei (nepreocupata de progres qua civilizatie, urbanism etc., n.m., T.D.), cred ca e superioara; asa ca, tot decadenta suntem nevoiti a o numi. (\u2026) Si-au mai zis: individualisti, singuralisti, insulari (\u2026) instrumentalisti, magnificisti, romanisti, paroxisti, ezoteristi, jammisti, regionalisti, sintetisti, somptuaristi, umanisti, integralisti, neomallarmisti, impulsionisti, neoromanisti, vizionaristi, viitoristi, subiectivisti, intenzisti, druidisti (\u2026) Asadar, intregul curent e mai mult un romantism decadent\u201d (apud ibid., vol. II, p. 251-252). Trebuie subliniat ca, deja in 1913, \u201emodernismul\u201d si afinele sale incep sa fie asumate si instituite constient chiar de catre literati \u2013 care, dupa Gh. Savul, \u201eisi zic\u201d singuri \u201eindividualisti, singularisti\u2026\u201d \u2013 ceea ce inseamna ca scade ponderea asumarii unor titulaturi obtinute prin convertirea pozitivanta a uzurilor peiorative (cazul \u201edecadentilor\u201d) si ca \u201emodernistii\u201d nu mai asteapta botezul via detractori.<br \/>\nAparitia, in 1921, a revistei \u201eG\u00e2ndirea\u201d, favorabila filierei germane \u2013 indeosebi expresionismului \u2013 nu imbogateste ocurentele termenului de modernism in presa vremii, prefer\u00e2ndu-i notiunea de \u201emodern\u201d (v. \u201eModernismul literar rom\u00e2nesc\u2026\u201d, vol. I, p. 95), insa unul dintre poetii majori etalati de aceasta publicatie \u2013 Lucian Blaga \u2013 va oferi terenul propice pentru hiperspecializarea conceptului de modernism (i.e. disocierea tot mai ferma de simbolism), in varianta tatonata de E. Lovinescu in \u201ePoezia noua\u201d (1923) si stabilizata in \u201eEvolutia poeziei lirice\u201d (1927). (Un antecesor al lui Lovinescu e, in acest caz particular, Al. Busuioceanu, care inca din 1919 sustinea ca \u201eBlaga e modernist si prin fondul si prin forma poeziilor sale. Aduce si intelectualizarea pe care de at\u00e2ta vreme o cautam in poeziile maestrilor din Apus\u201d, apud \u201eModernismul literar rom\u00e2nesc\u2026\u201d, ibid., p. 93).<br \/>\nMai familiar filierei germanofone, c\u00e2nd vine vorba de fidelii filierei franceze, conceptul pre-lovinescian de modernism, respectiv anterior aparitiei studiului \u201ePoezia noua\u201d, apare, in concluzie, ori ca un element strain de uzul francez (in acord cu metanaratiunile postbelice discutate in numarul trecut al \u201eCulturii\u201d) si, ca atare, respins de fidelii acestei filiere, ori ca un termen prea vag, prea cuprinzator (numai in presa rom\u00e2neasca a primului deceniu al secolului al XX-lea \u201epoezia noua\u201d ajunge echivalata cu \u201estrainismul\u201d, \u201emania estetismului\u201d, \u201esimbolismul\u201d, \u201edecadentismul\u201d, \u201einstrumentalismul\u201d, \u201egenul impresionist decadent\u201d, \u201esenzualismul\u201d, \u201emisticismul\u201d, \u201edegenerarea\u201d, \u201eabstractismul\u201d, \u201eindividualismul\u201d, \u201eidealismul\u201d s.a. \u2013 v. si supra, mini-lexiconul oferit de Gh. Savul, in \u201eMicul curent literar\u201d). Termenul era privit, deci, cu reticenta nu neaparat din pricina contaminatiei de uzurile sale peiorative, ci si pentru ca nu-si denota eficient quidditatea: noutatea (\u201emodern\u201d vine din latinescul modo \u2013 \u201eacum\u201d) era un criteriu prea elastic, relativizant, fara putere indexativa; o proprietate care se putea aplica prea multor itemi: in ultima instanta, chiar poporanismul era \u201enou\u201d fata de samanatorism, care era \u201enou\u201d fata de eminescianism etc. Dublata de mai frecventa sa prezenta in jargonul familiarilor filierei germanofone, ipoteza genezei pe teren autohton conceptului de modernism, prin reconversia unui concept initial negativ (obtinut prin sufixare cu peiorativul -ism), nu trebuie nici ea scoasa din calcul.<\/p>\n<p>In numarul viitor, vor fi discutate acceptiunile lovinesciene ale conceptului rom\u00e2nesc de modernism literar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sursele modernismului romanesc. Modernismul prelovinescian &nbsp; In presa culturala si generalista rom\u00e2neasca de dinainte de 1921, vehicularea conceptului de modernism \u2013 chiar in faza in care nu exprima un concept cu o identitate semantica ferma, ci mai mult suma unor ocurente difuze, utilizate in variatie libera cu \u201emodern\u201d sau \u201enou\u201d, conform ultimelor cuceriri ale stiintei&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/modernismul-document-si-fantasma-2\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Modernismul \u2013 document si fantasma<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9045,9044],"class_list":["post-16121","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-modernismul-prelovinescian","tag-sursele-modernismului-romanesc"],"views":2765,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16121","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16121"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16121\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16121"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16121"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16121"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}