{"id":16114,"date":"2013-07-25T12:12:19","date_gmt":"2013-07-25T10:12:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16114"},"modified":"2013-07-25T12:12:19","modified_gmt":"2013-07-25T10:12:19","slug":"ganduri-de-la-sighet","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ganduri-de-la-sighet\/","title":{"rendered":"Ganduri de la Sighet"},"content":{"rendered":"

Prezenta mea la Scoala de Vara de la Sighet a fost, \u00eentre 2008 si 2010, \u00eenainte de toate, o datorie: istoria bunicului meu care si-a scris memoriile din vremea prizonieratului sovietic, tatal meu, care a fost \u00een anii ’90 un apropiat al Aliantei Civice \u2013 implicat \u00een proiectele de constientizare sociala ale acestei organizatii si apele tulburi \u00een care se scaldau (si \u00eenca o fac) discutiile din ultimele decenii privind efectele regimului comunist \u00een Rom\u00e2nia m-au determinat sa particip, pentru prima data \u00een 2008, la concursul organizat de Ana Blandiana si Romulus Rusan \u2013 prin tot ceea ce \u00eenseamna Fundatia Academia Civica, fundatia Konrad Adenauer si reprezentantii Memorialului de la Sighet.<\/strong> <\/em>
\nExperienta care a urmat a fost cu adevarat impresionanta: \u201erectorul\u201c scolii de vara era St\u00e9phane Courtois, auzeam discutii despre vizita lui Vladimir Bukowski, iar invitatii era foarte cunoscuti. De fapt, ceea ce conta cel mai mult pentru elevii prezenti la Scoala de Vara era ca puteau interveni cu \u00eentrebari si, lucru care se \u00eent\u00e2mpla \u00eensa foarte rar, puteau intra \u00een polemica directa cu personalitati ca Denis Deletant, Alexandru Zub, Jerzy Borowczak, Vladimir Tismaneanu, Helmut M\u00fcller Enbergs, Solomon Marcus, Basarab Nicolescu (lista poate continua cu multe alte nume \u2013 le-am selectat doar pe cele care mi-au revenit acum \u00een memorie). Cursurile scolii, timp de mai bine de o saptam\u00e2na, \u00een fiecare vara, constau \u00een conferintele tinute de acestia si dezbaterile pornind de la \u00eentrebarile elevilor, desi de multe ori puse doar \u00een spiritul competitiei cantitative.
\nDupa 20 de ani<\/strong>
\n\u00cenainte de toate, c\u00e2teva g\u00e2nduri motivationale. Am decis sa scriu despre vizita de la Sighet dintr-un motiv simplu. Stiu ca poate parea din partea mea un exercitiu ideologic, \u00eensa nu e, va asigur. Vizit\u00e2nd memorialul am dat peste cuvintele lui Iuliu Maniu, extrem de actuale, chiar si dupa at\u00e2ta timp: \u201eLumea de m\u00e2ine va fi aceea a marilor uniuni de state, federatii si confederatii. Acest moment inexorabil trebuie sa gaseasca poporul nostru pregatit din punct de vedere politic, moral, social etc. pentru a face fata concurentei. De ce? Fiindca \u00een conditiile unei libere circulatii, cei nepregatiti profesional nu vor putea rezista \u00een fata cetatenilor din alte state, mai pregatiti profesional, si vor fi condamnati la muncile cele mai prost retribuite, vor deveni un fel de neo-iobagi.\u201c. Situatia delicata a Rom\u00e2niei astazi, parerea pe care mi-au lasat-o colegii de generatie prezenti la Sighet, apele tulburi \u2013 revin \u2013 ale politicii rom\u00e2nesti, toate au contribuit, de asemenea.
\n\u00cen fine, anul acesta se \u00eemplinesc douazeci de ani de la \u00eenfiintarea Memorialului de la Sighet. Proiectul care la \u00eenceputul anilor ’90 parea sa \u00eenceapa o serie \u00eentreaga de miscari anticomuniste, la doar c\u00e2tiva ani dupa caderea regimului a ramas \u00eensa aproape singurul major al memoriei victimelor comunismului \u00een tara si \u00een Europa. De altfel, aproape toate discutiile despre Memorial \u00eel plaseaza pe acesta l\u00e2nga cel de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Normandia. Chiar la deschiderea oficiala a jubileului s-a insistat destul de mult pe aceste lucruri. Din acest an \u00eensa, noua realizare a celor de la Academia Civica tine de spatiul nou dedicat memoriei victimelor comunismului \u2013 o franciza a muzeului de la Sighet \u00een Bucuresti.
\nLa deschiderea festivitatii au vorbit G\u00f6ran Lindblad, presedintele nou \u00eenfiintatei \u201ePlatform of European Memory and Conscience\u201c (din Octombrie 2011), St\u00e9phane Courtois, unul din cei mai importanti istorici contemporani (printre multe altele, coordonator al \u201eCartii negre a comunismului\u201c) si Ana Blandiana. Fiecare din acestia s-a ferit de discursul oficial, rigid pe care \u00eel presupune un astfel de eveniment si au ales cu totii sa aminteasca momentele cele mai interesante ale evolutiei memorialului. \u00cen primul r\u00e2nd, Courtois a vorbit despre disidentul rus Vladimir Bukowski si despre prezenta sa la Scoala de Vara din 2001. Aflam astfel ca, \u00een afara programului de conferinte si dezbateri, exista mereu la Sighet un altfel de program care \u00eencepe dupa ora 20:00 (pe care, de fapt, orice fost elev al scolii \u00eel cunoaste): \u00eent\u00e2lnirile de pe malul Izei. \u00cemi povestise, de altfel, si Emilian Colceru \u2013 cercetator al Universitatii Paris X, prezent at\u00e2t \u00een calitate de elev c\u00e2t si de profesor timp de sapte sau opt editii \u2013 ca una din cele mai puternice experiente de la Scoala de Vara a fost sa bea vodca alaturi de Bukowski, mai ales dupa\u00a0 ce, \u00een 2007, disidentul rus ajunsese la o popularitate uimitoare, \u00eencerc\u00e2nd chiar sa candideze la alegerile prezidentiale. De fapt, bucuria lui Bukowski, spune Courtois, era mai ales ca studentii din Republica Moldova vorbeau cu el \u00een rusa. Pe deasupra, selectia pe care o fac organizatorii Scolii de Vara triaza \u2013 prin intermediul unui eseu \u2013 participantii. Vin, prin urmare, la Sighet cei mai buni elevi de liceu si studenti (studentii \u00eensa pe baza unei activitati sustinute de interviuri cu fosti detinuti politici), aproape fara exceptie cu un real interes \u00een ceea ce \u00eenseamna istoria recenta a Rom\u00e2niei \u2013 ceea ce transforma usor orice discutie \u2013 chiar si una cu Bukowski \u2013 \u00eentr-o disputa ideologica, istorica, politica etc. Mai mult, amintirile lui Courtois tin de primele vizite la Memorial: atmostfera din Sighet, conditiile precare de cazare din anii ’90 (acesta povestea chiar amuzat de cele zece minute dimineata si zece minute seara de apa calda de la hotel) si aerul de \u00eenceput de drum al proiectului \u00een general. Toate, contrast\u00e2nd puternic cu \u00eent\u00e2mplarea \u00een care un elev \u00eel \u00eentreba, \u00een cadrul unei conferinte, c\u00e2teva diferente specifice (si extrem de punctuale) \u00een teoriile unor istorici aproape necunoscuti publicului larg. Pe l\u00e2nga acestea, \u00een spiritul destins al discutiilor, Courtois a reluat afirmatia care a devenit celebra \u00een r\u00e2ndurile fostilor elevi ai scolii, majoritatea uimiti sa afle ca marele istoric al comunismului a fost \u00een tinerete… maoist: \u201eDaca nu esti de st\u00e2nga \u00eenainte de treizeci de ani \u2013 esti prost. Daca ram\u00e2i de st\u00e2nga dupa treizeci \u2013 esti si mai prost.\u201c
\nG\u00f6ran Lindblad \u00eensa a insistat mult asupra largirii ariei studierii crimelor comunismului si necesitatea integrarii acesteia \u00eentr-o discutie mai larga, aceea a regimurilor totalitare \u00een general, orice formula ar viza. Tocmai pentru ca platforma pe care o conduce este conceputa ca un mecanism de documentare, constientizare si rememorare a crimelor acestor regimuri. Redau, \u00een traducere proprie, c\u00e2teva momente ale interventiei sale ulterioare, din cadrul conferintelor: \u201e\u00cen viitor trebuie sa lucram \u00eempreuna: exista neocomunisti, neonazisti. Se poate vedea \u00een Grecia, Cehia. \u00cen Slovenia, \u00een cadrul unui concert, sefii de stat aplaudau c\u00e2ntece comuniste din anii ’50\u201c. Aceste probleme ale proiectarii aparatelor institutionale de condamnare a crimelor regimurilor totalitare sunt \u00eensa o problema sensibila, tocmai pentru ca se intersecteaza cu problemele de \u00eenregimentare institutionala ale fostelor state comuniste. La fel cum, prezenta \u00een sala a disidentei Petru\u0161ka \u0160ustrov\u00e1, \u00een timpul discursului lui Lindblad, a provocat o tensiune considerabila. Ce s-a \u00eent\u00e2mplat de fapt: vorbind despre demiterea bizara din functia de presedinte al Institutului de Studii ale Regimurilor Totalitare din Praga (institutie care a si determinat aparitia platformei la nivel european pe care o conduce astazi Lindblad) a lui Daniel Herman, Lindman s-a aratat \u00eengrijorat de miscarile necontrolate de organismele superioare, d\u00e2nd vina pe directiile actuale ale st\u00e2ngistilor din politica Cehiei. Controversata \u00een acest caz este si declaratia data de Monika MacDonagh-Pajerova, sefa organizatiei Yes For Europe, care declara pentru Radio Praha ca Herman a fost victima unei v\u00e2natori de vrajitoare politice: \u201eI would say that for the last six months it’s all looked like a political show trial, because it was first decided in September and October that Mr. Herman would be removed. There followed a horrible campaign against him where the new members of the council \u2013 every time they came to the meeting \u2013 were interrogating him as if they were a secret police investigation commission rather than a board.\u201c Atunci \u0160ustrov\u00e1 s-a ridicat si i-a atras atentia acestuia ca e prezenta \u00een sala si ca despre ea este vorba (\u00eenlocuindu-l astazi pe Herman). Raspunsul lui Lindblad a fost transant: \u201eStiu ca sunteti aici, tocmai de aceea spun lucrurile acestea \u2013 va rog, nu ma \u00eentrerupeti.\u201c Aici, de fapt, si-a putut da seama toata lumea ca asistam la o mica reglare de conturi, lucru care mi-a amintit ca Rom\u00e2nia nu e singurul stat care are probleme majore de gestionare a infrastructurii institutionale. De fapt, discutia s-a mutat (spre deosebire de ceilalti ani) catre realizarea unei conventii la nivel european.
\nRevenind la festivitatea de deschidere a jubileului, unul din cele mai destinse momente a fost \u00een cadrul discursului Anei Blandiana. Vorbind despre importanta rememorarii (caci subiectul central al \u00eent\u00e2lnirilor a fost memoria ca forma de justitie \u2013 dupa inscriptia din sala de conferinte, citatul Anei Blandiana fiind acolo: \u201eAtunci c\u00e2nd justitia nu reuseste sa fie o forma a memoriei, memoria singura poate fi o forma de justitie.\u201c), scriitoarea aduce o referinta \u00eendrazneata \u2013 desigur, \u00een spiritul general al discutiei: \u201eOmenirea se desparte de trecutul ei r\u00e2z\u00e2nd\u201c (Karl Marx).
\nConferintele au \u00eenceput s\u00e2mbata, 13 iulie. Denis Deletant (ciudat, \u00eensa desi englez, el este unul din primii cercetatori ai comunismului \u00een Rom\u00e2nia) a deschis si moderat \u2013 alaturi de Alexandru Zub \u2013 sesiunea de conferinte care a avut loc \u00een acea zi, la fel, cu o anecdota despre debutul conferintelor de la Memorial din ’93. Vaz\u00e2nd la acea vreme lista invitatilor care trebuiau sa ia cuv\u00e2ntul (lista care se apropia de o suta de oameni), le-a propus tuturor \u2013 \u00eempreuna cu Serban Papacostea \u2013 sa nu vorbeasca mai mult de zece minute. Raspunsul, fireste, a fost ca \u201eveniti sa ne impuneti cenzura noua care am stat patruzeci de ani sub comunism?\u201c. Dupa acelasi principiu, si de aceasta data discutiile s-au lungit \u2013 benign, as adauga \u2013 pentru ca fiecare invitat a pregatit tematic diferit conferinta. Nicolae Constantinescu s-a declarat un marturisitor (intempestiv, radical, moral \u2013 subl. mea, S.B.), prezent\u00e2nd dinamitarea cimitirelor eroilor, vorbind despre ororile din spitalele rom\u00e2nesti unde i-au murit pe masa de operatie fete care \u00eencercau sa avorteze artizanal, tineri \u00eempuscati la revolutie, s.a.m.d. Sigur, acestea fiind completate de discursul general \u00een postcomunism: \u201eSocietatea e formata din oameni care au numai de pierdut din devoalarea adevarului (…) modelul rusesc continua sa functioneze\u201c. Miron Costin (medic veterinar \u00een SUA, unul din principalii sustinatori ai proiectului \u2013 chiar premiile acordate elevilor la Scoala de Vara \u00eei poarta numele, alaturi de Gheorghe Arvunescu, unul din fostii \u00eengrijitori ai cladirii Memorialului) a vorbit despre trecerea din stadiul de proiect \u00een realizarea efectiva a unui muzeu dedicat memoriei victimelor comunismului, Nicolae Noica a adus c\u00e2teva exemple de afaceri cinstite din interbelicul rom\u00e2nesc, compar\u00e2ndu-le (pentru contrast) cu cele de dupa ’47, Dan Grigore (unul din cei mai importanti muzicieni pe care i-a cunoscut Rom\u00e2nia) a povestit c\u00e2teva \u00eent\u00e2mplari dintr-o casa particulara \u2013 unde a \u00eenceput totul la \u00eenceputul anilor ’90 \u2013 a unui grup de enzuziasti.
\nRecuperarea sensului primar<\/strong>
\nCiudata \u00eensa interventia lui Alexandru Gussi, profesor al Facultatii de Stiinte Politice din Bucuresti, care a vorbit despre c\u00e2teva teorii (recunosc, poate nu sunt suficient de bine informat) care spun ca memoria pune \u00een pericol democratia. Astfel, teza lui demonta aceste supozitii prin revenirea la conceptele standard ale stiintelor politice: statul de drept, ansamblul de valori, cultura politica. \u00censa ce mi-a placut \u00een discursul sau a fost ideea ca revendicarile prea frecvente ale unei anumite terminologii \u00een discutia publica (vezi, \u00een speta, anticomunismul) transforma cuvintele \u00een instrumente alunecoase si ca sensul primar si cinstit al termenului trebuie recuperat. Interventia lui Ion Pop (eleganta, moderata, cuprinzatoare) a vizat reactualizarea unor formule care astazi stau \u2013 din pacate \u2013 \u00een zonele perimatului politic si al supralicitarii: constiinta si memoria ca fundatie, decenta si moralitatea ca filtru (vorbind despe cartea Elisabetei Rizea si despre memorialistica perioadei \u00een general). Romulus Rusan, relu\u00e2nd discutiile, a vorbit despre societatea conservatoare rom\u00e2neasca, societate care nu se grabeste sa recunoasca crimele comunismului (si asta este, \u00een fond, tinta principala a fundatiei Academia Civica). De asemenea, interventia lui Cristian Vasile a vizat reevaluarea importantei unui memorial al crimelor comunismului, memorial care vorbeste, de fapt (si tin sa spun ca sunt \u00een asentiment) implicit despre caracterul criminal al regimului, nu prin omisiune (istoricul vorbea despre articolul recent al Ioanei Both din revista online \u201eLaPunkt\u201c): \u201etrebuie sa \u00eenvatam lectia pluralismului istoriografic si muzeal\u201c. \u00cen fine, discutiile au continuat \u2013 pe parcursul a doua zile \u2013 si \u00eemi cer scuze daca ma voi opri aici cu prezentarea specifica. Au mai participat, dupa cum urmeaza, Elena Siupiur, Roman Wybovski, Octav Joja, Anneli Ute Gabanyi (aici discutiile au implicat elevii \u2013 pentru ca s-a vorbit despre imposibilitatea unei legi de condamnare retroactiva a fostilor tortionari, turnatori si inchizitori), M\u00fcller Enbergs (din partea oficiului Gauk din Berlin \u2013 care se ocupa cu studierea arhivelor STASI), Virgil T\u00e2rau (cu o afirmatie extrem de interesanta, function\u00e2nd mai ales \u00een contextul nostalgiilor comuniste: \u201egulagul a disparut \u00een \u201964, dar prizonierii politici au suferit gulag p\u00e2na \u00een 1989\u201c), Liviu T\u00e2rau, Cristina Petrescu si Dragos Petrescu (cu o informatie utila \u2013 sunt 60 000 de documente pe site-ul CNSAS disponibile publicului; cifra infima \u00een economia generala a arhivelor, \u00eensa care va creste \u2013 sper \u2013 exponential).
\n\u201eDisidenta\u201c fostilor elevilor<\/strong>
\nCel mai ciudat moment a fost \u00eensa acela \u00een care, dupa ce li s-a dat cuv\u00e2ntul fostilor elevi pentru a pune \u00eentrebari, pentru a ridica probleme sau pentru a marturisi pur si simplu experienta personala de la Sighet, c\u00e2tiva din acestia au \u00eenceput sa spuna (dupa cum \u00eel ironiza Nicolae Constantinescu pe unul din personajele influente, imediat dupa revolutie \u2013 nu \u00eemi amintesc acum despre cine este vorba \u2013 care spunea ca \u201enoi am construit blocurile astea toate\u201c) ca regimul comunist a avut si parti bune: industrializarea, locurile de munca, exportul, importul. Unii au spus \u00eensa ca pretul pentru un astfel de \u201eechilibru\u201c economic este pur si simplu mult prea mare, altii au spus ca nu e meritul regimului ci al evolutiei \u00een sine (trebuie sa recunosc, aici m-am inflamat si eu). \u00cen fine, St\u00e9phane Courtois a pus lucrurile la punct cu o recalibrare teoretica a ceea ce \u00eenseamna comunism, capitalism, evolutie: nu poate nimeni spune ca \u00een plina evolutie capitalista europeana, Rom\u00e2nia (necomunista) nu ar fi evoluat la fel de bine \u2013 urm\u00e2nd o lectie despre conducere rationala \u00een capitalism. M-a mirat faptul ca fostii elevi ai scolii de vara, absolventi de facultate cu profil centrat pe istorie eventual, preluau niste idei ale nostalgicilor comunisti. \u00cencep sa vad tot mai mult o \u00eenlaturare si o marginalizare a discutiei despre comunism, despre oamenii sistemului care \u00eenca mai sunt \u00een aparatul de stat, despre lucrurile astea toate care par ca \u201es-au asezat\u201c.
\nPreiau c\u00e2teva cuvinte dintr-un interviu cu Goran Lindblad de pe Agerpres: \u201eToate aceste probleme pe care \u00eencercam sa le gestionam \u00eentr-un fel sunt ramasite de care trebuie sa ne ocupam, sa ne concentram pe victime, pe soarta lor. Este important sa ne amintim ziua de 23 August 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov (n.r \u2013 semnat la Moscova), unde Stalin si Hitler au reusit sa ajunga la un acord. Trebuie sa pastram anumite date \u00een memorie\u201c. Sigur, trebuie sa le pastram. Dincolo de discutia simpatica a ultimilor decenii, \u201ea fost sau n-a fost\u201c comunismul bun, evidentele \u00eei \u00eendosariaza bine crimele si nedreptatea. Un regim nelegitim, criminal, represiv. Asta ram\u00e2ne o realitate clara pe care ultimii douazeci de ani au pus-o str\u00e2mb \u00een ghips, iar acum abia se mai poate calca pe picioarele handicapate ale democratiei rom\u00e2nesti. \u00cen schimb, ca sa revin la afirmatia lui Lindblad, \u00eemi amintesc (si vreau doar sa fac un exercitiu de memorie) c\u00e2teva cuvinte pe care le-am gasit caut\u00e2nd prin arhivele revistei \u201eSteaua\u201c, la auzul carora ma g\u00e2ndesc ca Lindblad s-ar g\u00e2ndi putin mai mult la faptul ca autorul este una din persoanele publice importante ale actualitatii. Nu i-ar fi placut: \u201eGeo Bogza apeleaza la gesticulatia larga a metaforei, \u00eentr-o viziune de deschidere cosmica: \u00abSub cerul tot mai \u00eenalt ne pregatim sa sarbatorim \u00eenca o data marea zi de 23 August. Sub cerul tot mai \u00eenalt… nu este un fel de a vorbi ci o realitate care se reflecta intens \u00een constiinta noastra s\u2026t Dar \u00een vara lui 1944, cu toate ca era plin de fumul razboiului, cerul sub care traiam a \u00eenceput deodata \u2013 cine nu-si aduce aminte? \u2013 sa fie tot mai \u00eenalt si mai albastru. Triumful unei idei, triumful unei mari si nobile idei s\u2026t\u00bb. Pentru Tudor Arghezi august 1944 este \u00abceasul \u00een care s-a luminat de ziua\u00bb. \u00cencheiem cu aceasta imagine care revine ca un refren \u00een toata literatura evenimentului, aceea a luminii de August.\u201c
\n(\u201eSteaua\u201c, nr. 9, septembrie 1986).
\nPoate ca Rom\u00e2nia totusi are nevoie si de ceva consecventa \u00een atitudine. Onorabil proiectul celor de la Academia Civica, aproape singurul lucru care mai echilibreaza distanta imensa \u00eentre realitatea istorica si impresionismul public general. P\u00e2na atunci, Rom\u00e2nia ram\u00e2ne poporul amnezic de care vorbeste Goma.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Prezenta mea la Scoala de Vara de la Sighet a fost, \u00eentre 2008 si 2010, \u00eenainte de toate, o datorie: istoria bunicului meu care si-a scris memoriile din vremea prizonieratului sovietic, tatal meu, care a fost \u00een anii ’90 un apropiat al Aliantei Civice \u2013 implicat \u00een proiectele de constientizare sociala ale acestei organizatii si… Cite\u0219te mai mult »Ganduri de la Sighet<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[9040],"class_list":["post-16114","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-scoala-de-vara-de-la-sighet"],"views":2126,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16114","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16114"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16114\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16114"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16114"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16114"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}