\u2013 Mai taca-ti fleanca, fii si tu mai atent, ca una zici si alta se \u00eentelege. Beleste ochii la ce scrii, dar si la ce vorbesti, ca totul se asculta. Tu nu vezi? Toate procesele mari, despre care se scrie si se latra la radio-teve, se bazeaza pe \u00eenregistrari telefonice. Mai rau ca pe timpul lui Antonescu, de vedeai peste tot afise cu: \u201eCine limba lunga are, 10 ani sapa la sare!\u201c
\n\u2013 D-aia l-au \u201escapat\u201c pe Hayssam printre degete, ca l-au filat prea bine, de l-au scos si din p\u00e2rnaie, sa-si ia papucii din tara. Ca un procuror putea dicta judecarea procesului \u00een libertate, sa zicem c-o facea pe barba lui, treaca-mearga, dar cei care-l urmarisera p\u00e2na atunci si pe mobilele amantei unde erau?
\n\u2013 Vom sti peste 50 de ani, ca dosaru-i \u00eenchis.
\n\u2013 Pe dracu’! \u00cei transparent, ca un acvariu, de vezi toti pestisorii. Ce ti se pare secret? Toata povestea miroase de la o posta c-a fost aranjata, p\u00e2na c\u00e2nd, nu exclud, \u201erapitii\u201c sa fi intrat pe bune \u00een gestiunea unor teroristi. Atunci, mai vechii baieti cu ochi albastri au apelat la fostele legaturi din lumea araba \u2013 bune la nevoie si pentru alte agentii din NATO \u2013 si-au facut t\u00e2rgul. Legaturi bune de c\u00e2nd lumea si pam\u00e2ntul, ca spionajul nu l-au inventat rom\u00e2nii. M\u00e2ine-poim\u00e2ine, astfel de relatii pot deveni utile si pentru alte schimburi de prizonieri, nu doar de spioni. Numai ca asemenea trocuri se fac la doua capete. \u201eV-am dat gazetarii ceruti, eliberati-l acum si voi pe Hayssam!\u201c. Cum sa refuzi? Nimeni nu scurtcircuiteaza un sistem de relatii de dragul unui individ. Numai Stalin a respins schimbul propus de nemti: eliberarea din lagar a primului sau copil, Iacov Giugasvili, contra lui Friedrich von Paulus \u2013 cazut ostatic la Stalingrad \u2013 cu replica mortala: \u201eNu schimb un maresal pe un soldat\u201c. Asemenea marafeturi nu se fac \u00eensa publice, le bagi la naftalina si le scuturi peste 50 de ani. Eu n-am nevoie de at\u00e2tia ani \u2013 lasa ca nici nu-i apuc \u2013 sa ma-ntreb: adicatelea se stie ce mismasuri se fac la un examen de bacalaureat, aranjamentele directoarei, cum danseaza, care dintre copii a copiat si, minune, nu se cunoaste cum a sters putina Hayssam? Nu pun la \u00eendoiala ratiunea statului, nevoile sigurantei sale, dar sa nu ma creada mai prost dec\u00e2t baietandrii de la Liceul \u201eBolintineanu\u201c.
\n\u2013 Dar de povestea asta ce zici?
\n\u2013 N-am vot \u00een chestie, cum zice Nenea Iancu, \u00eentruc\u00e2t, ca vechi corijent la matematica, fizica si chimie, am fost obligat de nevoi sa mai trag cu ochiul la lucrarea colegului de banca, cu urechea ascutita la ce mi se sufla de la spate. Copil necajit, spre deosebire de fariseii de azi, care, \u00een toata viata lor de elevi sau de studenti, n-au copiat, n-au suflat la vreun examen, au crescut strict \u00een eprubetele regulamentului scolar. Pe vremea mea nu ne mondializaseram cu ochiometre instalate \u00een clasa la probele scrise si orale. Aud ca la examenele de capacitate si bacalaureat ale lui Becali si Vanghelie s-ar fi instalat camere de luat vederi \u00een toate colturile, ca nu cumva vreunul dintre ei sa copieze. \u00cenchipuieste-ti c\u00e2ti ani de puscarie ar fi luat dascalii care i-au ascultat la capacitate si bacalaureat, ai de le-au verificat lucrarile (de nu cumva nu vor fi venit cu ele \u00een geanta, sa-i scuteasca de efort.) C\u00e2ti ani de stat \u00eendaratul gratiilor le-ar fi dat?
\n\u2013 Cam c\u00e2ti au primit si profesorii de-au examinat-o pe Leana academiciana, Dumnezeu s-o ierte, ca are ce ierta.
\nDar sa lasam gluma deoparte. Se \u00eendoieste careva de corectitudinea examinatorilor acestor absolventi, de probitatea lor morala, de calitatea intelectuala a celor examinati, de penalitatea eventualelor abuzuri? Sa fim sanatosi.
\n\u00cen ce ma priveste, as face \u00eensa o greseala enorma de-as pune reflectorul pe cei doi barbati (\u201ecare este\u201c), mai ales ca \u00een viata reala s-au distins si destins pe plan social, cu \u201esuccesuri\u201c chiar si-n Parlamentul European. Ei reprezinta cu cinste o \u00eentreaga categorie de parinti si copii, oameni bine asezati financiar, printre care un Dinu Paturica ram\u00e2ne o ruda saraca, un palid simbol. Masini performante au, case cu duiumul asijderea \u2013 chiar si palate \u2013, conturi \u00een banci cacalau, afacerile le merg struna, si pe st\u00e2nga si pe dreapta esichierului politic, caci banii n-au miros, calatoresc c\u00e2nd vor pe tot mapamondul, iar ca distractie, \u00een afara de blondinele de resort, au renuntat la barbut si table, av\u00e2nd ca hobby fotbalul, vechile grajduri burghezo-mosieresti cu cai de curse fiind \u00eenlocuite cu echipe sportive, mult mai interesante dec\u00e2t lectura unor carti, spectacole de teatru sau concerte. Deloc rau, dar de ce dracului le mai trebuie si diplome? Multi \u00eenaintasi celebri nu le-au avut, dar au ramas borne de referinta chiar si \u00een istoria economiei mondiale. Nu ma \u00eentreb c\u00e2ti din actuala protipendada ar \u00eendrazni sa se prezinte onest la un examen de capacitate, nicidecum de bacalaureat, ca rezultatul poate fi controversat. Dar tare as fi tentat sa le dau, ca unic examen, o dictare \u00een limba rom\u00e2na, \u00een care sa se afle cuvinte precum \u201e\u00eentr-una\u201c si \u201e\u00eentruna\u201c, \u201esau\u201c si \u201es-au\u201c, mi-au\u201c si miau\u201c, \u201eor\u201c, si \u201eori\u201c, \u2013 la fel ca la sf\u00e2rsitul celor patru clase primare, c\u00e2nd, ca sa intru la Liceul \u201eCantemir Voda\u201c din Bucuresti, mi s-a dictat un text care \u00eencepea cu \u201eDusu-s-a badita dus\u201c.
\nBadita ca badita, dar cu el s-ar da de-a rostogolul si cei carora le-as dicta o pagina de text. Sa ma mir ca un ministru al \u00cenvatam\u00e2ntului si alti guvernanti, c\u00e2nd vorbesc, fac acorduri gramaticale gresite? Multi s-au ridicat peste noapte la bataia v\u00e2ntului, fac\u00e2nd de r\u00e2s memoria unor \u00eenaintasi notabili. Nu ma refer la un Spiru Haret sau Constantin I. Angelescu, reformatori ai scolii rom\u00e2nesti, ci si la un Dumitru Mociornita, nascut \u00eentr-o familie saraca de tarani prahoveni, care a urmat cu sfintenie cursurile primare, disting\u00e2ndu-se ca elev la Liceul \u201ePetru si Pavel\u201c din Ploiesti. Doar succesul stralucitor la bacalaureat, remarcat de I.C. Bratianu, l-a propulsat la Scoala Superioara de Comert din Bucuresti, iar apoi la Scoala Superioara de Industrie din Paris. Cine are \u00eendoieli asupra evolutiei unor astfel de predecesori sa le cerceteze biografia, ca si \u00een cazul unui industrias ca Nicolae Malaxa, cu studii superioare de inginerie \u00een Germania. Croind o industrie soldata cu fabricarea de locomotive performante, s-a \u00eenaltat \u00een afaceri productive cu \u00eemprumuturi de la banci, nu prin devalizarea Bancorexului sau din v\u00e2nzarea averii statului, ci prin crearea unor ramuri industriale, nu prin demontarea si v\u00e2nzarea lor la fiare vechi.
\n\u00centrebare: mai mult dec\u00e2t \u00een cazul copiilor monitorizati astazi pentru evitarea fraudelor scolare, cum au fost filati \u00een zilele noastre fruntasii capitalismului de jungla? Personal nu cred ca vechile si noile servicii secrete au ramas oarbe la aranjamentele lor, \u00eenca de la faimoasa \u201eafacere Skoda\u201c, din perioada interbelica, p\u00e2na la v\u00e2nzarea pe nimic a unor mari uzine, falimentate \u00een zilele noastre prin capusarea lor de catre \u201e\u00eentreprinzatori\u201c isteti. Chiar at\u00e2t de prosti sa fie lucratorii serviciilor secrete, \u00eenc\u00e2t sa nu cunoasca traseul actualilor oameni de afaceri, ridicati peste noapte \u00een topurile miliardarilor, paralel cu pauperizarea unui popor nevoit sa-si gaseasc-o noua tara, ca sa-l parafrazez pe Goga? Sa-i intereseze notele dob\u00e2ndite de odraslele rom\u00e2nilor la bacalaureat, nu si jaful organizat, cu complicitatea c\u00e2torva tarabe politice?
\nCu foarte mici exceptii, Serviciile au fost aservite unor agentii straine, pe principiul La raison du plus fort est toujours la meilleure. Poate mai putin \u00een perioada carlista si antonesciana. De n-a fost KGB, va fi fost CIA. De aici si vechea politica nationala: \u201eCapul plecat, sabia nu-l taie!\u201c. C\u00e2ndva, ne ploconeam si sarutam papucul sultanului, astazi, c\u00e2nd nu se mai poarta salvari, cui i se cuvine sarutarea de pe urma si \u00een ce loc? \u00centrebare fireasca, daca un ambasador din afara Comunitatii Europene \u00eesi \u00eengaduie sa umble ca voda prin loboda, sa se amestece \u00een politica tarii noastre, mai rau dec\u00e2t ar face-o \u00eentr-o tara din lumea a treia, unde schimbarea unor presedinti si guverne este lasata, totusi, cu discretie, pe seama Serviciilor. Si-ar fi permis sa aiba o atare reactie \u00een Franta sau Italia, Anglia sau Germania? \u00cen vremuri departate, plateam haraci Portii Otomane, de la 3.000 de galbeni, \u00een Muntenia \u2013 tocmiti de Mircea la \u00eenceputul secolului al XV-lea \u2013, si mai multi \u00een Moldova, pe timpul lui Bogdan Chiorul (4.000), suma crescuta sub domniile lui Tepes si Petre Schiopul de ajunsese la 60.000, sub oc\u00e2rmuirea lui Ioan Voda. S-a platit si cu folos, dovada ca am ramas o insula latina \u00eentr-un ocean slav, feriti de minaretele ce \u00eemp\u00e2nzesc azi teritoriile balcanice si ale Ungariei, p\u00e2na \u00een apropierea Vienei. Drept e ca sumele cresteau si la oferta celor ce candidau la scaunul domnesc, fara cheltuieli electorale. \u00cen regim de protectorat, Poarta ne asigura zaplazurile cu niscai raiale, stavila \u00een calea navalitorilor. \u00cen Transilvania, integrata \u00eentr-un alt imperiu, Maria Tereza, ca sa-si consolideze hotarele, a eliberat de iobagie rom\u00e2nii din zonele graniceresti, spre disperarea grofilor. Ba le-a acordat conditii speciale de dezvoltare. Acum stam noi la marginile unui alt conglomerat, pazind hotarele exclusiv pe buzunarele noastre sarace. Sau, cum s-ar mai putea zice: si iubiti, si cu banii luati.
\nSoarta haina la rascruce de drumuri. De platit, am platit si continuam sa platim pe spinarea celor multi. Gurile rele spun ca \u00een axa noului pasal\u00e2c multilateral-dezvoltat, costul firmanului a crescut, ca nu se mai plateste \u00een galbeni, ci \u00een rosi-montani. Ceea ce ne aminteste de colaborarea rom\u00e2no-sovietica: \u201eNoi le dam gr\u00e2ul, iar ei ne iau \u00een schimb petrolul\u201c, talmacita \u00een varianta actualizata prin: \u201eNoi le dam aurul din munte, iar ei ne platesc sa-l scoatem!\u201c (Macar sa-l fi facut juma-juma: noi cu materia prima, ei cu tehnologia si costul santierului, precum au procedat si mai abitir arabii cu negotul aurului negru.)
\nLa sf\u00e2rsitul razboiului, dupa o scurta perioada de tranzit, c\u00e2nd destui colaboratori ai Sigurantei au continuat sa existe, \u00een cap cu Eugen Cristescu \u2013 arestat mai t\u00e2rziu si chestionat la Moscova, \u00een privinta c\u00e2rtitelor infiltrate \u00een reteaua ilegalitatii comuniste \u2013, vechii agenti au fost eliminati din sistem si \u00eenlocuiti cu unelte oarbe ale noii ohrane. Oameni sinistri, precum Alexandru Nicolschi (pseudonimul lui Boris Gr\u00fcnberg) si Gheorghe Pintilie, zis si Pantiusa (pseudonime ale lui Timofei Bodnarenko), din structura NKVD, aveau sa preia filiala kaghebista din Rom\u00e2nia, \u00eentrec\u00e2ndu-se \u00een initierea unor crunte samavolnicii, \u00eentre care experimentul Pitesti a depasit imaginatia celor mai bestiale anchete sovietice, viata dintr-un gulag fiind adevarata vacanta pentru cei implicati \u00een sistemul reeducarii din penitenciare. Daca ultimul a avut parte, \u00een 1985, de funeralii militare, Boris, poreclit de \u00eentemnitati \u201eSobolanul\u201c, dupa propria-i dentitie, a apucat sa traiasca \u00een apartamentul sau de lux p\u00e2na \u00een aprilie 1992, fara sa aiba bucuria de a cunoaste o zi din traiul de la Jilava sau Aiud. Ca si generalul Nicolae Plesita, care a parcurs cu iscusinta treptele Securitatii de la plutonier la comandant al Directiei de Informatii Externe, cu merite deosebite \u00een reprimarea rezistentei rom\u00e2nesti din munti si a grevei minerilor din Valea Jiului (1977). Fire studioasa \u2013 desi lipsit de cursuri liceale si bacalaureat \u2013, a absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii \u201eBabes-Bolyai\u201c, pe vremea c\u00e2nd conducea organele Securitatii din zona. Drept este ca nici p\u00e2na \u00een ziua de azi nu s-a descoperit vreo fraudare \u00een examenele sustinute de d\u00e2nsul. A murit, Dumnezeu sa-l ierte, \u00een 1998, cu diploma de studii universitare \u00een sertar, fara ca vreo duba a politiei sa fi fost trasa preventiv \u00een fata casei sale, precum la Liceul \u201eDimitrie Bolintineanu\u201c. De ce? Pentru ca Plesita si altii ca el stiau multe si marunte despre cei ramasi \u00een sistem, inclusiv despre destui reformatori actuali, lasati liberi sa se miste \u00een voie sau de nevoie. Sa fie chiar o \u00eent\u00e2mplare ca tocmai diverselor capetenii nu li s-au gasit dosarele \u00een arhivele fostei Securitati? Mira-m-as!
\nSincer vorbind, zau c-aveam o impresie mai buna despre unii colaboratori ai Serviciilor Secrete, pe care, \u00een noile conditii, nu i-am confundat cu tortionarii din beciurile Securitati, aservita c\u00e2ndva \u201eComandantului Suprem\u201c. Nu de alta, dar ar fi lipsiti de logica sa joace pe-o singura carte, c\u00e2ta vreme Marele Raposat stia macar pe dinafara versurile lui Dimitrie Bolintineanu.<\/p>\n
P.S. Promit sa revin pe aceeasi tema, mai ales de c\u00e2nd, paralel cu \u00eentrebarea unora: \u201eDaca Rom\u00e2nia era pregatita sa intre \u00een Comunitatea Europeana?\u201c, la fel de justificata ram\u00e2ne si oponenta: \u201eOare aceeasi Comunitate era pregatita sa ne primeasca, nu doar pentru nivelarea preturilor de pe piata comuna, ci si pentru raportarea lor la veniturile reale dob\u00e2ndite de rom\u00e2ni?\u201c. Sa fi uitat doamna Angela Merkel ca fara Planul Marshall \u2013 extensie economica a \u201eDoctrinei Truman\u201c \u2013, Germania postbelica nu s-ar fi ridicat din dar\u00e2maturile ei? Or, Dumnezeu sa ma ierte, mai dar\u00e2mata dec\u00e2t arata acum Rom\u00e2nia Mare nu stiu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 Mai taca-ti fleanca, fii si tu mai atent, ca una zici si alta se \u00eentelege. Beleste ochii la ce scrii, dar si la ce vorbesti, ca totul se asculta. Tu nu vezi? Toate procesele mari, despre care se scrie si se latra la radio-teve, se bazeaza pe \u00eenregistrari telefonice. Mai rau ca pe timpul… Cite\u0219te mai mult »Vorba-i de argint, tacerea-i de aur<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16112","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1420,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16112","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16112"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16112\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16112"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16112"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16112"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}