Asteptata de mult, motivata politic, importanta economic, recenta vizita a\u00a0 prim-ministrului Frantei, Jean-Marc Ayrault, \u00een Rom\u00e2nia, ar trebui sa readuca pe fagas normal relatiile rom\u00e2no-franceze, obstructionate o vreme inoportun din \u00eengustime politica. Daca exista, las \u00een seama Parisului sa c\u00e2ntareasca partea lui de vina. \u00cen privinta Bucurestiului, asa cum am observat, guvernantii nostri, supralicit\u00e2nd arbitrar \u00eenchipuite imperative strategice, uitasera ca rom\u00e2nii sunt europeni si ca au beneficiat, \u00een momentele de primenire a mentalitatilor si de formare a statului lor, de ideile Parisului si de ajutorul Frantei. Oric\u00e2nd ignorarea acestei realitati este cel putin\u00a0 st\u00e2njenitoare. Relatiile Rom\u00e2niei cu Franta au, \u00eentr-adevar, mize strategice moderate. Dar au fost profitabile cultural, au avut greutate \u00een dezvoltarea economica si \u00een\u00a0 modernizarea Rom\u00e2niei. Toate: politica, economia, cultura, chiar si moderatul interes strategic au intrat \u00eentr-o osmoza impusa de istorie si au devenit patrimoniul unei\u00a0 traditii. Astazi, nu avem prea mult a inova, dar avem datoria de a nu distruge. Pentru aceasta, apropierea Rom\u00e2niei de Franta nu trebuie lasata \u00een seama improvizatiilor.
\nVizita la Bucuresti a prim-ministrului Jean-Marc Ayrault ne-a aratat ca a sosit ziua revederii intereselor noastre \u00een\u00a0 Franta si \u00een Europa. Aproape sapte ani de zile francezii si rom\u00e2nii s-au ignorat, poate s-au si dispretuit. \u00cen acest timp, afacerile au fost profitabile doar pentru Franta. Parisul nu are nici o vina; \u00eei va ram\u00e2ne, poate, meritul ca a salvat o parte din traditie. Bucurestiul are pacatul\u00a0 instabilitatii si erorilor care i-au privat pe rom\u00e2ni de profitul colaborarii cu francezii. Sa spui unui prim-ministru al Frantei ca vine la Bucuresti sa-si ia tainul nu este o impolitete diplomatica, ci o mojicie. Sa privesti peste Franta, pentru a face din Marea Britanie partener privilegiat, c\u00e2nd Londra, daca n-a fost ostila a fost indiferenta la destinul Rom\u00e2niei, \u00eenseamna sa suferi de miopie politica. Sa faci din asigurarea securitatii o afacere exclusiva pentru a privilegia un partener si sa ignori statutul de membru al Uniunii Europene pare un calcul facut la coltul mesei. Ca membri ai Uniunii Europene, cu avantajele fondurilor la care aveam dreptul, beneficiind pentru securitatea nationala de protectia aliatilor, americani si europeni, puteam sa ne \u00eengaduim \u00eentelepciunea de a ne ocupa mai \u00eent\u00e2i de redresarea economica. Si aveam, \u00een aceasta privinta, nevoie de Franta.
\nVizita lui Jean-Marc Ayrault la Bucuresti ne-a aratat ca francezii \u00eesi vad de afaceri, iar noi murim de grija altora. Implantarea industriei franceze de automobile \u00een tara noastra este proba pragmatismului francezilor, latini si ei ca si noi. Neputinta de a valorifica sansele unei cooperari economice viguroase cu Franta este proba politicii sovaitoare a rom\u00e2nilor. Parisul a fost o vreme derutat de flexibilitatea prea mare a guvernantilor nostri \u00een a alege\u00a0 prioritatile: dezvoltarea economica sau strategia securitatii nationale.\u00a0 P\u00e2na la urma si-au vazut singuri de drum. Acum, dupa sapte ani de la precedenta vizita \u00een Rom\u00e2nia a unui premier francez, Jean-Marc Ayrault a venit la Bucuresti, \u00eensotit de c\u00e2tiva ministri din cabinetul pe care \u00eel conduce, pentru a discuta probleme de cooperare economica. Aceasta este dimensiunea politicii si diplomatiei moderne practicate chiar si \u00een relatiile dintre aliati. C\u00e2nd ajung la Paris, guvernantii nostri se izbesc mai \u00eent\u00e2i de dosarul emigratiei si repatrierii tiganilor.
\n\u00cen general, discutiile de la Bucuresti au plasat cei doi premieri pe pozitii apropiate \u00een multe privinte. Exista o deschidere noua, exista o perspectiva buna. Nevoia de investitii \u00een Rom\u00e2nia pare sa fie \u00eenteleasa corect si la Paris, si la Bucuresti. Merita, \u00eensa, sa vedem si unele diferente pentru a nu ne \u00eembata cu apa rece. Ele au importanta lor mai ales ca cei doi premieri apartin aceleiasi familii politice. Sa luam problema controversatei afaceri cu exploatarea gazelor de sist pe care Ponta si Ayrault\u00a0 o vad diferit. Franta, ca si Uniunea Europeana, nu agreeaza acest proiect, \u00een esenta lui o adevarata afacere, preval\u00e2ndu-se pe buna dreptate de faptul ca evaluarile sunt incerte, profiturile, la fel. Daca profiturile sunt de luat \u00een calcul, atunci le iau cei care dispun de tehnologia exploatarii acestor resurse. Independenta energetica si decuplarea de constr\u00e2ngatoarea relatie cu Rusia \u00een materie de surse de aprovizionare cu energie ram\u00e2n, \u00een aceasta faza, ipotetice. Bucurestiul a avut p\u00e2na nu de mult o pozitie identica. Dar peste noapte si-a schimbat radical optica \u00een conditiile \u00een care, obiectiv, nu ar avea de ce sa se grabeasca: Rom\u00e2nia dispune de resurse de gaze naturale si are perspectiva de a le suplimenta cu exploatarea celor din Marea Neagra. Si, la urma-urmei, de ce ar avea nevoie de noi surse de energie din moment ce nu mai are industrie! C\u00e2t a fost \u00een opozitie, Victor Ponta a respins proiectul exploatarii gazelor de sist. La guvernare nu mai are puterea sa o faca. Ridic chestiunea \u00een oglinda cu politica Parisului, este drept, dar si pentru ca o vad legata de ambiguitatea \u00een care se scalda actiunea guvernamentala. Ambiguitate pentru care, ma \u00eentreb, ce rol joaca\u00a0 activitatea de lobby (nelegiferata deocamdata la noi sau asimilata cu traficul de influenta) si, de asemenea, intrigat de revenirea la practica de altadata a folosirii consilierilor straini. Daca ma \u00eensel, voi fi bucuros sa-mi cer scuze public Onor prim-ministrului.
\nNu pot sa \u00eenchei r\u00e2ndurile de fata fara sa ma opresc, si de aceasta data, la dosarul emigratiei tiganilor din Rom\u00e2nia. Mai ales ca si acesta sufera o modificare substantiala. Problema a fost pe agenda publica a discutiilor de la Bucuresti, chiar daca s-a lasat impresia ca ar fi una de plan secund. Dosarul, din perspectiva franceza, ram\u00e2ne esential. Chestiunea a devenit serioasa pentru francezi \u2013 si \u00eei \u00eenteleg \u2013 dupa o experienta de nici doua decenii de contact direct cu\u00a0 realitatea adusa de o etnie care are ambitia de a se socoti libera sa faca ce vrea, oriunde s-ar afla \u00een lume. P\u00e2na la un punct salut acest aer de libertate si le reamintesc francezilor ca si ei l-au alimentat.\u00a0 Chiar mai mult, au crezut ca-i cazul sa puna la zid Rom\u00e2nia \u00een numele drepturilor minoritatilor, acuz\u00e2nd-o de discriminare. Teoretic, asa pareau lucrurile. Acum, francezii au posibilitatea practica sa verifice principiile, criteriile si normele de care au facut uz si sa demonstreze ca nu cad \u00een pacatul rom\u00e2nilor, daca acesta a existat vreodata cu adevarat. Noua experienta europeana a contactului direct cu aceasta etnie i-a convins pe multi ca problema nu trebuie tratata exclusiv politic. Daca este tratata asa, atunci nu va fi rezolvata niciodata. Evenimentele arata \u00een cazul concret ca nu suntem numai \u00een fata unei probleme de drepturi, ci si a uneia de datorii si obligatii fata de mediul \u00een care dorim sa traim, oricine am fi, oric\u00e2ta libertate ne-am dori. Adica: datoria de a respecta legile si ordinea si obligatia de asigurare a resurselor de trai pe c\u00e2t se poate prin propria munca. Nu numai \u00een Rom\u00e2nia, ci si \u00een Franta si oriunde dorim sa ne asezam. Pun\u00e2nd altfel problema, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat p\u00e2na acum, vom continua sa \u00eengrasam escrocheriile proiectelor devoratoare de bani care s-au dovedit complet ineficiente. Prim-ministrul rom\u00e2n si-a luat responsabilitatea, cuantificata procentual 90%, de a solutiona problema integrarii sociale a tiganilor \u00een Rom\u00e2nia, pe termen mediu si lung. Pe termen scurt, ram\u00e2ne \u00een grija ministrului francez de interne Manuel Valls, ca si altadata a predecesorilor lui, sa-i \u00eembarce \u00een avion si sa-i trimita \u00een Rom\u00e2nia. Jean-Marc Ayrault nu putea sa fie dec\u00e2t multumit de schimbarea de optica a Bucurestiului. De altfel, si-a declarat public satisfactia. Noi ne schimbam pozitia, francezii nu. Abordarea,\u00a0 diferita azi, a guvernului rom\u00e2n reprezinta un pas \u00eenapoi fata de conceptul care prevaleaza la Bruxelles: tratamentul\u00a0 pentru integrarea sociala si economica a acestei etnii trebuie sa fie european, nu national. Recunosc\u00e2nd responsabilitatea Rom\u00e2niei \u00een proportie de 90% pentru integrarea sociala si economica a tiganilor \u2013 \u00eenteleg ca doar a celor din Rom\u00e2nia \u2013 Victor Ponta da satisfactie Parisului, dar eludeaza, printr-un discurs facut \u00een birouri, conceptul corect la care se ajunsese \u00een instantele europene: dosarul este de competenta primordiala a Europei.
\nAcest punct de vedere este unul oficial al Bruxelles-ului. Eu doar \u00eel reamintesc.\u00a0 Si astept ziua \u00een care vom deveni si noi cu adevarat europeni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Asteptata de mult, motivata politic, importanta economic, recenta vizita a\u00a0 prim-ministrului Frantei, Jean-Marc Ayrault, \u00een Rom\u00e2nia, ar trebui sa readuca pe fagas normal relatiile rom\u00e2no-franceze, obstructionate o vreme inoportun din \u00eengustime politica. Daca exista, las \u00een seama Parisului sa c\u00e2ntareasca partea lui de vina. \u00cen privinta Bucurestiului, asa cum am observat, guvernantii nostri, supralicit\u00e2nd arbitrar… Cite\u0219te mai mult »Ayrault la Bucure\u015fti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,9038],"class_list":["post-16108","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-jean-marc-ayrault"],"views":1815,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16108","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16108"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16108\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16108"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16108"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16108"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}