Despre regretatul Mircea Dinutz scriu \u00een \u201eProSaeculum\u201c (3-4\/2013) Ion Gheorghe Pricop, Iordan Datcu, Ioan Adam, Liviu Ioan Stoiciu, Diana Pavel Cassese, Cornel Galben, Maria Nitu, Niculae Gheran si Mircea Dinutz \u00eensusi care, \u00eentr-o \u201eLegenda teiului\u201c scrisa si publicata cu doi ani \u00een urma, \u00eesi proiecta moartea ce va veni, eminescian, cu boarea parfumata funerar a florilor de tei \u00eentruchipata \u00eentr-o impalpabila \u201ez\u00e2na cea buna\u201c a carei silueta \u201ese estompa, iar el se descoperea din ce \u00een ce mai vulnerabil, mai singur, mai parasit!\u201c Prezenta din ce \u00een ce mai insistenta \u201e\u00een intimitatea sa, seara, \u00eenainte de a intra sub puterea lui Morfeu\u201c, a fapturii \u00eenmiresmate \u00eei vesteste din ce \u00een ce mai apasat apropierea si sosirea mortii pe care, \u00een fine, o \u00eenvinge transform\u00e2nd-o \u00eentr-o noua \u201elegenda a teiului\u201c. Iata forma literara sub care agresiunea presentimentului fatal da nastere unei legende de sorginte eminesciana ce-i va perpetua cea mai vie amintire celui ce a fost: \u201eSi pentru ca toate au un sf\u00e2rsit, bun, rau sau incert, trebuie sa spunem aici ca a venit si seara c\u00e2nd el a refuzat categoric sa se mai lase b\u00e2ntuit de fantasma aceea bl\u00e2nda, iubitoare, pe care o resimtea ca pe un atentat la ceea ce considera a fi valoarea suprema: libertatea, garantata de singuratate. Departe de a se lasa \u00eenvinsa, ea a plutit un timp, \u00eendurerata, deasupra micii sale proprietati, a \u00eenchis ochii si a cazut, ca o ploaie cu boabe albe de lumina, peste faptura lui de huma, acum trunchi neted crescut din pam\u00e2nt, iar ea rasfirata pe crengile bogate \u00een flori mici, galbene, puternic parfumate, simbol al linistii si al iubirii \u00eemplinite. De jur \u00eemprejur, gardurile de s\u00e2rma ghimpata se prabusesc, balaurii \u00eesi schimba \u00eenfatisarea \u00een niste fiinte domestice, vesel-hamaitoare, copacii se despletesc spre bolta senina a cerului, florile c\u00e2nta! De atunci si p\u00e2na astazi, copacul acela s-a numit tei, iar miresmele sale, pe pragul dintre doua anotimpuri, au patruns peste tot unde exista oameni, singuratati, suflete deschise spre \u00eenalt!\u201c. Sub boarea \u00eenmiresmata a acestei \u201elegende\u201c cu iz mioritic are loc un veritabil proces \u2013 ritual \u2013 de dezalienare a mortii, desfasurat si scris cu moartea \u00een fata: este chiar proba de curaj si eroism discret cu care Mircea Dinutz si-a prevazut, \u00eent\u00e2mpinat si \u00eenvins angoasa trecerii \u00een alta lume. \u201eLegenda teiului\u201c reprodusa \u00een \u201eProSaeculum\u201c este o bijuterie \u2013 ca sa nu spun capodopera \u2013 literara demna de un scriitor si critic asa cum a fost cel ce semna, cu modestie constienta de sine, Mircea Dinutz. \u201eA mai murit un scriitor. Unul dintre multii ostasi ai cartii ce dispar fara zgomot, oameni alesi, cu suflet maret, trecuti dincolo pe neobservate, cu jena de a nu tulbura viata gazetareasca \u2013 ocupata peste poate cu certuri politice, fraude financiare, procese de coruptie, furturi la drumul mare, rafuieli \u00een afaceri soldate adesea cu crime comandate\u201c \u2013 scrie, solidar cu cel murit, Niculae Gheran, si adauga: \u201eCa slujitor \u00een solda domnului Gutenberg, am ramas solidar cu cei lasati la vatra. Expresie nepotrivita, at\u00e2ta timp c\u00e2t, p\u00e2na la ultima suflare, niciunul nu uita de nevoia scrisului, adevarata bucurie si rostul existentei lor. Greu sa gasesti pe vreunul \u00eempacat cu sine, fara convingerea ca mai are ceva de spus. Pe frunzisul asternut cresc stejarii falnici, beneficiind de rostul arborilor din jur, fie si arbusti\u201c. Fericiti scriitorii care-si cunosc si respecta \u201erostul\u201c si \u00eesi daruiesc solitudinea topindu-se \u00een afara, ca \u00een \u201eLegenda teiului\u201c scrisa de Mircea Dinutz, care, \u00een ultimele saptam\u00e2ni de viata, facea planuri pentru un viitor ce includea anul ce va veni, 2014. \u201eCum scrie, despre cine scrie\u201c \u2013 se \u00eentreaba retoric si comprehensiv Ioan Adam \u2013 \u201esinguraticul din Focsani? (…) Personal nu cunosc niciun critic si istoric literar din provincie care sa se fi devotat \u00eentr-at\u00e2t spatiului \u00een care locuieste \u00eenc\u00e2t sa scrie sistematic despre toate cartile concitadinilor, concetatenilor sai. E o munca de benedictin si de detectiv, o teribila proba de anduranta si un risc pe cont propriu, mai ales ca acela care le-a facut, le-a traversat, iar pe ultimul si l-a asumat nu-si \u00eenmoaie pana \u00een apa de trandafiri, nu apasa clapele \u201emasinii de laudat\u201c si nu ezita sa le spuna celor din apropiere si adevaruri incomode\u201c. Dinamic si visator, omul dispunea ca putini altii de un spirit echilibrat si patrunzator. \u201eCitea\u201c nu doar carti, ci si oameni, caractere, temperamente. Iata c\u00e2teva din observatiile lui cele mai profunde asupra singuratatii unui mare poet: \u201eautorul manifesta o frapanta lipsa de curiozitate fata de \u00eent\u00e2mplari din afara fiintei lui si, \u00een general, fata de oameni. L-am vazut si ascultat o singura data, de aproape, atunci c\u00e2nd la \u00eenceputul verii anului 1993, urmam niste cursuri de perfectionare pentru sustinerea gradului II (revenisem \u00een \u00eenvatam\u00e2nt cu putini ani \u00eenainte), iar unul dintre conferentiari a fost autorul \u00abLevantului\u00bb. Timp de doua ore ne-a vorbit despre \u00abMesterul Manole\u00bb sigur de sine, cu o voce egala si fara sa reia locurile comune din exegeza blagiana; cu alte cuvinte, si-a sustinut logosul cu o prospetime ideatica admirabila. Altceva m-a intrigat pe mine: spre deosebire de toti ceilalti colegi ai sai, Mircea Cartarescu n-a \u00eencercat sa intre \u00een dialog cu noi, cred ca nici nu ne privea sau nu voia sa lase impresia asta. Nu s-a asezat o clipa \u2013 a vorbit cu masura, urmarindu-se pe sine, coerent si \u00eensingurat, dispar\u00e2nd la pauza, probabil la catedra, dupa care a reaparut, cu aceeasi tinuta demna, departe, c\u00e2t mai departe de cei din banci, reusind \u2013 cu lejeritate \u2013 sa-si faca datoria p\u00e2na la capat. Oamenii ca el, creatori pur-s\u00e2nge, se simt mai confortabil \u00een singuratate. Mai t\u00e2rziu, citindu-i \u00abJurnalul\u00bb, am \u00eenteles ca \u00een cealalta existenta a lui, at\u00e2t de bine ascunsa, lucrurile stau cu mult mai rau, las\u00e2ndu-se hartuit de toti demonii pe care \u00eei locuia sau \u00eel locuiau\u201c. Sunt aici c\u00e2teva din cele mai patrunzatoare observatii si judecati critice si umane care s-au facut asupra naturii marelui poet \u201e\u00eenstrainat\u201c, at\u00e2t de \u201epopulat\u201c si hartuit \u00een existenta lui ,launtrica: r\u00e2ndurile unui critic veritabil, de o mare profunzime, frapanta si subtilitate. Ioan Adam, editorul si exegetul lui Duiliu Zamfirescu sesiza \u00een criticul de la Focsani aceasta trasatura, subtilitatea scrisului sau, \u00eenca de acum douazeci de ani, c\u00e2nd Mircea Dinutz \u201erecupera polemic \u00abLydda\u00bb, roman acoperit p\u00e2na atunci de valul scortos al calificativelor drastice asternut de H. Sanielevici, Octav Botez, Georgeta Horodinca, Al. Sandulescu s.a. Criticul vedea \u00een el un \u201eincitant roman de analiza\u201c \u00een care protagonista \u201e\u00eesi converteste profesorii la adevarul ei de viata\u201c. Triumful ei este triumful literaturii, mai puternica dec\u00e2t toate filozofiile si idiosincraziile. Studiind romanul, Mircea Dinutz facea o observatie de finete, care a scapat comentatorilor anteriori (si posteriori \u2013 n.n.). Iat-o: \u201ePortretul (imaginea subiectiva a individului din realitate) apare obsesiv si, neaparat, \u00een momente cheie. Astfel, Filip A. gaseste \u00een casa Lyddei portretul fiului senin, iertator, gata sa-si deschida bratele. Portretul mediaza \u2013 \u00een cazul de fata \u2013 apropierea dintre cele doua spirite\u201c. Exact! \u00cen proza lui Zamfirescu, portretul (alteori, fotografia, a se vedea si \u00een \u201eViata la tara\u201c scena apropierii dintre Sasa Comanesteanu si Matei Damian) este mediatorul ideal, factorul decisiv al descoperirii afective a eroilor. Lumea derivata, \u201eiluzorie\u201c, a artei era la el (dar oare numai la el?) mai puternica dec\u00e2t realitatea. \u00cen recunoasterea acestui adevar Mircea Dinutz a pus si o parte din eul lui secret. Si, pentru acest cititor de calitate literatura este mai vie, mai seducatoare dec\u00e2t realul descurajant\u201c. Observatia, subtila, face casa buna cu aceea referitoare la \u201elumea derivata, iluzorie\u201c, dar at\u00e2t de puternica din \u201eJurnalul\u201c poetului de mai \u00eenainte. Si, \u00een definitiv, \u201eLegenda teiului\u201c lasata de Mircea Dinutz ce altceva este dec\u00e2t o expresie simbolica a triumfului literaturii asupra vietii ce ni s-a dat?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Despre regretatul Mircea Dinutz scriu \u00een \u201eProSaeculum\u201c (3-4\/2013) Ion Gheorghe Pricop, Iordan Datcu, Ioan Adam, Liviu Ioan Stoiciu, Diana Pavel Cassese, Cornel Galben, Maria Nitu, Niculae Gheran si Mircea Dinutz \u00eensusi care, \u00eentr-o \u201eLegenda teiului\u201c scrisa si publicata cu doi ani \u00een urma, \u00eesi proiecta moartea ce va veni, eminescian, cu boarea parfumata funerar a… Cite\u0219te mai mult »Mircea Dinutz, \u201eLegenda teiului\u201c…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9037,9036,8537,9034,9035,12,6048,9033],"class_list":["post-16106","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cornel-galben","tag-diana-pavel-cassese","tag-ioan-adam","tag-ion-gheorghe-pricop","tag-iordan-datcu","tag-liviu-ioan-stoiciu","tag-mircea-dinutz","tag-prosaeculum"],"views":1606,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16106","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16106"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16106\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16106"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16106"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16106"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}