{"id":1610,"date":"2010-02-25T13:34:14","date_gmt":"2010-02-25T11:34:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1610"},"modified":"2010-02-25T13:35:57","modified_gmt":"2010-02-25T11:35:57","slug":"despre-functia-psihologica-a-prevestirilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/despre-functia-psihologica-a-prevestirilor\/","title":{"rendered":"Despre functia psihologica a prevestirilor"},"content":{"rendered":"

Mai credeti \u00een prevestiri? Ati crezut vreodata, mai ales \u00een cele referitoare la moarte?
\nCa spatiul rural accepta prevestirile, ca se ghideaza dupa ele, e o certitudine (doar am trait primii 18 ani \u00eentr-un sat din Lunca Dunarii), dar ca si citadinii le \u00eencorporeaza \u00een existenta lor, asta avea sa fie o surpriza pentru mine. \u00cen 2003, atrasa de cursurile de etnologie\/folclor tinute de Rodica Zane, am decis sa fac o cercetare \u00een acest domeniu. Hotar\u00e2toare \u00een alegerea mea a fost si prezenta unei cucuvele care de un an de zile c\u00e2nta aproape \u00een fiecare noapte \u00een via parintilor mei, fac\u00e2ndu-ma sa tremur de frica. Ne \u00eentrebam deseori de ce majoritatea prevestirilor sunt cele referitoare la boli, la catastrofe sau la moarte. Vise care prevestesc casatorie, care \u00eeti arata alesul, c\u00e2stig, noroc, vise despre peisaje ale naturii (fenomenul d\u00e9ja vu), calatorii, diverse \u00eent\u00e2mplari ale cotidianului, subiectele la examen de a doua zi, etc., se \u00eent\u00e2lnesc si ele de multe ori, dar numarul lor este incomparabil mai mic fata de majoritatea cov\u00e2rsitoare a viselor prevestitoare de boli, nenorociri sau moarte.<\/strong><\/em><\/p>\n

Din aceasta perspectiva putem considera prevestirile, presimtirile, un exercitiu, o experienta a priori, care-l ajuta pe om sa se pregateasca, sa se adapteze eventualelor \u201edezechilibre\u201c. Se produce o familiarizare cu evenimentele ce se vor succeda, sau, parafraz\u00e2ndu-l pe Philippe Ari\u00e8s, care vorbea de moartea \u00eembl\u00e2nzita, prevestirea reuseste sa \u201e\u00eembl\u00e2nzeasca\u201c evenimentele, nenorocirea ce va urma, asa cum ritualizarea reusea sa \u00eembl\u00e2nzeasca moartea: \u201eRitualizarea mortii este un caz particular al strategiei globale a omului \u00eempotriva naturii, alcatuita din interdictii si concesiuni. Iata de ce moartea nu a fost lasata libera \u00een excesele ei, ci, dimpotriva, a fost claustrata \u00een ceremonii, transformata \u00een spectacol \/…\/. Moartea poate fi \u00eembl\u00e2nzita, privata de violenta oarba a fortelor naturii \/…\/\u201c .
\n\u00cen general, prevestirile creeaza fie o stare de alerta, atunci c\u00e2nd omul nu descifreaza \u201emesajul\u201c, fie o stare de liniste, c\u00e2nd omul a \u00eenteles si traieste anticipativ \u00een minte ceea ce va urma, fiind pregatit ca printr-un exercitiu pentru \u201eceea ce ti-e scris\u201c.
\nEste o ghidare interioara, care \u00eeti creeaza o stare de liniste, c\u00e2nd, \u00een fata mortii, de exemplu, omul are o atitudine normala, de acceptare, deoarece moartea, mai ales \u00een mediul traditional, este perceputa ca un eveniment natural, \u00een ordinea firii, ce trebuie sa se \u00eent\u00e2mple tuturor, fara nici o exceptie.
\nSe observa \u00een ultima vreme \u00eencercarea de a introduce domeniul psihologiei \u00een cercetarea folclorica, mai exact explicarea unor manifestari rituale si cu ajutorul psihologiei. Aceasta noua directie nu este lipsita de interes si nici de adevar, deoarece anumite acte rituale pot avea o functie ce tine de psihologie. Este cazul bocetelor.
\n\u00cen lucrarea \u201eTara fara dor. Functia psihologica a bocetelor rom\u00e2nesti\u201c, teologul Ingo Sperl, \u00een urma unei cercetari a bocetelor rom\u00e2nesti, a continutului acestora, pune \u00een evidenta \u201efunctia lor psihologica tamaduitoare\u201c, descoperind \u201eputerea vindecatoare a acestor vechi forme de exprimare a tristetii\u201c.
\nPlec\u00e2nd de la modelul de transformare a durerii propus de doctorul grec Jorgos Canakakis (care a inaugurat \u201eSeminariile de transformare a durerii\u201c, ocup\u00e2ndu-se \u00een special de pregatirea pentru \u201e\u00eensotirea\u201c si sfatuirea \u00eendoliatilor), I. Sperl arata ca pl\u00e2nsul, bocitul, forme de exprimare a durerii, conduc la o usurare sufleteasca, dar si la o pregatire sufleteasca \u00een fata celei din urma \u201ecalatorii\u201c, moartea. Studierea bocetelor de catre teologul german este legata de participarea acestuia la miscarea \u201eHospiz\u201c , al carei scop este de a \u201e\u00eensoti\u201c \u00eendoliatii, de a-i ajuta sa-si exprime si sa transforme furia si durerea folosindu-se de bocete. Mai mult, Sperl afirma ca toate obiceiurile legate de \u00eenmorm\u00e2ntare sunt o \u201epregatire psihologica pentru cei ramasi \u00een urma\u201c si subliniaza astfel \u201eimportanta psihologica a obiceiurilor rom\u00e2nesti referitoare la morti\u201c . \u00cen societatea actuala urbana, privata de aceste obiceiuri, exista o adevarata panica \u00een fata mortii. Bocetele, ca de altfel toate traditiile legate de \u00eenmorm\u00e2ntare, ofera un model de comportare si \u00een acelasi timp asigura pregatirea necesara urmasilor pentru a depasi acest eveniment.
\nReferitor la functia tamaduitoare a bocetelor, I. Sperl afirma ca aceste manifestari rituale pun bazele unei adevarate psihoterapii: \u201eBocetele au o importanta sociala pentru etapele doliului. Confruntarea lor constructiva cu moartea si jalea ofera societatilor industrializate, sarace din acest punct de vedere, noi impulsuri care echivaleaza cu bazele unei psihoterapii…\u201c
\nTermenul \u201econfruntare constructiva\u201c poate fi aplicat si \u00een cazul prevestirilor. Omului \u00eei este frica de moarte. \u00cen general, \u00eei este frica de orice limite, iar moartea reprezinta o limita inexplicabila, necunoscuta. Mai mult, oamenii se tem de orice eveniment care ar putea sa-i ia pe nepregatite (accidente, catastrofe de orice natura…).
\nLa fel ca bocetele, prevestirile permit o pregatire sufleteasca. Trebuie mentionat ca trimiterile constante la bocete se fac nu pentru ca bocetele ar fi singurele \u00een stare sa produca o pregatire sufleteasca explicabila psihologic, ci pentru ca bocetele sunt printre putinele acte rituale studiate din aceasta perspectiva, iar raportarea la ele poate facilita \u00eentelegerea modului \u00een care prevestirile \u201eactioneaza\u201c asupra psihicului uman. Printr-o posibila experienta a priori (totusi nu putem fi niciodata siguri ca prevestirea se va adeveri), prevestirea \u00eel obisnuieste, \u00eel familiarizeaza pe om cu cele mai importante evenimente ale existentei sale, casatoria, nasterea unui copil, boala… si mai ales \u00eel face sa-si \u00eenvinga frica de necunoscutul reprezentat de moarte.
\nPrevestirile reusesc sa faca o pregatire spirituala. Omul are nevoie sa creada ca viata nu se sf\u00e2rseste o data cu moartea trupului, iar prevestirile \u00eei dau indicii asupra a ceea ce va fi dupa aceasta \u201etrecere\u201c. Psihanalistul C.G.Jung descrie situatia: \u201e\/…\/ un interes\u00a0 de seama al omului c\u00e2nd \u00eembatr\u00e2neste \u00eel constituie tocmai familiarizarea lui cu posibilitatea mortii. Omului i se pune un ansamblu de \u00eentrebari imperioase si el ar trebui sa raspunda la ele. \u00cen acest scop, ar fi bine ca omul sa aiba un mit despre moarte, caci\u00a0 ratiunea\u00a0 nu-i arata nimic altceva dec\u00e2t groapa \u00eentunecata \u00een care va cobor\u00ee. Or, mitul ar putea oferi privirii sale alte imagini, despre viata \u00een tara mortilor, imagini care sa-l ajute si sa-l \u00eembogateasca. Daca el crede \u00een ele sau daca le acorda macar ceva credit, atunci are la fel de multa dreptate sau se \u00eensala la fel de mult ca unul care nu crede \u00een ele. \u00censa \u00een timp ce cel care neaga se \u00eendreapta spre neant, cel care se \u00eencrede \u00een arhetip merge pe urmele vietii p\u00e2na la moarte.\u201c
\nRaportarea fiintei umane la prevestiri se manifesta si \u00een societatea moderna actuala, caci fenomenul \u201e\u00eenstrainarii\u201c de care vorbeste P. Ari\u00e8s nu se produce, spre deosebire de cazul bocetelor (practicate azi numai \u00een mediul rural). Prevestirile nu sunt privite cu mefienta. Oameni din toate mediile sociale, culturale, cu grade diferite de educatie, se raporteaza la ele \u00een diferite \u00eemprejurari ale vietii, ei nu se tem sa le \u00eempartaseasca celorlalti, sa le descifreze continutul, sa ceara lamuriri. Exista bine\u00eenteles si aici limite, \u00een functie de temperamentul fiecaruia: sunt oameni care \u00eempartasesc cu usurinta celorlalti continutul prevestirilor; deseori se aud rostite cuvintele urmatoare \u2013 \u201eSa-ti povestesc ce-am visat aseara…\u201c. Asa \u00eencep multe conversatii la locul de munca, \u00een mijloacele de transport \u00een comun, \u00een drumul spre serviciu, prevestirile fac\u00e2nd parte din existenta cotidiana. Pe de alta parte, unii nu \u00eempartasesc prevestirile dec\u00e2t persoanelor foarte apropiate.
\nFamiliarizarea cu fenomenul mortii, prin riturile specifice ei, este, \u00een fapt, o necesara pregatire psihologica. Prevestirile fac parte, la r\u00e2ndul lor, din procesul familiarizarii cu fenomenul mortii. La urma urmei, toti oamenii au parte de prevestiri, dar nu toti reactioneaza la fel.
\nCa si \u00een cazul etapelor doliului, reactiile sunt diverse, unii se lasa coplesiti si refuza sa accepte adevarul mortii. Apoi, nu toti oamenii iau prevestirile \u00een seama, unii chiar argumenteaza si explica apelul la rational.
\nTeza lui I. Sperl este importanta pentru ca descopera elementul psihologic \u00een traditie: bocetele au o valoare tamaduitoare importanta; de fapt, obiceiurile legate de \u00eenmorm\u00e2ntare sunt o pregatire psihologica pentru cei ramasi \u00een urma: \u201eRom\u00e2nii care traiesc \u00een satele cu un mod de viata traditional se pregatesc sa moara at\u00e2t spiritual, c\u00e2t si material\u201c .
\n\u00cen sprijinul ideii ca omului \u00eei sunt necesare toate aceste elemente care alcatuiesc prevestirea, prin care poate capata indicii capabile sa-i alunge temerile legate de orice bariera, de necunoscut ( e vorba aici \u00een primul r\u00e2nd de moarte) \u00eel putem cita din nou pe C. G. Jung: \u201e \/…\/ ratiunea critica a eliminat si ideea vietii de dupa moarte. A fost posibil numai din cauza ca oamenii din ziua de azi se identifica exclusiv cu constiinta lor si \u00eesi imagineaza ca sunt doar ceea ce stiu ei despre sine. \/…\/ pentru majoritatea oamenilor \u00eenseamna foarte mult sa poata presupune ca, dincolo de existenta actuala, viata lor are o continuitate nedefinita \/…\/ exista oameni care nu simt nici un fel de nevoie de nemurire si care se g\u00e2ndesc cu groaza ca ar trebui sa sada zece mii de ani pe un nor si sa c\u00e2nte la harpa!… \u00censa \u00een majoritatea cazurilor, problema imortalitatii este asa de stringenta, imediata si de ne\u00eenlaturat, \u00eenc\u00e2t trebuie riscata \u00eencercarea de a ne forma o conceptie pe aceasta tema. Ipoteza mea este ca o putem face cu ajutorul aluziilor, al indiciilor pe care ni le trimite inconstientul, de exemplu, \u00een vise…\u201c .
\nChiar daca nu se poate aduce o dovada valabila, \u201epalpabila\u201c, a continuarii vietii (sufletului) dupa moarte, tot exista evenimente care dau de g\u00e2ndit. De aceea este foarte important sa nu avem pareri doctrinare, preconcepute, \u00een legatura cu ceea ce afirma visele prevestitoare, toate prevestirile, \u00een general. Nu le putem atribui \u00eentotdeauna valoare de cunoastere, dar le putem lua, cel putin, drept indicii, pregatire (psihologica), \u00een formarea unei conceptii despre imortalitate.<\/p>\n

Note:<\/strong><\/p>\n

1.P. Ari\u00e8s, Omul \u00een fata mortii, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1996, vol. II, p. 426-427.
\n2. Iata de ce urmatoarele fraze, ilustr\u00e2nd firescul vietii, al existentei umane, sunt des rostite: \u201eTi-ai trait traiul,
\nti-ai m\u00e2ncat malaiul\u201c sau \u201eAsa-i lumea trecatoare \/ Unul naste, altul moare\u201c. Moartea este doar o trecere, ce-i drept Marea Trecere, spre o alta lume, lumea \u201ede dincolo\u201c.
\n3. Ingo Sperl, Tara fara dor. Functia psihologica a bocetului rom\u00e2nesc, Bucuresti, Ed. Univers, p. 13.
\n4. Primul \u201eHospiz\u201c, deschis la Londra de doctorita Cicely Saunders, \u00een 1967, avea statutul de \u201ecasa pentru oamenii grav bolnavi. Acolo rudele puteau sa-si \u00eensoteasca membrii familiei care trebuiau sa moara, \u00eempreuna cu echipele medicale. Muribunzilor li se acorda adapost, atenuarea durerilor si asistenta plina de dragoste\u201c, I. Sperl, op. cit., p. 30
\n5. Ibidem, p.219.
\n6. C.G.Jung, Amintiri, vise, reflectii, Bucuresti, Ed. Humanitas, trad. Daniela Stefanescu, 1996, p.308.
\n7. Trebuie sa recunoastem ca la orase suntem privati de aceste modele de comportare umana, fiind aproape imposibil sa bocesti, \u00een conditiile \u00een care societatea a \u00eenlocuit caruta \u00een care defunctul mergea pe ultimul drum \u00een vazul \u00eentregii comunitati, jelit de femeile care stateau aplecate deasupra sicriului deschis, cu o masina neagra \u00een urma caruia merg tacuti cunoscutii. Modernul a \u00eenlocuit vechiul, traditionalul. Asupra acestei transformari vorbeste si Philippe Aries: \u201eUn tip absolut nou de a muri a aparut \u00een cursul secolului XX, \u00een c\u00e2teva din zonele cele mai industrializate, mai urbanizate si mai avansate tehnologic din lumea occidentala – si fara \u00eendoiala asistam doar la faza initiala. Doua aspecte \u00eel izbesc pe observatorul cel mai neatent: noutatea acestui tip si, desigur, opozitia sa fata de tot ce i-a precedat, a carui imagine inversata, sau negativ, o reprezinta: societatea a expulzat moartea, except\u00e2nd-o pe aceea a oamenilor de stat. Nimic nu mai anunta \u00een oras ca s-a petrecut ceva: vechiul dric negru-argintiu a devenit o banala limuzina neagra, greu identificabila \u00een suvoiul circulatiei. Societatea nu mai face pauze: disparitia unui individ nu mai afecteaza continuitatea. Totul se desfasoara \u00een oras ca si cum nimeni n-ar mai muri.\u201c(P. Ari\u00e8s, op. cit., p. 366).
\n8. O femeie din satul Radu-Voda, jud. Giurgiu ne spune: \u201eMiel daca visezi e zapada. Da’ ce, eu daca visez miel \u00een mijlocu’ verii \u00eenseamna ca o sa ninga?!!\u201c (Inf. Valentina Tatu, 32 ani, ancheta – august, 2002).
\n9. I. Sperl, op. cit., p.219.
\n10. C. G. Jung, op. cit., p. 304.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mai credeti \u00een prevestiri? Ati crezut vreodata, mai ales \u00een cele referitoare la moarte? Ca spatiul rural accepta prevestirile, ca se ghideaza dupa ele, e o certitudine (doar am trait primii 18 ani \u00eentr-un sat din Lunca Dunarii), dar ca si citadinii le \u00eencorporeaza \u00een existenta lor, asta avea sa fie o surpriza pentru mine.… Cite\u0219te mai mult »Despre functia psihologica a prevestirilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1230,1231,1225,1226,1229,1228,1227,1224],"class_list":["post-1610","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-bocete","tag-inmormantari","tag-nenorociri-sau-moarte","tag-prevestiri","tag-preziceri","tag-psihologia-prevestirilor","tag-vise","tag-viselor-prevestitoare-de-boli"],"views":3560,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1610","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1610"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1610\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1610"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1610"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1610"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}