{"id":16088,"date":"2013-07-20T07:24:24","date_gmt":"2013-07-20T05:24:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16088"},"modified":"2013-07-20T07:24:24","modified_gmt":"2013-07-20T05:24:24","slug":"baritonul-ionut-pascu-la-debutul-in-don-giovanni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/baritonul-ionut-pascu-la-debutul-in-don-giovanni\/","title":{"rendered":"Baritonul Ionut Pascu  la debutul \u00een \u201eDon Giovanni\u201c"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Dupa ce a distribuit \u00een rolul titular al capodoperei mozartiene proaspeti absolventi de Conservator, mult prea cruzi pentru conceperea arhetipalului personaj, dupa ce a recurs si la o voce experimentata, dar care nu se mai afla la primul orizont artistic, iata ca Opera Nationala Bucuresti i-a oferit lui Ionut Pascu posibilitatea de a debuta \u00een productia a carei premiera a avut loc recent. O initiativa asteptata. Baritonul este un muzician de calitate, unul dintre glasurile importante ale tarii, cu timbralitate frumoasa, cu buna experienta scenica, versatil \u00een abordari, cu multe roluri interpretate \u00een Rom\u00e2nia si strainatate \u2013 \u00een opere de Mozart, Rossini, Verdi, Puccini, Mascagni etc., neuit\u00e2nd \u201eOedipe\u201c de Enescu. Sub asemenea auspicii, sustinute de maturitatea artistica, perspectivele mergeau catre o intrare buna \u00een rol. Si s-au \u00eemplinit.<\/strong><\/em><br \/>\nA conturat un personaj veridic, fara excese, elegant si demn, cu atitudine senioriala. Cu voce egala pe ambitus, extinsa \u00een registrul acut (\u00een confruntarea finala cu Comandorul a emis un La natural prelung, nescris \u00een partitura dar spectaculos), sonora inclusiv \u00een pasajele centrale si mai joase din scena despartirii de viata c\u00e2nd consistenta orchestrei \u00eei este un serios concurent, Ionut Pascu a c\u00e2ntat cu mare usurinta, dezinvoltura si penetranta. Verva din celebra arie \u201ea sampaniei\u201c a fost remarcabila. A stiut sa-si struneasca, sa-si retina forta glasului \u00een pasaje lirice precum duetul \u201eL\u00e0 ci darem la mano\u201c cu Zerlina sau chiar \u00een serenada \u201eDeh vieni alla finestra\u201c unde, totusi, s-ar fi cuvenit sa picure mai multa dulceata \u00een exprimare, sa \u00eenvinga rigiditatile. A tratat \u00eensa apart\u00e9-urile cu subtilitate.<br \/>\nMarea lectie stilistica pe care a oferit-o a venit gratie experientei de c\u00e2nt a rolurilor italiene, datorita careia a redat la perfectiune componenta de \u201eitalianit\u00e0\u201c continuta \u00een scriitura mozartiana, deseori eludata. Frazele au inclus accentele potrivite, recitativele au avut aplombul necesar, nu mai vorbesc de articularea corectei rostiri \u00een limba originala, cea italiana, aleasa de renumitul libretist Lorenzo da Ponte. Debutul lui Ionut Pascu \u00een rolul titular din \u201eDon Giovanni\u201c a fost un moment important si un c\u00e2stig al actualei stagiuni a Operei Nationale Bucuresti.<br \/>\nFata de prestatii anterioare, am notat progresul baritonului Catalin Toropoc (Leporello), mult mai sigur pe el \u00een expunerea vocii sale rotund timbrate. Cred ca trebuie sa urmeze exemplul lui Ionut Pascu \u00een italienizarea frazarii, pentru evitarea monotoniei de expresie. Si tenorul Augustin Hotea (Don Ottavio) a fost \u00een buna forma. A c\u00e2ntat fluid, cu derulare omogena a desenelor melodice, cu moliciuni si delicatete \u201efloreziana\u201c, daca ma g\u00e2ndesc la renumitul tenor peruan Juan Diego Fl\u00f3rez.<br \/>\nUn delicios duo juvenil au propus mezzosoprana Mihaela Ispan (Zerlina) si baritonul Florin Simionca (Masetto), iar basul Horia Sandu a fost din nou impunator \u00een rolul Comandorului, nu din cauza&#8230; microfonului (!?!), ci pentru ca asa c\u00e2nta.<br \/>\n\u00centru c\u00e2tva datoare au ramas cele doua soprane, Edith Borsos (Donna Anna, cu tente de stridenta la dificilul interval finalizat cu Si bemol acut \u201eAbbastanza&#8230;\u201c al recitativului ariei \u201eNon mi dir\u201c din actul al II-lea) si Crina Zancu (Donna Elvira, care a chinuit Si bemol-ul acut final al ariei de intrare \u201eAh chi mi dice mai\u201c). Fiind artiste serioase \u00een pregatire, sunt convins ca vor aduce corectii cu prima ocazie.<br \/>\nDirijorul Vlad Conta s-a av\u00e2ntat \u00een celebra uvertura accentu\u00e2nd mai mult caracterul \u201egiocoso\u201c din specificul de \u201edramma giocoso\u201c al opusului, pregatindu-se parca de o \u201efolle journ\u00e9e\u201c, precum&#8230; \u201eNunta lui Figaro\u201c. A revenit imediat la tempi bine echilibrati si spectacolul s-a desfasurat \u00een adecvatul spirit al \u201eoperei operelor\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dupa ce a distribuit \u00een rolul titular al capodoperei mozartiene proaspeti absolventi de Conservator, mult prea cruzi pentru conceperea arhetipalului personaj, dupa ce a recurs si la o voce experimentata, dar care nu se mai afla la primul orizont artistic, iata ca Opera Nationala Bucuresti i-a oferit lui Ionut Pascu posibilitatea de a debuta \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/baritonul-ionut-pascu-la-debutul-in-don-giovanni\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Baritonul Ionut Pascu  la debutul \u00een \u201eDon Giovanni\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-16088","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1314,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16088","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16088"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16088\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16088"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16088"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16088"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}