{"id":16078,"date":"2013-07-20T07:19:48","date_gmt":"2013-07-20T05:19:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16078"},"modified":"2013-07-20T07:20:06","modified_gmt":"2013-07-20T05:20:06","slug":"rolul-social-al-filmului-in-apararea-noului-val","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rolul-social-al-filmului-in-apararea-noului-val\/","title":{"rendered":"Rolul social al filmului. In apararea \u201enoului val\u201c"},"content":{"rendered":"

Un raspuns (\u00eent\u00e2rziat) la <\/strong>
\narticolul lui Aurelian Giugal, \u201eDupa dealuri\u201c sau Rom\u00e2nia medievala fata cu (post)modernitatea\u201c, publicat \u00een revista \u201eCultura\u201c, nr. 408 din feb. 2013<\/strong><\/p>\n

Nu ma declar un specialist \u00een cinematografie rom\u00e2neasca contemporana, dar vizionarea recenta a peliculei \u201eDupa dealuri\u201c (2012, regia Cristian Mungiu) ma determina sa \u00eencerc un raspuns la problemele formulate de dl Aurelian Giugal (1). Discutia ram\u00e2ne actuala, \u00een contextul relatiei dificile dintre traditie (reprezentata plenar \u00een zilele noastre de Biserica Ortodoxa Rom\u00e2na) si modernitate, reflectata recent de dezbaterea \u201eReligie si modernitate\u201c gazduita de Asociatia pentru Promovarea Culturii si Responsabilizare Civica (2).
\nPostmodernitatea si povestile reprezentative ale societatii rom\u00e2nesti
\nNu voi insista asupra formulei \u201e(post)modernitate\u201c pe care o foloseste autorul, care ar sugera faptul ca modernitatea si postmodernitatea ar fi termeni intersanjabili. Ma limitez la a observa ca singurul motiv pe care \u00eel identific pentru folosirea particulei \u201epost\u201c este acela ca \u201enoul val\u201c ar fi considerat un fenomen postmodern. Dl Giugal nu merge \u00eensa \u00een aceasta directie: nu explica, de exemplu, faptul ca postmodernismul \u00eesi asuma misiunea de a refuta orice \u201emetanaratiune\u201c moderna, cum ar fi progresul sau lupta de clasa, dar si premoderna, cum ar fi traditia sau religia (cf. Lyotard, \u201eConditia postmoderna\u201c, 1979). Accentul articolului cade pe modernitate si pe conflictul ei cu traditia \u00een filmele recente rom\u00e2nesti, nu pe relatia dintre modernitate si postmodernism.
\nTeza de la care porneste, astfel, articolul \u00een discutie este aceea ca, la fel ca alti reprezentanti ai filmului rom\u00e2nesc post-89 (Pintilie, Daneliuc), Cristian Mungiu \u00eencearca \u00een \u201eDupa dealuri\u201c (o pelicula premiata recent la Cannes) sa evoce o societate rom\u00e2neasca tranzitionala, \u00een \u201eproiect neterminat\u201c, situata \u00eentre \u201emedieval\u201c si \u201emodern\u201c. P\u00e2na aici sunt perfect de acord cu premisa dlui Giugal. Ceea ce autorul \u00eencearca sa arate, \u00eensa, mai departe este ca aceasta viziune ar fi gresita sau, cel putin, exagerata. Societatea rom\u00e2neasca nu ar fi de fapt marcata de acest conflict (exista alte conflicte mai importante), iar cei care \u00eel prezinta \u00een filme ar exagera \u00een mod vadit trasaturile societatii rom\u00e2nesti contemporane pentru a se conforma dorintei de \u201epitoresc\u201c a celor care dau premii la Cannes. Si acesta este punctul \u00een care nu mai sunt de acord cu autorul articolului. Evident ca \u201enoul val\u201c se lupta sa obtina premii internationale (de ce ar fi acest lucru de condamnat?), \u00eensa povestile pe care le prezinta pentru a obtine astfel de premii sunt, \u00eentr-adevar, povesti reprezentative ale societatii rom\u00e2nesti.
\nSa nu uitam ca \u201eBalanta\u201c lui Pintilie a aparut \u00een 1992, c\u00e2nd ecourile mineriadelor \u00eenca se faceau simtite (de aici violenta \u201eunui grup de patibulari, rom\u00e2ni neaosi\u201c). \u201eNiki Ardelean\u201c vorbeste despre un fost militar care asculta \u201eOra Armatei\u201c \u00een fiecare dimineata si este excedat de libertinismul promovat de cuscrul sau; oare sa fie acesta un caz exceptional \u00een societatea rom\u00e2neasca? Evident, solutiile sunt exagerate: profesoara din primul film este violata, cuscrul din cel de-al doilea este omor\u00e2t. Exagerarea nu tine \u00eensa de fresca societatii, ci de modul de rezolvare al conflictului filmic. Cu alte cuvinte, filmele prezinta niste realitati existente si imagineaza niste solutii veridice ale conflictului.
\nO societate antieuropeana
\nMa nedumereste, totusi, faptul ca autorul a ales sa compare filmul \u201eDupa dealuri\u201c cu productii din anii ’90, nu cu productii premiate ale \u201enoului val\u201c: \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c (2005, regia Cristi Puiu, premiat la Cannes), \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c (2007, regia Cristian Mungiu, premiat la Cannes), \u201eEu c\u00e2nd vreau sa fluier, fluier\u201c (2010, regia Florin Serban, premiat la Berlin). Evident, omitem din enumerare \u201ePozitia copilului\u201c (2013, regia Calin Peter Netzer, premiat la Berlin), aparut dupa scrierea articolului. Oare aceste filme nu se potrivesc \u00een argumentatia autorului? Dar ele se oglindesc, \u00eentr-un fel sau altul, \u00een scenariul filmului \u201eDupa dealuri\u201c: \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c \u00een atitudinea detasata, chiar cinica a doctoritei care constata moartea Alinei; \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c \u00een relatia de sprijin reciproc dintre cele doua protagoniste (Otilia si Gabita, respectiv Voichita si Alina), care se ajuta, \u00een ciuda \u00eendoielilor pe care le au \u00een ambele cazuri, p\u00e2na la final; \u201eEu c\u00e2nd vreau sa fluier, fluier\u201c \u00een atitudinea de rebeliune, nonconformista a personajului principal (Silviu, respectiv Alina), \u201ePozitia copilului\u201c \u00een scena apropierii \u201econtrara firii\u201c exprimata prin masajul cvasi-erotic (Cornelia si fiul ei, respectiv Voichita si Alina).
\nSi aceste filme prezinta \u00een cea mai mare parte o societate \u00eenapoiata, corupta, antieuropeana. \u00cen ele \u00eensa primul plan nu este ocupat de o societatea traditionala, rurala si profund religioasa, asa cum apare ea \u00een \u201eDupa dealuri\u201c. Bazat pe o poveste reala (cazul Tanacu din 2005, reflectat abundent \u00een presa la vremea lui), filmul prezinta o Rom\u00e2nie profund \u201emedievala\u201c, care \u00eenca respecta, \u00een medii rurale izolate, dominate de Biserica, traditii \u00een raspar cu modernitatea. Sa fie cazul Tanacu o exceptie? \u00cemi vin \u00een minte cel putin doua exemple luate dintr-un mediu similar (manastire) care sunt total anacronice fata de o Rom\u00e2nie care se vrea europeana: secventa, reflectata si ea \u00een mass-media, \u00een care calugaritele \u00eei c\u00e2nta la manastirea Petru Voda din Neamt lui Iustin P\u00e2rvu (noul \u201eizvoditor de mir\u201c) imnul legionar (3) si declaratiile instigatoare, prolegionare, xenofobe si conspirationiste ale unor calugari de la aceeasi manastire Petru Voda la protestul \u00eempotriva cardului de sanatate (4). Este, \u00een Rom\u00e2nia, perfect normal ca un \u201eduhovnic al neamului\u201c sa fi fost legionar si sa fie m\u00e2ndru de asta, asa cum este normal ca un preot considerat \u201esf\u00e2nt\u201c de apropiatii sai sa recurga la exorcizare ca metoda de terapie psihiatrica.
\nTurist la manastiri
\nAs dori sa ma opresc, la r\u00e2ndul meu, asupra imaginii de final a filmului \u201eDupa dealuri\u201c. Imaginea personajului care m\u00e2nuieste un picamer este cu at\u00e2t mai sugestiva pentru \u201eRom\u00e2nia neterminata\u201c cu c\u00e2t cetateanul respectiv lucreaza la trotuar sau la strada iarna. Oare ne suna cunoscut? Pe fundal se vede o intersectie din Vaslui cu doua sageti \u201eturistice\u201c care trimit spre doua manastiri situate \u00een directii opuse. Cam pe aici e societatea rom\u00e2neasca.
\n\u00cen final, o \u00eentrebare deschisa. Punctul de vedere expus \u00een articolul cu care polemizez este, pentru mine, \u00eentristator de asemanator cu cel publicat pe un site (5) cu care sunt convins ca dl Giugal nu este de acord. \u00cen raspunsul la un comentariu al articolului sau, dl Giugal \u00eei aproba pe Visconti si de Sica pentru ca \u201ezugraveau Italii rudimentare, numai ca acesti regizori se identificau cu lumea plebeiana\u201c. \u00centelegem de aici ca filmele care critica societatea sunt justificabile doar daca trateaza conflicte \u00eentre clase sociale?<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:
\n1. Articolul poate fi consultat online la adresa http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/2013\/03 \/dupa-dealuri-sau-romania-medievala-fata-cu-postmodernitatea\/
\n2. Desfasurarea dezbaterii o puteti urmari la http:\/\/www.apcrc.ro\/religie-si-modernitate-este-dialogul-posibil\/
\n3. http:\/\/www.evz.ro\/multimedia\/video\/ detalii-video\/video\/maicile-de-la-petru-voda-sf-tinerete-legionara.html
\n4. http:\/\/www.youtube.com\/watch?v= SQEDB3gn0MQ
\n5. http:\/\/www.razbointrucuvant.ro\/recomandari\/2013\/01\/02\/pr-savatie-bastovoi-dupa-dealuri-lesbianism\/<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un raspuns (\u00eent\u00e2rziat) la articolul lui Aurelian Giugal, \u201eDupa dealuri\u201c sau Rom\u00e2nia medievala fata cu (post)modernitatea\u201c, publicat \u00een revista \u201eCultura\u201c, nr. 408 din feb. 2013 Nu ma declar un specialist \u00een cinematografie rom\u00e2neasca contemporana, dar vizionarea recenta a peliculei \u201eDupa dealuri\u201c (2012, regia Cristian Mungiu) ma determina sa \u00eencerc un raspuns la problemele formulate de… Cite\u0219te mai mult »Rolul social al filmului. In apararea \u201enoului val\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7949,9027,9028],"class_list":["post-16078","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-dupa-dealuri","tag-cazul-tanacu-in-cinematografie","tag-rolul-social-al-filmului"],"views":1085,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16078","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16078"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16078\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16078"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16078"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16078"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}