Am\u00e2nam putin examinarea cuv\u00e2ntului stap\u00e2n, de care am fagaduit sa ne ocupam data trecuta si desigur ne vom ocupa cur\u00e2nd, pentru a ram\u00e2ne \u00een aria semantica a altor posibili descendenti ai moeso-goticului siponeis = discipol, si anume suba si giubeaua.<\/p>\n
Alesi si trimisi sa propovaduiasca noua credinta, ucenicii au organizat primele biserici crestine si au ajuns adesea episcopi, conditie care s-a perpetuat \u00een cuv\u00e2ntul jup\u00e2n, cu sensul atestat \u00een vechile noastre scrieri (la Coresi: \u201eJup\u00e2nul H\u00e2rjilu Lucaciu, judetul Brasovului\u201c si Varlaam: \u201eZise catre judet, jup\u00e2ne Pompilie\u201c), prin care sunt desemnati marii dregatori, \u00eensotind uneori, ca \u00een exemplele de mai sus, numele rangului detinut. Si nu numai la noi, ci \u00een \u00eentreaga Europa crestina, ucenicii lui Hristos au ajuns episcopi, \u00eenalti demnitari ai bisericii, iar ulterior au fost investiti cu functii politice.
\nG\u00e2ndindu-ne la aspectul vestimentar al primilor episcopi care au devenit jup\u00e2nii de mai t\u00e2rziu, cred ca am putea situa \u00een acea perioada a \u00eenceputurilor vietii crestine originea unor cuvinte ca suba si giubeaua, care amintesc, prin anumite detalii de croiala si culoare, de straiele preotesti. Am \u00een vedere o arie mai larga dec\u00e2t spatiul initial al evanghelizarii gotilor de catre Ulfilas, fiindca, dupa crestinare, cum stim, vizigotii patrund \u00een Imperiu, unde sunt \u00eendepartati cu abilitate de Constantinopol si dirijati spre Dalmatia si Iliria, provincii \u00een care se stabilesc pentru o vreme ca federati. Din acea perioada cuv\u00e2ntul s-a putut rasp\u00e2ndi cu sensul de pastor al comunitatii crestine \u00een Dalmatia si Iliria, iar mai t\u00e2rziu a putut iesi la iveala la populatiile cunoscute sub numele de s\u00e2rbi si croati, ca denumiri ale unor regiuni administrative, jupele, sau ca toponime, precum Sibenic, capitala regilor croati si scaun episcopal. Iar \u00een sudul Frantei de astazi vizigotii au \u00eentemeiat un regat cu capitala la Toulouse, \u00een veacul al V-lea, pe c\u00e2nd franconii nu se crestinasera \u00eenca, epoca \u00een care vestimentatia episcopilor a putut lasa urme \u00een cuvinte ca jupe (la jupe d’une r\u00e9dingote) si jupon.
\nRevenind la cuvintele rom\u00e2nesti suba si giubea, cred ca putem gasi reminiscente ale vesmintelor preotesti \u00een unele detalii revelatoare ale descendentei din moeso-goticul siponeis pentru anumite particularitati din \u00eembracamintea \u00eenaltilor dregatori din spatiul rom\u00e2nesc medieval.
\nSa ne amintim ca suba e o haina lunga si larga, purtata peste \u00eembracamintea obisnuita, mai ales de barbati. Dupa Moldovan (DA) suba \u201ese poarta de regula pe umeri, \u00eembaierata pe grumazi (s.n.) si numai arareori se \u00eembraca pe m\u00e2neci\u201c, amintind de odajdiile preotesti. \u00centr-o alta descriere (Liuba \u2013 Iana) suba \u201ee din panura de l\u00e2na alba sau v\u00e2nata (s.n.) si e asa de lunga ca ajunge p\u00e2na la glezne (s.n.)\u201c. Tot \u00een DA ni se da stirea despre o tendinta pronuntata, consemnata de Saineanu, pentru \u201eportul national: sube v\u00e2nate, \u00eenlocuind caputul de postav\u201c. Iar \u00een sud-vestul Transilvaniei, suba \u00eenfundata e haina lunga de dimie, fara taietura \u00een fata, care se \u00eembraca trec\u00e2nd-o peste cap. Cuv\u00e2ntul se afla si la s\u00e2rbi, la croati, la maghiari, la ucrainieni, prin urmare \u00een vechiul spatiu larg al simbiozei daco-romane si apoi romanico-germanice.
\nC\u00e2t despre giubea, e mai probabil ca turcii au luat-o de la populatia crestina pe care au gasit-o la Dunarea de jos c\u00e2nd au cucerit Balcanii, si nu invers, cum se crede \u00eendeobste.
\n\u00cen DA giubeaua e descrisa ca o haina larga de postav, adesea captusita cu blana, purtata pe vremuri de boieri deasupra anteriului (s.n.) si pe alocuri de tarani. Dupa care ni se da un exemplu din I. Negruzzi: \u201eAvea antereu, giubeluta\u201c si sunt amintite dublete suba si jupon.
\nUn alt ecou posibil al moeso-goticului siponeis ar putea fi verbul jupui (cu variantele jupoi, jupoia, jepui, jupui), provenit din siponjan, verbul corespunzator. Cele mai apropiate de etimon sunt desigur jupoia si jupui.
\nPentru a \u00eentelege aceasta evolutie semantica trebuie sa luam \u00een seama primejdiile conditiei de ucenic al Domnului. Daca, pe de o parte, ucenicii au ajuns episcopi si ca atare s-au bucurat de cinstirea credinciosilor pe care-i pastoreau (baza evolutiei de la siponeis la jup\u00e2n), pe de alta parte, \u00eensa, au fost victimele persecutiilor, la \u00eenceput din partea autoritatilor imperiale, \u00een perioada pre-constantiniana, iar mai t\u00e2rziu din partea barbarilor care patrundeau \u00een Imperiu. Martiriul lor a fost o jupuire. Ucenicii au purtat si ei, precum \u00cenvatatorul, crucea mortii si \u00eenvierii. \u00cenca de pe vremea lui Constantin, bazilicele aveau cripte pentru moastele martirilor.
\nDaca data trecuta am insistat asupra deosebirii dintre domn si jup\u00e2n, acesta din urma nefiind domn si stap\u00e2n al \u00eentregii comunitati, ci doar un stap\u00e2n de mosii, un domn feudal, si pentru a marca aceasta deosebire ne-am slujit de un pasaj biblic (Matei 10, 24-25), de data asta ne vom opri la alte versete din Matei 10 \u00een care accentul cade pe identitatea tratamentului de care vor avea parte ucenicii dupa rastignirea \u00cenvatatorului lor. Cei doisprezece apostoli trimisi la propovaduire sunt preveniti ca vor fi ca niste oi \u00een mijlocul lupilor, ca vor fi bicuiti si vor fi dati pe m\u00e2na multimilor \u00eentar\u00e2tate: \u201eSi va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu, si se vor scula copiii \u00eempotriva parintilor si-i vor ucide. Si veti fi ur\u00e2ti de toti pentru numele Meu; iar cel care va rabda p\u00e2na la sf\u00e2rsit, acela se va m\u00e2ntui\u201c (versetele 21-22).
\nAceasta a fost, asadar, soarta ucenicilor, supusi la cazne si aruncati la fiare salbatice pentru ca nu se \u00eenchinau zeilor pag\u00e2ni, ci noului Dumnezeu, ai carui slujitori (skalkinassus) si martori (veitvods) se proclamau.
\nEcouri ale muceniciei prin jupuire gasim \u00een marturiile limbii peste veacuri. Sf\u00e2sierea sfintilor crestini de fiarele salbatice poate fi regasita \u00eentr-o fabula a lui Grigore Alexandrescu, \u00een care verbul folosit de poet este tocmai cuv\u00e2ntul aici \u00een discutie \u201eC\u00e2inii atunci sosira\/ si-ngrab \u00eel jupuira\u201c.
\nA jupui mai \u00eenseamna a bate, a lovi, a maltrata, a persecuta, a jefui, a spolia. Reminiscente ale cuv\u00e2ntului de origine gasim si \u00een expresii ca a jupui de viu, a jupui tapul, caci\u00a0 ucenicii-preoti deveneau tapii ispasitori ai comunitatilor pe care le pastoreau.
\nP\u00e2na t\u00e2rziu, \u00een vremuri apropiate de noi, capeteniile crestine, care \u00een ultima instanta \u00eel slujeau pe Iisus Hristos, erau jupuite de dusmanii tarilor noastre. Turcul te taie, turcul te jupoaie, se spune \u00een popor. Un episod istoric confirma si el ipoteza noastra. Potrivit relatarii lui Iorga, capetele lui Stefan Cantacuzino si Constantin Stolnicul \u201efura jupuite, umplute cu bumbac si trimise la Adrianopol\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2rsit, ca sa-mi tin totusi pe scurt fagaduiala, pentru stap\u00e2n propun ca etimon cuv\u00e2ntul moeso-gotic *stakein din compusul hleitrastakein, \u00een latineste (din greaca) scenopedia, adica sarbatoarea Corturilor, c\u00e2nd Iisus vine sa \u00eenvete \u00een templu (Ioan 7,2).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am\u00e2nam putin examinarea cuv\u00e2ntului stap\u00e2n, de care am fagaduit sa ne ocupam data trecuta si desigur ne vom ocupa cur\u00e2nd, pentru a ram\u00e2ne \u00een aria semantica a altor posibili descendenti ai moeso-goticului siponeis = discipol, si anume suba si giubeaua. Alesi si trimisi sa propovaduiasca noua credinta, ucenicii au organizat primele biserici crestine si au… Cite\u0219te mai mult »Suba, giubeaua si jupuirea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9022,3581],"class_list":["post-16067","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-etimogie-cuvinte","tag-sensul-cuvintelor"],"views":2339,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16067","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16067"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16067\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16067"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16067"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16067"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}