Ceea ce m-a impresionat la muzeul temporar g\u00e2ndit de Gioni a fost coerenta discursului, dublata de valoarea exponatelor. Acest copil teribil al curatoriatului artei contemporane, care este Massimiliano Gioni, si-a pornit discursul muzeografic de la un citat al unuia dintre geniile secolului trecut (recunosc, sunt subiectiv), Walter Benjamin: \u201eistoria artei este istoria profetiilor\u201c.
\n\u00cenarmat cu acest argument, curatorul italian din America a \u00eencercat sa disloce din g\u00e2ndirea mondiala acele blocuri de viziune euristica pentru lumea cea noua, aceea care nu este data oricui, pentru a fi vazuta, descoperita si \u00eenteleasa. Din acest motiv, muzeul sau este deschis de planse extrase dintr-o carte fabuloasa, \u201eLiber Novus\u201c, a lui Carl Gustav Jung. Celebrele \u201ecriptograme\u201c ale psihoterapeutului elvetian reprezinta, evident, opera unui diletant. Jung nu era artist, dar era b\u00e2ntuit de imaginile \u201eprimordiale\u201c pe care le considera a fi la baza \u00eentelegerii existentei umane. Trebuie sa marturisesc faptul ca desenele lui Jung, vazute \u00een pavilionul central din Giardini sunt absolut fascinante si ca nici macar editia de lux a \u201ecartii rosii\u201c, recent publicate la Bucuresti, nu poate sa egaleze frumusetea originalelor vazute la Bienala.
\nNu am sa \u00eencerc sa descriu, aici, \u00eentregul discurs muzeografic al lui Gioni, care trece prin desenele samanului Pirinisau, din Solomon, si continua cu tulburatoarele cosmografii ale lui Guo Fengyi si Emma Kunz, de exemplu. Trebuie spus, \u00eensa, ca \u2013 mai ales, \u00een Arsenale \u2013, Gioni exploreaza figurativul corpurilor omenesti, aduc\u00e2nd laolalta operele unor artisti care ar st\u00e2rni m\u00e2nia ortodoxistilor care protesteaza \u00eempotriva expozitiei de la Muzeul \u201eAntipa\u201c. De fapt, expozitia imaginata de curatorul italian este una rezervata obsedatilor si obsesiilor. Dar expunerea este realizata inteligent, progresiv, de la formele naturale la cele artificiale, urm\u00e2nd modelul conceptual al cabinetelor de curiozitati. \u00cen acest capitol intra si cele 19 lucrari ale lui Stefan Bertalan (alese de Erwin Kessler), care \u00eencearca sa descifreze codurile ascunse ale naturii (sau Naturii).
\nGioni este constient (spre deosebire de Auriti) de faptul ca obsedanta idee de a str\u00e2nge laolalta cunoasterea lumii sta la baza unei desarte iluzii. Palatul Enciclopedic nu va fi ridicat niciodata. Dar asta nu trebuie sa ne \u00eempiedice sa visam. Dimpotriva, curatorul \u00eencearca sa arate, \u00een expunerea sa, ca numai pornind de la asemenea obsesii este posibila forta imaginatiei de a transforma lucrurile. Gioni mentioneaza, \u00een catalogul expozitiei realizate de el, cu operele unor artisti extrem de diversi, aduse din toate colturile lumii, ca ceea ce a realizat el este o celebrare a exceptiilor si a excentricitatilor. Cu alte cuvinte, el nu a \u00eencercat sa faca o suma a artei contemporane, ci a preferat sa \u00eei selecteze pe acei artisti pe care i-a considerat fie drept exponenti ai celor mai stranii alegeri, fie drept niste oameni care, prin opera lor, au aratat ce \u00eenseamna exceptia. Asadar, muzeul temporar creat de Massimiliano Gioni nu este, cu adevarat, un muzeu, ci, mai degraba, un cabinet de curiozitati. Este citat Joseph Beuys, care a spus ca cel mai somptuos palat este cel din mintea fiecaruia; Gioni observa, doar, ca trebuie sa intram \u00een propriul nostru palat, din propria noastra minte, pentru a locui fiecare dintre \u00eencaperi si a putea, apoi, sa aducem la lumina, sa reificam, imaginile vazute \u00een acele camere.
\nStefan Bertalan nu este singurul rom\u00e2n selectat de Gioni. Mi-a facut placere sa descopar cele sapte lucrari ale Getei Bratescu \u2013 o artista care, \u00een opinia mea, ar merita, oric\u00e2nd, un Leu de aur pentru \u00eentreaga cariera \u2013 dat\u00e2nd din anii 1980-1981. De asemenea, am fost surprins sa observ c\u00e2teva lucrari ale unei tinere artiste, nascute \u00een 1979, \u00een Rom\u00e2nia, la Salonta dar traitoare \u00een SUA: Andra Ursuta.
\nDar, cum am zis, nu am sa \u00eencerc sa amintesc aici nici macar pe cei mai importanti artitsti selectati (cum sunt Paul McCarthy si Bruce Nauman, de exmplu) si nici pe zecile de artisti mai putin cunoscuti, pentru mine, cel putin (de la Simon Dennz la Helen Marten).
\nPavilioanele nationale au constituit, pentru mine cel putin, e deceptie. Sigur, exista si exceptii. Cea mai notabila mi s-a parut a fi expozitia ruseasca, realizata de Vadim Zaharov: Dana\u00eb. De asemenea, Grecia propune o expozitie consistenta, de Syrago Tsiara si Stefanos Tsviopoulos. Am remarcat si Indonezia, dedicata energiei cosmice primoridale, care, \u00een sanscrita, se numeste sakti. \u00cen rest, de la Egipt si Danemarca, p\u00e2na la Ungaria si Israel, mi-a fost greu sa retin vreo idee valida. Mi s-a parut ca, parca, a secat imaginatia \u2013 at\u00e2t a artistilor, c\u00e2t si a curatorilor.
\nProbabil, \u00eensa, ca unul dintre cele mai dezamagitoare pavilioane a fost cel al Angolei \u2013 tocmai pentru ca aceasta tara a luat Leu de aur: \u00eentr-un mic muzeu venetian, alaturi de tablouri de Francesco Lippi si Piero della Francesca, stateau niste \u201eeuropaleti\u201c, pe care erau asezate (si puteau fi luate de vizitatori) niste tiparituri cu imagini surprinse \u00een Luanda, cu obiecte aruncate pe strada si care, \u00een felul acesta, intrau \u00eentr-un alte context cu lumea din jur. Ideea mi s-a parut banala, iar locul ales \u2013 complet neinspirat. Si, cu toate acestea, cu at\u00e2tea capodopere pe pereti, vizitatorii erau preocupati, mai degraba, sa nu piarda vreunul dintre printurile expozitiei.
\nRomania a participat, ca si anul trecut, la Bienala de arhitectura, cu doua expozitii. Cea din Giardini a fost curatoriata de Raluca Voinea, proiectul fiind condus de Corina Bucea. Cealalta, de la Institutul Cultural Rom\u00e2n, a fost coordonata de Anca Mihulet. Dar, despre participarea oficiala a Rom\u00e2niei, saptam\u00e2na viitoare!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ceea ce m-a impresionat la muzeul temporar g\u00e2ndit de Gioni a fost coerenta discursului, dublata de valoarea exponatelor. Acest copil teribil al curatoriatului artei contemporane, care este Massimiliano Gioni, si-a pornit discursul muzeografic de la un citat al unuia dintre geniile secolului trecut (recunosc, sunt subiectiv), Walter Benjamin: \u201eistoria artei este istoria profetiilor\u201c. \u00cenarmat cu… Cite\u0219te mai mult »Visul ne\u00eemplinit: de la Biblioteca din Alexandria la Palatul enciclopedic (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16065","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1066,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16065","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16065"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16065\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16065"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16065"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16065"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}