{"id":16061,"date":"2013-07-20T07:04:32","date_gmt":"2013-07-20T05:04:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16061"},"modified":"2013-07-20T07:04:32","modified_gmt":"2013-07-20T05:04:32","slug":"fete-plictisite-fete-curioase-mame-necajite","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fete-plictisite-fete-curioase-mame-necajite\/","title":{"rendered":"Fete plictisite, fete curioase, mame necajite"},"content":{"rendered":"

Cannes 2013 (III)<\/strong><\/p>\n

S-a terminat cu micul rohmerianism din filmul francez, cu nevinovatele impulsuri erotice din vacantele de vara, cu privirile furise, galese sau mirate ale baietilor si fetelor vag ispititi de trecerea pragului catre gradinile necunoscute. Altfel spus, adolescentii lui Eric Rohmer nu mai sunt la moda. Cei de astazi sunt curiosi fara ascunzisuri, grabiti, fara rabdare (pierdere de timp). Nu mai au farmecul sovaielii, al st\u00e2ngaciei, altceva vor ei: sa socheze, sa st\u00e2rneasca admiratie si, daca se poate, \u00eentelegere tocmai pentru ca merg drept la tinta de la bun \u00eenceput. Iat-o pe eroina lui Fran\u00e7ois Ozon din \u201eJeune et jolie\u201c, film definit de autorul sau drept \u201eportretul unei adolescente de 17 ani, \u00een patru anotimpuri si patru c\u00e2ntece\u201c (aici, \u00een acest subtitlu, mai zarim umbra lui Rohmer): tacuta, vag plictisita Isabelle (o splendida debutanta, Marine Vacth) s-a saturat de povara fecioriei. Scapa de ea \u00eentr-o scurta aventura estivala, pe plaja, fara bucurie, fara placere. Operatiune strict mecanica. Altceva o interesa, pasul urmator, practicarea prostitutiei din curiozitate, (nu din perversitate, precum eroina lui Bu\u00f1uel din \u201eBelle de jour\u201c), din dorinta de a-si testa feminitatea, de a descoperi misterul trupului. Banii nu o intereseaza c\u00e2tusi de putin, \u00eei arunca \u00eentr-o punguta, printre rufe. La scoala (celebrul liceu parizian Henri IV) este o eleva printre altii, analiz\u00e2nd cu zel, \u00eentr-o ora de clasa, cunoscuta poezie \u201eOn n’est pas s\u00e9rieux quand on a dix-sept\u201c. Ce-o fi vrut autorul, de ce ne trimite la Rimbaud? Vreo justificare? Prea facil. Iubesc cinematograful lui Ozon, dar filmul are aerul unei ape pe care nu o poti admira doar pentru ca este limpede. Prea nu e tulburata de niciun val. Si \u00een \u201eLa vie d’Ad\u00e8le chapitre 1et 2\u201c, al regizorului francez de origine tunisiana Abdellatif K\u00e9chiche, c\u00e2stigatorul Palme d’Or, sunt prezente lectiile de literatura. Suntem tot \u00eentr-un liceu si elevele vor sa descifreze sensul unei fraze din Marivaux, mai exact din \u201eLa vie de Marianne\u201c: \u201eMa \u00eendepartam cu o inima careia \u00eei lipsea ceva si nu stiam ce anume\u201c. \u201eOare ce a vrut sa spuna scriitorul c\u00e2nd vorbeste de inima careia \u00eei lipseste ceva?\u201c le descoase profesorul. Eu cred ca \u00eentrebarea se adreseaza mai degraba spectatorului, invitat sa fie atent, un fel de \u201epe locuri, fiti gata\u201c. Pustoaica de numai 15 ani, Ad\u00e8le, va afla la aceasta v\u00e2rsta violenta pasiunii, cea care nu asteapta numaratoarea anilor. Nu se mistuie pentru un baiat, ci pentru o t\u00e2nara femeie \u201ecu par albastru\u201c, pictorita \u00een devenire. (Filmul este inspirat de benzile desenate ale Juliei Maroh, \u201eLe Bleu est une couleur chaude\u201c). Dragostea navaleste \u00een viata adolescentei \u00een aparenta \u00eenca nedesprinse cu totul de copilarie (c\u00e2nd pl\u00e2nge, lacrimile se amesteca pe obraji cu tot ceea ce \u00eei curge din nas). Teama, daruire, gelozie, reprosuri, despartiri, totul exista cu v\u00e2rf si \u00eendesat. K\u00e9chiche nu a fost interesat c\u00e2tusi de putin de un film despre marturisirea homosexualitatii, doar o coincidenta a facut ca el sa pice la Cannes exact \u00een momentul marii agitatii legate de casatoria \u00eentre persoane de acelasi sex. Dragostea este dragoste si cineastul, recunoscut pentru minutia sa aproape diabolica si obsesia stilului, filmeaza ca si cum ar vrea sa vina spre noi tin\u00e2nd \u00een palma exact acel ceva dupa care t\u00e2njeste inima. Filmeaza aproape numai \u00een planuri str\u00e2nse, putine planuri-secventa, multe taieturi. A coregrafiat pur si simplu scenele de sex lesbian, explicite si fara limite de timp, sustinut fiind si de frumusetea trupurilor tinere ale protagonistei, Ad\u00e8le Exarchopoulos, si partenerei sale, L\u00e9a Seydoux. A fost, si de data aceasta, spaima operatorilor, cantitatea de duble a atins proportii gigantice, pentru a avea material din care sa-si croiasca, la montaj, filmul. Apartine, fara doar si poate, cineastilor exasperanti care sunt si mari-monteuri, precum Terrence Malick sau Wong Kar-wai. Si totusi, dincolo de performanta vizuala, dincolo de tot tangajul sentimentelor, ceva lipseste acestui film. Emotia. Nu pot sa nu ma \u00eentreb de ce un alt film despre iubirile homosexuale, \u201eBrokeback Mountain\u201c al lui Ang Lee, ne-a ravasit si s-a \u00eenfipt \u00een memorie pentru totdeauna. Poate pentru ca nu a vrut sa ne ia ochii.<\/p>\n

Sofiei Coppola i-a revenit onoarea de a deschide sectiunea Un certain regard cu \u201eThe Bling Ring\u201c (programat \u00een afara competitiei), inspirat de un fapt real, relatat \u00eentr-un articol din revista \u201eVanity Fair\u201c: \u201eThe Suspects Wore Louboutins\u201c. Patru fete si un baiat, o mica banda cunoscuta sub numele de Blin Ring, si-au zis ca daca nu se pot bucura, deocamdata, de faima starurilor, macar sa aiba parte de pantofii lor Louboutins, de posetele Vuitton, de ceasurile, bijuteriile si ce se mai gaseste prin vilele acestora, pe care le viziteaza, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Mai ales c\u00e2nd se plictisesc. Intra ei stiu cum, dupa ce afla pe Internet, desigur, ca stap\u00e2nii nu sunt acasa. Doar ce altceva are de facut massmedia dec\u00e2t sa dea seama de fiecare pas al starurilor, fie de cinema, fie ale vietii mondene. Destinatia preferata este domnisoara Paris Hilton, cunoscuta fiica de bani gata, cum se spunea c\u00e2ndva, care a acceptat sa fie \u201ecalcata\u201c si de echipa de filmare. Tonele de pantofi si genti vazute pe ecran sunt chiar ale ei, sunt din \u201eviata reala\u201c. Zglobiile fete si al lor cavaler se distreaza nevoie mare, nicio urma de tresarire, de \u00eendoiala care sa aduca filmului un strop de drama, de neliniste. C\u00e2nd sunt descoperite si arestate, sar parintii sa le ia apararea; mai mult, se bucura ca de acum \u00eencolo televiziunile vor fi cu ochii pe odrasele, av\u00e2nd si ei bucatica lor de celebritate. Este deriva unui fenomen pe care, probabil, \u00eel traiesc, cu o anumita inconstienta intensitate, cei crescuti \u00een Los Angeles. Odata cu laptele mamei, sug si obsesia faimei si a bogatiei.<\/p>\n

Multe zile iranianul Ashgar Farhadi a fost pe primul loc al preferintelor criticii, cu al sau \u201eLe Pass\u00e9\u201c. Pentru prima oara, c\u00e2stigatorul unui Urs de Aur si al unui Oscar pentru \u201eA Separation\u201c (2011), niciodata prezent la Cannes, lucrase \u00een Franta. Si tot p\u00e2na \u00een ultimele zile protagonista, B\u00e9r\u00e9nice B\u00e9jo (zgobia actrita din \u201eThe Artist\u201c), era vazuta ca o c\u00e2stigatoare a Premiului de interpretare feminina, ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat. Cu asta, juriul si-a asigurat constiinta curata, Palme d’Or zbur\u00e2nd \u00een alta parte, cum bine stim. Filmul continua, \u00eensa, sa sape, linistit si tenace \u00een memoria multora, cred, aduc\u00e2nd la suprafata, fara ostentatie, temele dragi autorului: vinovatia, responsabilitatea, optiunile bune sau rele, \u00eempacarea, imposibilele \u00eentoarceri. Comentatorii francezi spun ca din anii ’70 nu s-a mai vazut pe ecranele lor o periferie pariziana filmata cu at\u00e2ta adevar, doar c\u00e2teva capete de stradute, \u00eentre o curatatorie si o drogherie. Acesta este spatiul \u00een care se misca eroina, Marie, o femeie \u00eenca t\u00e2nara, frumoasa, dar, ne vom convinge, coplesita de indecizii, de un trecut nelamurit, cu o viata care \u00eei scapa printre degete. Fostul sot, un iranian, apare dupa patru ani pentru a pune la punct divortul. Splendidul \u00eenceput se va dovedi \u00eenselator, bucuria femeii venite \u00een \u00eent\u00e2mpinare la aeroport este doar un impuls de moment, niciunul nu stie cum sa ocoleasca geamul masiv care \u00eei desparte, mediu banal, dar ostil care va reveni de c\u00e2teva ori pe parcursul actiunii. Acasa, \u00een fostul \u201eacasa\u201c, barbatul (Ali Mosaffa) va trebui, mai \u00eent\u00e2i de toate, sa o ajute pe Marie, acum iubita altuia (Tahar Rahim), sa-si desc\u00e2lceasca propriul trecut, sa faca pace cu ea \u00eensasi. A venit pregatit pentru un divort, va fi mediator, sfatuitor. Personajul mi-a amintit de tatal din \u201e\u00centoarcerea\u201c, acea minune de film al lui Andrei Zviaghintev, barbatul aparut si el dupa o lunga absenta si care va mai trai doar at\u00e2t c\u00e2t sa le transmita copiilor, fara multe vorbe, lectia curajului. \u00cen ultima zi a competitiei, chiar \u00een ultima, oboseala ne-a fost alungata de \u00eenc\u00e2ntatorul film al lui Polanski \u201eLa V\u00e9nus \u00e0 la fourrure\u201c, prelucrare cinematografica dupa o piesa de David Ives, la r\u00e2ndul ei o adaptare dupa Sacher-Masoch. Ce poate fi mai misterios dec\u00e2t o sala de teatru goala, o scena de pe care, la sf\u00e2rsitul unei zile, un regizor excedat de ghinioane (Mathieu Amalric) se pl\u00e2nge unui prieten, la telefon de esecul cautarii unei actrite adecvate viitoarei sale montari. Gata, vrea sa traga cortina, obloanele, totul, c\u00e2nd o zurlie cu un colier zgarda de catel da buzna \u00een ultimul moment, insist\u00eend sa fie audiata. Pare vulgara, cu creier de vrabiuta, confunda nonsalant ambivalenta cu ambiguitatea, insolenta c\u00e2t cuprinde (admirabila Emmanuelle Seigner, pe ultima suta de metri candidata la Premiul de interpretare). Este pregatita sa accepte orice. Chiar si sa joace goala? \u201eNicio problema. Fac asta gratuit. Sado-masochismul asta \u00eel cunosc, doar lucrez \u00een teatru.\u201c Are un raspuns la toate. \u201eAici voi pune o suita de Alban Berg\u201c – o anunta regizorul. \u201eO idee geniala\u201c. \u201eCunosti muzica lui?\u201c \u201eNu.\u201c Nimic nu o poate dar\u00e2ma pe Vanda: pe masura ce rezistenta barbatului da semne de slabiciune sub asaltul obraznicaturii care, \u00een av\u00e2ntul ei, \u00eei da chiar indicatii de punere \u00een scena, regizorul \u00eesi da seama ca fata nu este deloc o nechemata. Are o anumita idee despre rol, a venit chiar echipata cu c\u00e2teva costume si \u00eencet, \u00eencet, ia fr\u00e2iele \u00een m\u00e2na. O \u00eenc\u00e2ntare dialogul Emmanuelle Seigner, \u00een splendoarea maturitatii, si Mathieu Amalric, actor cu farmecul inteligentei. Mai vechea dorinta a lui Polanski, \u00eenca din vremea imediat urmatoare \u201eCutitului \u00een apa\u201c, poveste cu trei personaje, de a realiza un film cu numai doi eroi, s-a \u00eemplinit la timpul cuvenit. Timpul a carui masura o da sansa de a avea interpretii ideali.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cannes 2013 (III) S-a terminat cu micul rohmerianism din filmul francez, cu nevinovatele impulsuri erotice din vacantele de vara, cu privirile furise, galese sau mirate ale baietilor si fetelor vag ispititi de trecerea pragului catre gradinile necunoscute. Altfel spus, adolescentii lui Eric Rohmer nu mai sunt la moda. Cei de astazi sunt curiosi fara ascunzisuri,… Cite\u0219te mai mult »Fete plictisite, fete curioase, mame necajite<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[9020,9019],"class_list":["post-16061","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-filme-de-eric-rohmer","tag-filmul-francez"],"views":1336,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16061","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16061"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16061\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16061"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16061"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16061"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}