{"id":16054,"date":"2013-07-20T06:48:07","date_gmt":"2013-07-20T04:48:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16054"},"modified":"2013-07-20T06:48:07","modified_gmt":"2013-07-20T04:48:07","slug":"destinul-ca-o-carte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/destinul-ca-o-carte\/","title":{"rendered":"Destinul ca o carte"},"content":{"rendered":"<p>Dan C. Mihailescu si Daniel Cristea-Enache, critici si eseisti din generatii diferite, afirmati \u00een epoci istorice, sociale, politice, culturale diferite, \u00een multe privinte cu orientari si convingeri diferite, chiar antinomice, s-au dedat unui prelung dialog, de fapt un serial de ample \u00eentrebari si raspunsuri, derulat \u00een spatele cortinei, timp de patru ani, fara un calendar prestabilit sau, \u00een orice caz, nerespectat, pe care l-au publicat recent \u00eentr-un elegant volum de peste 300 de pagini la Humanitas, sub titlul \u201eCartea ca destin\u201c. Un exercitiu, din perspectiva lui Dan C. Mihailescu, \u201ecvasitestamentar\u201c, provocat (nu-mi place deloc cuv\u00e2ntul, dar n-am altul la \u00eendem\u00e2na) de Daniel Cristea-Enache, care, dovedind ca este si un jurnalist cultural redutabil (specie mai rara dec\u00e2t s-ar crede), mai are \u00een bibliografia sa doua asemenea carti de convorbiri cu Ileana Malancioiu si Octavian Paler. \u00centre cele trei bucoavne, ca sa preiau o vocabula cu iz de cronica veche din limbajul lui D.C.M., criticul constata ca exista \u201eo legatura de profunzime\u201c. Si are dreptate. Toti cei trei scriitori sunt personalitati puternice \u2013 Nicolae Manolescu scria ca Ileana Malancioiu este \u201euna din cele mai puternice personalitati din \u00eentreaga literatura rom\u00e2na\u201c \u2013, dar care se si deosebesc profund. Dan C. Mihailescu este si ceea ce as numi un personaj, \u201eo natura de diva\u201c, cum \u00eesi aminteste ca l-a caracterizat un cunoscut istoric literar. Cu o permanenta euforie a verbului, cu o enorma capacitate asociativa, autopersifl\u00e2ndu-se aparent fara mila, convertindu-si abil complexele si defectele, inclusiv cel de vorbire, \u00een linii de forta la un autoportret expresionist, pictat \u00een culori debordante, \u201eomul care aduce cartea\u201c, intrat astfel \u00een mitologia culturala actuala gratie televiziunii, pare, \u00eentre altele, sa-si fi \u00eensusit temeinic postulatul calinescian: defineste-te singur si vei fi crezut. Nu e putin lucru pentru acest Mitica \u201em\u00e2ncator\u201c de carti de tot felul si elitist fara prea multe ifose. Cu o biografie ce are toate datele de a ilustra un destin, a carui traiectorie e mai degraba haotica, daca ar fi sa-l credem pe cuv\u00e2nt, D.C.M. dovedeste o mare pofta de a se confesa. Spovedania sa, ca de altfel orice spovedanie, e, \u00een sensul cel mai larg si mai fecund, psihanalizabila, iar daca m-as fi \u00eendoit vreo clipa ca asa este, \u00eendoiala mi s-ar fi spulberat, paradoxal, tocmai lu\u00e2nd cunostinta de aversiunea personajului la\u2026 psihanaliza, marturisita de el ca atare. S-ar putea specula probabil mult pe aceasta tema. Dar ma grabesc sa citez unul dintre textele marturisitoare din \u201eCartea ca destin\u201c, scrisa practic la doua m\u00e2ini de cei doi autori, careia \u00eensa, mai ales Dan C. Mihailescu, \u00eei confera o acrosanta oralitate, fireste elaborata: \u201e\u2026 am oroare de excesele corectitudinii politice pe linia discriminarii pozitive, admir monarhiile luminate, respect autoritatea eleziastica, armata, didactica, de v\u00e2rsta si blazon, pe scurt \u2013 profesionala, am nostalgia relatiei mester-calfa, cultul slujirii si al valorilor traditionale, sunt crestin, liberal, economic si conservator cultural, pledez neabatut pentru pedeapsa capitala, castrarea violatorilor si pedofililor, sunt un adept al euthanasiei, sunt pentru virtutile familiei si \u00eempotriva casatoriilor \u00eentre persoane de acelasi sex (ca si, fireste, \u00eempotriva adoptiilor \u00een atari circumstante), pentru o politie ferma si o justitie fara fisura, dar \u00een acelasi timp sunt pentru libertatea avortului, pentru o atitudine moderata fata de homosexualitate (totul, p\u00e2na la prozelitism \u00een scoli, parade stradale, solicitari de drepturi strigatoare la cer), \u00eempotriva terorismului sindical, pentru viitorul ecumenismului crestin (\u00een chip esential necesar peste vreo zece, douazeci de ani, din pricina presiunii islamice, dar mai ales a ateismului mondial)\u201c. Daca mi se permite, \u00eempartasesc si eu aproape toate aceste principii, precum si multe alte opinii ale lui Dan C. Mihailescu, ca, de pilda, cea privind \u201eisteria sarbatorilor la noi\u201c. Sunt \u00eensa si destule la care n-as subscrie\u2026 nici macar \u00een fata Marii Adunari Nationale. Nu insist, dar nu pot sa nu recunosc ca sunt si nu sunt surprins ca un critic si un stralucit eseist cu at\u00e2t de \u00eentinse si variate lecturi, cu ceea ce as numi voluptatea ideii, \u00een referirile la politica ori la istorie, nu doar cea recenta si nu numai cea rom\u00e2neasca (Revolutia franceza, miscarile studentesti din 1968 etc.), cantoneaza \u00een clisee ideologice rasuflate. Opiniile, \u201e\u00eentepaturile\u201c, idiosincrasiile (revistele \u201eCultura\u201c sau \u201eObservator cultural\u201c, Adrian Marino, Paul Cernat, Teodora Dumitru, Mihai Iovanel etc.), precum si laudele fara masura la adresa unor intelectuali si politicieni ce tin sau au tinut p\u00e2na recent, nu \u00eentotdeauna meritat si chiar abuziv, prim planul public, se \u00eenscriu \u00een linia unei anumite politici literare, ma rog, culturale, si nu numai, pentru care D.C.M. este, desigur, liber sa militeze din greu si eventual, de ce nu, lucrativ. Nu e nimic de comentat aici. Apoi, ca unul care m-am nascut si am copilarit \u00eentr-un sat din Vrancea, nu-l pot \u00eensoti pe Dan C. Mihailescu \u00een \u201epl\u00e2nsul\u201c sau pe \u201eruinurile\u201c satului rom\u00e2nesc. Nu pentru ca nu ar fi multe de pl\u00e2ns. Dincolo de descrierea plastica a peisajului natural si uman rural, se simte deficitul de cunoastere a istoriei si realitatilor acestuia. E o perceptie si o viziune de turist aflat \u00een vacanta, usor operetistice, chiar si atunci c\u00e2nd D.C.M. planteaza pomi sau mulge vaca \u00een gospodaria socrilor. Altminteri, cu o mereu incitanta vioiciune a spiritului, el oscileaza \u00eentre sublim si derizoriul semnificativ. Subliniez fara nici o nota de malitiozitate, ci cu sincera admiratie aceasta calitate a scrisului sau confesiv, memorialistic, ce potenteaza deopotriva epica si lirismul acestei carti pe care, o data deschisa, nu o mai poti lasa din m\u00e2na, iar la sf\u00e2rsitul lecturii ei, regreti ca nu mai continua. Fapt cu at\u00e2t mai demn de subliniat \u00een acest timp marcat la noi de \u201eegofilie memorialistica\u201c si de \u201ebulimie confesiva\u201c \u2013 sintagme definitorii \u2013 c\u00e2nd autori de memorii si jurnale, fara \u00eendoiala \u00eenvatati si talentati \u2013 Livius Cioc\u00e2rlie e unul dintre exemplele ce se pot da \u2013, scriu \u00eentr-un stil si pe niste tonuri lovite de o irezistibila somnolenta.<br \/>\nAportul lui Daniel Cristea-Enache este \u00een acest volum de convorbiri cu Dan C. Mihailescu, esential. Interventiile sale nu sunt doar strict interogative, neiertator si totodata diplomatic interogative, ci, la r\u00e2ndul lor, confesive. Criticul cu morbul jurnalistic \u00een s\u00e2nge exprima de regula un punct de vedere propriu, nu o data discret sau cordial polemic, arunca o repede ochire asupra unui moment sau perioade, dupa caz, caracterizeaza, emite judecati. \u00cen fine, se vede de la o posta, de altfel o si declara, c\u00e2t de bine se simte \u00een ipostaza de amfitrion al unui personaj histrionic de o vivacitate literalmente contaminanta, pe care \u00eel trage \u00een repetate r\u00e2nduri si \u00een \u201epatul lui Freud\u201c. Venind vorba de Ioan Alexandru, un idol al interlocutorului sau, si av\u00e2nd \u00een vedere situatia familiala mai speciala a copilului si adolescentului Dan C. Mihailescu, a carei poveste acesta o deapana \u00een stilul sau inconfundabil, Daniel Cristea-Enache \u00eel \u00eentreaba: \u201eIoan Alexandru a fost, pentru dvs., Tatal?\u201c. I se raspunde ca mai degraba a fost un frate mai mare, caruia \u00eei datoreaza mult, nu \u00een ultimul r\u00e2nd unele lecturi fundamentale sau importante (\u201eC\u00e2ntarea C\u00e2ntarilor\u201c, \u201ePsaltirea \u00een versuri\u201c a lui Dosoftei, editata la Iasi \u00een 1974). C\u00e2t despre poetul Ioan Alexandru: \u201eCititi \u00abLumina lina\u00bb sa vedeti versuri care nu au pereche dec\u00e2t \u00een Eminescu. \u00abLumina lina, lini lumini rasari din codri mari de crini\u00bb. Codrii lui de crini nu pot face pereche dec\u00e2t cu eminescienele \u00aboceane ale g\u00e2ndirii\u00bb. \u00abLumina lina, nunta, leac, tamaduind veac dupa veac\u00bb, \u00abscorburi cu miere milenara\u00bb sunt viziuni de talie dantesca\u00bb. Pe creatorul inegalabilelor \u201eImne\u201c l-am vizitat si eu de c\u00e2teva ori \u00een strada Belgrad, nr. 5, prin anii &#8217;70, c\u00e2nd i-am luat si un interviu pentru revista \u201eConvorbiri literare\u201c. Adres\u00e2ndu-mi-se, ca de fiecare data c\u00e2nd l-am \u00eent\u00e2lnit la Bucuresti sau la Iasi, cu apelativul \u201efrate\u201c, m-a poftit sa ma asez pe o cerga si sa man\u00e2nc \u201enucute\u201c. Portretul pe care i-l face D.C.M. este, cum bine zice Daniel Cristea-Enache, \u201eo declaratie coplesitoare de iubire\u201c. Iata-l: \u201eAnii de facultate, 1972-1976, au fost al treilea val fecundator \u2013 si ultimul ca amploare \u2013 al fiintei mele. Ioan Alexandru a fost zeul lor. El, cu etimologiile sale mai mult sau mai putin fanteziste, cu pledoariile pentru sfintenie, smerenie, curatie, fratietate si deschidere \u00eentru comuniune, cu haina invariabil sifonata la spate, cu pantalonii burlaniti si enorma-i servieta bucsita, av\u00e2nd mereu \u00een priviri acea lumina, lina sau jubilativa, de-o indicibila bucurie, prin care dezamorsa tot raul de pe orizontala lumii, fragezindu-ne faptura pentru verticalitatea celor nevazute, \u2013 el ne-a deprins a lega faptele de cultura (litere, arte, filozofie, stiinte, economie, sociologie, mistica etc.) de vointa lui Dumnezeu si de \u201emersul Ideii prin (si peste) lume\u201c, cum, hegelian, spunea Noica. Ne-a dat codul, cheia, parola, deopotriva chinga si libertatea\u201c. Admirabil! <em><strong>(Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dan C. Mihailescu si Daniel Cristea-Enache, critici si eseisti din generatii diferite, afirmati \u00een epoci istorice, sociale, politice, culturale diferite, \u00een multe privinte cu orientari si convingeri diferite, chiar antinomice, s-au dedat unui prelung dialog, de fapt un serial de ample \u00eentrebari si raspunsuri, derulat \u00een spatele cortinei, timp de patru ani, fara un calendar&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/destinul-ca-o-carte\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Destinul ca o carte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9017,264,24],"class_list":["post-16054","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cartea-ca-destin","tag-dan-c-mihailescu","tag-daniel-cristea-enache"],"views":2406,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16054","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16054"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16054\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16054"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16054"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16054"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}