{"id":16045,"date":"2013-07-20T06:41:13","date_gmt":"2013-07-20T04:41:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16045"},"modified":"2013-07-20T06:41:13","modified_gmt":"2013-07-20T04:41:13","slug":"fetele-lui-ianus-o-biografie-a-lui-machiavelli","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fetele-lui-ianus-o-biografie-a-lui-machiavelli\/","title":{"rendered":"Fetele lui Ianus: o biografie a lui Machiavelli"},"content":{"rendered":"

Miles J. Unger, Machiavelli<\/em>. O biografie, Eikon, Cluj-Napoca 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\u00cen urma cu mai bine de un an, \u00eempreuna cu editura clujeana Eikon, doi teoreticieni si (fosti) practicanti ai artei politice, George Cristian Maior si Vasile D\u00e2ncu, au avut initiativa de a demara un proiect editorial la momentul respectiv inedit pentru piata de carte rom\u00e2neasca. E vorba despre o serie de biografii de oameni de stat, inaugurata cu \u201eBismarck \u2013 O viata\u201c, de Jonathan Steinberg, urmata de \u201eEminenta Sa, cardinalul Richelieu si ascensiunea Frantei\u201c, a lui Jean-Vincent Blanchard si \u00eencununata de cea mai recenta aparitie, \u201eMachiavelli. O biografie\u201c, de Miles J. Unger. Toate cele trei ilustre personaje de biografii, personaje istorice controversate. Toate \u00eesi proiecteaza umbrele asupra istoriei \u00een tonuri mai degraba gri dec\u00e2t luminoase. Iar daca primii doi au fost numai caracterizati, de-a lungul timpului, drept machiavelici, cel de-al treilea, eroul cartii de fata, este chiar cel care a dat numele acestui concept.<\/strong><\/em>
\nChiar daca George Maior si Vasile D\u00e2ncu propun, prin cele trei biografii, potentiale modele de actiune pentru o iluzorie \u201esuperpolitica\u201c, \u201eMachiavelli. O biografie\u201c nu este o carte pentru politicieni. Nu numai pentru ei. Ea apare \u00eentr-o societate \u00een care politica este motiv constant pentru deziluzii, fiind totodata at\u00e2t de tabloidizata, \u00eenc\u00e2t fie cu totii avem o opinie, convinsi ca la politica se pricepe oricine, fie str\u00e2mbam elitist din nas, justific\u00e2ndu-ne lipsa de implicare prin nivelul mult prea cobor\u00e2t al dezbaterii. Sceptici la promisiunea idealurilor si a valorilor \u00eenalte propovaduite de \u201eprofetii\u201c politici si satui de cautatorii de \u00eenavutire brusca ce au populat politica d\u00e2mboviteana postdecembrista, multi dintre noi ne simtim \u00eendreptatiti sa credem, \u00een termenii lui Jonathan Powell, ca politica este \u201edoar o serie de manevre cinice si de manipulari\u201c. Nimic mai machiavelic, asadar, dec\u00e2t acest domeniu, iar \u00eentemeietorul lui, florentinul Niccol\u00f2 Machiavelli \u2013 aparent raul suprem.
\nAt\u00e2t pentru publicul larg, c\u00e2t si pentru decidenti, modelele \u00een politica sunt necesare, mai ales ca oamenii de stat, \u00een marea lor majoritate, nu studiaza sistematizat stiinta politica, asa cum nici societatea civila nu \u00eesi ghideaza implicarea \u00een viata politica (indiferent de amploarea ei) cu ajutorul unei minime educatii formale. Dar pare un gest surprinzator sa \u00eel avansezi drept exemplu de om de stat pe Machiavelli. Lectura biografiei de fata este \u00eensa edificatoare, Unger \u00eencerc\u00e2nd o reinterpretare a lui Machiavelli, citirea lui \u00eentr-o cheie obiectiva, decantata de prejudecatile Bisericii Catolice (care l-a atacat constant, interzic\u00e2ndu-i scrierile la scurt timp dupa moarte) si de cele ale filosofiei. Aceasta biografie se doreste un instrument minor dar precis pentru a \u00eentelege cum functioneaza \u00een practica sistemul politic si cel diplomatic, cum putem \u00eenvata din triumfurile si esecurile unor predecesori ramasi \u00een istorie.
\nDaca totusi argumentul nevoii de cultura politica, at\u00e2t pentru specialisti, c\u00e2t si pentru neinitiati, nu convinge cititorii la lectura, ram\u00e2ne \u00eentotdeauna cel al lui Herman Hesse, c\u00e2stigator al premiului Nobel pentru literatura: \u201ecu oric\u00e2ta bunavointa am cauta obiectivitatea, a scrie istorie \u00eenseamna tot a face literatura\u201c. Iar Unger, fost jurnalist pentru \u201eNew York Times\u201c si locuitor al frumoasei cetati a Florentei vreme de cinci ani, face si literatura cu biografia pe care i-o contureaza lui Machiavelli, reconstituind viata si interpret\u00e2nd opera acestuia cu precizie de arheolog si condei de filolog.
\nIstoria lui Niccol\u00f2 Machiavelli \u00eencepe spre perioada de v\u00e2rf a Renasterii, \u00een Florenta anului 1469, \u00een familia unui cetatean de vaza, dar scapatat. Numele sau devenea substantiv comun \u00een dictionarele englezesti \u00eenca din 1569, c\u00e2nd termenul de machiavelism avea sensul de practica duplicitara \u00een chestiuni de stat si \u00een comportament, \u00een general.
\nApogeul Renasterii gasea peninsula italica profund divizata, fiecare cetatuie \u2013 o republica independenta, fiecare oras-stat, dornic de putere si de \u00eent\u00e2ietate. \u00cen aceasta stare sociala si \u00een plin av\u00e2nt cultural se afla si Florenta, cu numeroasele sale banci si mestesuguri, cu Academia neoplatoniciana, cu un Leonardo da Vinci devenit strateg militar pentru a ajuta la recucerirea Pisei si cu statuia lui David a lui Michelangelo expusa \u00een Piata Senioriei ca v\u00e2rf de lance pentru reluarea traditiei nudului antic, dupa amurgul mohor\u00e2tului si pudibondului Ev Mediu.
\nCa t\u00e2nar aspirant la o functie publica \u00een Republica Florentina, Niccol\u00f2 Machiavelli si-a c\u00e2stiga bunavointa mai-marilor vremii spion\u00e2nd \u00een favoarea ambasadorului Sf\u00e2ntului Scaun c\u00e2teva predici ale lui Girolamo Savonarola, un calugar dominican aflat \u00een conflict aprins cu Biserica Catolica (care l-a si excomunicat, de altfel). Anticip\u00e2nd \u00eentruc\u00e2tva Reforma protestanta, Savonarola, vremelnic oc\u00e2rmuitor al Florentei dupa caderea de la putere a influentei familii de Medici, predica \u00eempotriva bunurilor lumesti, a coruptiei, a depravarii si a clerului vicios, \u00eentr-o societate care \u00eesi tragea bunastarea din activitatea bancilor \u2013 asociate de dominican camatariei \u2013 si ai carei membri marcanti traiau \u00een abundenta si oarecare libertinaj. Acest calugar, un anti-Principe post-factum datorita \u00eenaltelor standarde morale dupa care \u00eesi ghida mandatul, si-a pierdut functia si capul din cauza intrigilor familiei de Medici, sprijinita de pontiful vremii. Contributia minora a lui Machiavelli la schimbarea de regim, materializata \u00een c\u00e2teva misive ce descriau, nu fara simt critic, activitatea dominicanului, i-a adus acestuia un post modest de sef al celei de-a doua cancelarii a Republicii si pe cel mai putin modest de secretar al Consiliului de Razboi, organismul militar al orasului-stat \u2013 altminteri lipsit de armata sau de forta militara.
\n\u00cen aceste doua functii relativ minore din birocratia florentina si-a capatat Machiavelli experienta \u00een politica si diplomatie, care, alaturi de studiul aprofundat al istoriei antice, a stat la temelia scrierii sale celei mai cunoscute, \u201ePrincipele\u201c, primul tratat de politica practica \u00eentr-o vreme \u00een care multi scriau sfaturi catre oc\u00e2rmuitori bazate pe morala crestina si utopie.
\nAproximativ \u00een acelasi timp \u00een care aparea \u201ePrincipele\u201c lui Machiavelli, Erasmus din Rotterdam scria \u201eEducatia principelui crestin\u201c, \u00een care \u00eel sfatuia pe regele Carol I al Spaniei cum sa fie un oc\u00e2rmuitor \u00een traditia augustiniana, platoniciana si aristotelica, ignor\u00e2nd cu totul tusele realiste \u00een favoarea construirii unui personalitati utopice, a unei \u201efiinte celeste\u201c menita sa aduca \u201ecetatea lui Dumnezeu\u201c pe pam\u00e2nt. \u00censa Machiavelli \u00eenoata \u00eempotriva curentului si imagineaza (pornind de la efigia c\u00e2t se poate de reala a lui Cesare Borgia, \u00een a carui tabara militara actionase drept ambasador) un conducator a carui pozitie nu are nimic de-a face cu ereditatea, a carui putere nu este un dat, ci un atribut dificil de c\u00e2stigat si usor de pierdut, dornic de a obtine rezultate \u2013 dintre care cel mai important este pastrarea propriei puteri, fara de care minimul bine pe care l-ar putea face s-ar transforma usor \u00een haos si anarhie. Nu virtutile etice fac din principele machiavelic un oc\u00e2rmuitor demn de aceasta pozitie. Nu iertarea unui vinovat sau evitarea unui conflict armat \u00eel fac un bun conducator. Nu bunatatea si generozitatea personala \u00eel ajuta sa \u00eesi pastreze pozitia. Desigur, pentru a-si putea pastra puterea este de dorit sa proiecteze o imagine care sa includa toate aceste atribute, dar uneori un principe prea milostiv poate reprezenta un risc pentru patrie; av\u00e2nd \u00een minte imaginea unei ordini utopice, el nu ar reusi sa tina sub control haosul; arat\u00e2nd \u00eendurare unui vinovat, ar putea atrage tradarea multor nevinovati; tergivers\u00e2nd un conflict armat, ar genera pierderi mai mari dec\u00e2t un razboi imediat.
\nModelele practice ale \u201ePrincipelui\u201c se regasesc \u00een experienta lui Machiavelli ca functionar public florentin: Savonarola personifica argumentele \u00eempotriva moralei si a utopiei crestine \u00een politica, al carei joc este \u00eenr\u00e2urit fundamental de natura umana imperfecta. Piero de Medici demonstreaza ca nu este suficient sa oferi norodului dulciuri si vin pentru a te face iubit si a-ti pastra puterea. Stagiul de ambasador la curtea de mici dimensiuni a Caterinei Sforza, prima misiune diplomatica a lui Machiavelli, \u00eel \u00eenvata ca suveranii statelor mici sunt puternici c\u00e2nd dispun de forta militara si fac aliante potrivite intereselor proprii. Misiunile la \u00eenaltele curti ale vremii, dar \u00een principal a Frantei, \u00eei arata ca negocierea \u00een diplomatie se face cu influenta, dar si prin coruptie, iar daca nu poti obtine ceva cu argumente rationale, banii sunt calea sigura spre reusita. Indecisul Piero Soderini demonstreaza cum un stat care detine datele geopolitice si strategice pentru a repurta victorii poate fi vaduvit de aceste avantaje din cauza unui conducator slab, incapabil sa ia decizii drastice la momentul potrivit si vesnic sustinator al unei cai de mijloc. Probabil cel mai umilitor moment din cariera diplomatica a lui Machiavelli se petrece sub mandatul lui Soderini, c\u00e2nd regele francez Carol cucereste Florenta cu creta. Dorinta gonfalonierului de a recuceri Pisa fara a avea o armata si optiunea de a se \u00eencrede \u00een promisiunile vagi ale francezului, \u00eempotriva recomandarilor si a argumentelor lui Machiavelli, au dus la invazia Republicii, \u00een cadrul unei campanii de cucerire a orasului Napoli sustinuta chiar din cei 200.000 de florini platiti de Florenta \u00een schimbul ajutorului promis, dar nelivrat.
\nAt\u00e2t Soderini, c\u00e2t si Savonarola, figuri semnificative \u00een cariera politica a lui Machiavelli, i-au transmis acestuia c\u00e2t se poate de limpede semnalul ca unei utopii imaginate de oameni \u00een esenta bine intentionati (morala, \u00een cazul primului, religioasa pentru cel de-al doilea), \u00eei este preferabila o atitudine realista, cu ajutorul careia patria sa ram\u00e2na cel putin suficient de puternica pentru a fi autonoma. Tot aici \u00eesi au radacinile pledoariile sale pentru folosirea de mijloace mai putin ortodoxe pentru pastrarea puterii, caci adeseori pierderea puterii echivala nu doar cu o situatie mai dificila pentru stat, ci chiar cu pierderea vietii oc\u00e2rmuitorului sau, cum a fost cazul lui Savonarola.
\n\u00censa, asa cum aminteam, Machiavelli pare a fi fost cel mai mult influentat \u00een scrierea \u201ePrincipelui\u201c de stagiul petrecut ca emisar pe l\u00e2nga Cesare Borgia, fost cardinal al Bisericii Catolice si fiu nelegitim al papei Alexandru al VI-lea (Rodrigo Borgia). \u00cen fruntea armatelor papale si cu sprijinul aliatilor francezi, ducele Valentino a pornit \u00eentr-o campanie fulgeratoare si de succes (succes risipit \u00eensa imediat dupa moartea papei) de cucerire a Romagnei si chiar a unor teritorii de la granita Toscanei. Altfel spus, Cesare Borgia se apropia amenintator de Florenta, devenind un potential adversar al Republicii, si \u00eenca unul redutabil. Cu toate acestea, Machiavelli a vazut calitatile acestuia de conducator si i le-a propovaduit ipoteticului sau principe drept metode sigure de a-si asigura si pastra puterea si de a actiona \u00een favoarea statului.
\nDate fiind exemplele variate de oameni de stat din experienta politica directa a lui Machiavelli, ale caror nume se regasesc \u00een \u201ePrincipele\u201c, am putea spune, fara a cauta scuze unei lucrari ce nu are nevoie de ele, ca, scriindu-si cel mai faimos tratat, Machiavelli nu \u00eei sfatuia pe oc\u00e2rmuitori cum sa guverneze, ci mai degraba asternea pe h\u00e2rtie lectiile \u00eenvatate de la acestia.
\n\u00censa problema omului modern \u00een ceea ce priveste \u201ePrincipele\u201c este modelul autoritar al conducatorului tiranic, al dictatorului. Pentru a echilibra unele afirmatii din \u201ePrincipele\u201c ce pot parea radicale, biograful ne propune o analiza comparativa cu celalalt tratat politic important al lui Machiavelli, mai putin cunoscut, \u201eDiscursuri asupra Primei Decade a lui Titus Livius\u201c. Acest tratat politic de inspiratie istorica, scris aproximativ \u00een aceeasi perioada cu \u201ePrincipele\u201c, \u00een timpul exilului autoimpus la o mica ferma din Percussina, dupa pierderea functiilor publice, reprezinta marturisirea de credinta a controversatului Machiavelli fata de institutia republicii, asa cum era ea statuata \u00een Antichitate: o forma statala stabila, sigura, dreapta, puternica si eman\u00e2nd o anumita splendoare derivata dintr-o viata culturala ferventa.
\nAparenta contradictie \u00eentre republicanismul fatis din \u201eDiscursuri\u201c si tirania acceptata explicit \u00een \u201ePrincipele\u201c este justificata de context. Cele doua forme de guvernare nu se exclud reciproc, ci pot fi alternate \u00een functie de nevoile statului. Fortuna, capricioasa zeita ce ne oc\u00e2rmuieste adeseori actiunile, poate fi potrivnica, iar \u00een astfel de timpuri oamenii de stat trebuie sa dea dovada de virt\u00f9, de barbatia si curajul de a lua si masuri dificile, asum\u00e2ndu-si consecintele acestora. Uneori, aceste masuri sunt contrare eticii crestine si pot parea tiranice, \u00eensa principele lui Machiavelli trebuie sa aleaga \u00eentre salvarea sufletului sau si cea a cetatii. \u00cen viziunea lui Machiavelli, explicit formulata \u00een \u201eDiscursuri\u201c, forma ideala de guvernam\u00e2nt este republica, \u00eensa unei republici slabe (cum a fost cea a lui Soderini) \u00eei este preferabil un principe autoritar. Iar atunci c\u00e2nd principele conduce o societate mult prea corupta sau decazuta pentru a putea fi sustinuta cu mijloacele obisnuite, tirania este \u00eentrutotul justificata daca readuce patria la gloria de odinioara. \u00cen aceste situatii critice, bunastarea individuala a fiecaruia dintre cetatenii republicii devine irelevanta, la fel si salvarea sufletului principelui. Gloria republicii este urmarita cu orice pret, chiar \u00een detrimentul unora dintre cetatenii ei.
\nIdeea generoasa ce sta la baza pledoariilor aparent contradictorii ale faimosului florentin si \u00eei justifica orice excese de exprimare sau rationament este un patriotism cald si autentic, arareori exprimat ca atare. \u201eMi-e drag orasul meu mai mult dec\u00e2t propriul suflet\u201c, \u00eei marturisea acesta prietenului Francesco Guicciardini. La baza lucrarilor sale politice sta un ideal c\u00e2t se poate de moral, pentru care niciun sacrificiu nu e prea mare, pentru a carui atingere nu e relevant daca lucreaza un lider autoritar sau unul democrat: bunastarea patriei. Machiavelli accepta ca nu toate valorile si idealurile sunt compatibile si acorda \u00eent\u00e2ietate republicii sale. Pentru gloria acesteia, uneori e nevoie de un tiran; pentru bunastarea multora, uneori e nevoie de suferinta unora. Opera lui nu are nevoie de avocati, \u00een ciuda unor instante nedemne din posteritatea ei, fiindca Machiavelli lasa sa cada toate mastile si \u00eesi asuma o pozitie neobisnuita \u00een epoca: se detaseaza de crestinism si de valorile crestine tocmai fiindca ele nu pot sustine, \u00een viziunea sa, o patrie puternica. \u00cen schimb, insista asupra virtutilor religiei pag\u00e2ne a Romei antice; oc\u00e2rmuitorul ideal pentru el nu asteapta sa fie lovit, ci loveste; nu \u00eentoarce celalalt obraz, ci se razbuna; nu este supus si umil, ci d\u00e2rz si viteaz, nu traieste modest si fara mijloace de aparare, las\u00e2ndu-se la mila proniei ceresti, ci se \u00eenarmeaza si se pregateste permanent pentru a se apara si a cuceri.
\nMachiavelli nu a \u00eenteles notiunea de patriotism ca pe un cuv\u00e2nt bombastic, util atunci c\u00e2nd argumentele rationale par a da gres, ci ca pe un mod de viata, ca pe un g\u00e2nd nerostit, dar vizibil \u00een toate actiunile sale. \u00cen spiritul acestui sentiment si-a \u00eenteles experientele de la misiunile diplomatice umilitoare de la curtea Frantei, unde nu-si permitea sa \u00eenchirieze dec\u00e2t maghernite insalubre pe post de locuinte si purta robe lipsite de fastul si stralucirea necesare, p\u00e2na la eforturile de a \u00eentemeia o militie a cetatenilor florentini, care sa-si apere micul stat cu o convingere de care mercenarii vremurilor, interesati de prelungirea conflictelor si evitarea luptelor, nu aveau cum sa dea dovada vreodata. \u00cen deplina consonanta cu tratatele pe care le-a scris, si-a trait iubirea de patrie lupt\u00e2nd contra nestatornicei Fortuna, opun\u00e2ndu-se destinului prin initiativa si efort personal.
\nCelalalt argument cu care Unger \u00eesi construieste meticulos teoria de reabilitare a lui Machiavelli este viziunea inedita la momentul respectiv din istorie asupra naturii umane. Florentinul \u00eentelege, cu mult \u00eenaintea unor filosofi de rasunet si mai bine vazuti, ca oamenii nu sunt \u00een \u00eentregime buni sau \u00een \u00eentregime rai, ca natura umana este fluctuanta, dar coruptibila si predispusa la compromisuri; de aceea liderul autoritar trebuie sa \u00eesi foloseasca at\u00e2t calitatile, c\u00e2t si defectele pentru a compensa neajunsurile compatriotilor sai si a aduce glorie natiunii pe care o conduce. \u00cen esenta, Machiavelli nu \u00eesi asuma sarcina de a \u201eremedia metehnele omenirii\u201c, ci le di seca cu obiectivitatea unui chirurg, a unui savant detasat care doar constata problemele si teoretizeaza solutii a caror eficienta i-a fost deja dovedita empiric. \u00cen acest proces, reuseste, prin detasare si sinceritate, sa-si \u201ec\u00e2stige\u201c numerosi detractori, caci \u201edesi Machiavelli a admirat viclenia altora, el era de fapt un naiv care \u00eei jignea pe cei din jurul sau spun\u00e2ndu-le exact ce credea. s..t Machiavelli era unul dintre cei mai onesti oameni sau chiar lipsit de tact. Sinceritatea sa brutala i-a creat probleme si nu minciunile. Ce mincinos ar fi facut o asemenea marturisire sau si-ar fi anuntat public convingerea ca viclenia este deseori cea mai eficienta strategie?\u201c.
\nPentru a reveni \u00eentruc\u00e2tva si la valentele literare ale biografiei de fata, merita mentionat ca imaginea lui Machiavelli este completata si umanizata de Unger prin referinte din corespondenta sa personala. Din ele, c\u00e2t si din comediile \u201eMatraguna\u201c si \u201eClizia\u201c, razbate un Machiavelli cu simtul umorului, atasat de familia sa, careia este \u00eensa mai fericit sa \u00eei poarte de grija de la distanta, din numeroasele misiuni diplomatice, dec\u00e2t din imediata proximitate.
\nCu prietenii apropiati cu care a corespondat, Machiavelli se arata vesel si slobod la limba, vesnic t\u00e2nar si \u00eendragostit \u2013 evident, niciodata de sotia sa, ci de vreo curtezana sau de vreo femeie maritata \u2013, \u00eentotdeauna pregatit cu o vorba de duh si o b\u00e2rfa \u00een ton autoironic si licentios. Placerile sale par sa fie cele senzuale, ale jocurilor mintii si ale politicii. Odata eliminat din viata publica, recunoaste deschis fata de cei apropiati ca nu traieste \u00een tihna, cu preocuparile obisnuite ale unui v\u00e2rstnic retras la tara. Nu se lasa sedus de v\u00e2natoare, nici nu e preocupat de administrarea modestelor domenii al caror proprietar era si care i-ar fi putut aduce veniturile necesare unui trai \u00eendestulator. Nu se arata entuziasmat de actul de a scrie \u00een sine, desi lucreaza intens \u00een perioada de exil, de c\u00e2nd dateaza at\u00e2t \u201eMatraguna\u201c, piesa cu succes considerabil, c\u00e2t si \u201ePrincipele\u201c, \u201eDiscursurile\u201c si \u201eIstoriile florentine\u201c.
\nLa ferma sa din Percussina, resimte lipsa vietii publice, \u00eensa o scurta perioada de revenire \u00een viata cetatii \u00een calitate de istoric oficial al familiei de Medici si de emisar la Roma nu \u00eei aduce satisfactiile asteptate. Tentativa de a reorganiza armatele papale asa cum procedase odinioara cu militia pe care el \u00eensusi o \u00eenfiintase \u00een Florenta, pentru a oferi protectie Romei \u00een fata \u00eemparatului habsburg, s-a soldat cu un esec rasunator, ce l-a determinat la un nou exil autoimpus si i-a adus sf\u00e2rsitul \u00een anonimitate.
\nIar daca Biserica Catolica s-a \u00eengrijit sa \u00eel identifice, \u00een timp, cu Diavolul \u00eensusi, pe piatra funerara a lui Machiavelli ar putea foarte bine sa stea urmatoarele cuvinte din piesa \u201eMatraguna\u201c, ilustr\u00e2nd o ipostaza probabila a florentinului fata de posteritatea sa controversata:
\n\u201eRaul care ti se poate \u00eent\u00e2mpla e sa mori si sa ajungi \u00een infern;
\ndar au murit at\u00e2tia altii! Si \u00een infern sunt at\u00e2tia oameni cumsecade!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Miles J. Unger, Machiavelli. O biografie, Eikon, Cluj-Napoca 2013   \u00cen urma cu mai bine de un an, \u00eempreuna cu editura clujeana Eikon, doi teoreticieni si (fosti) practicanti ai artei politice, George Cristian Maior si Vasile D\u00e2ncu, au avut initiativa de a demara un proiect editorial la momentul respectiv inedit pentru piata de carte rom\u00e2neasca.… Cite\u0219te mai mult »Fetele lui Ianus: o biografie a lui Machiavelli<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9010,9009],"class_list":["post-16045","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-machiavelli","tag-miles-j-unger"],"views":1484,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16045","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16045"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16045\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16045"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16045"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16045"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}