Desi calendaristic este luna de vara, iunie s-a dovedit prea fierbinte. Aduse pe sulitele otravite ale globalizarii, scepticismul si ostilitatea se \u00eentind cu repeziciune \u00een lume. Demonstratiile si revoltele au devenit at\u00e2t de frecvente iar reprimarea lor at\u00e2t de uzuala \u00eenc\u00e2t sunt din ce \u00een ce mai putini apologeti ai valorilor democratiei. Acum este timpul revoltelor. P\u00e2na si cei opt lideri ai statelor cu economiile cele mai puternice au simtit nevoia sa se revolte la recenta reuniune G-8 din Irlanda de Nord. Alarmati de amploarea escrocheriilor fiscale din chiar tarile pe care le reprezentau, ei si-au propus sa \u201elupte \u00eempreuna \u00eempotriva flagelului evaziunii fiscale\u201c. Le dorim spor la treaba. Spre deosebire de trecutul chiar recent, c\u00e2nd se reuneau \u00een palate somptuoase, liderii G-8 si-au propus sa dea singuri o dovada de cumpatare. De data asta, ei s-au \u00eent\u00e2lnit \u00eentr-un sat irlandez sarac, Lough Erne. Fotografii care au avut acces \u00een preajma lor i-au aratat plimb\u00e2ndu-se pe potecile de pe malul unui p\u00e2r\u00e2ias. Saracia locului, scriu ziarele, a obligat gazdele sa asfalteze unele dintre poteci pentru a face loc limuzinelor si sa varuiasca cele c\u00e2teva conace \u00een care urmau sa discute si sa \u00eennopteze \u00eenaltii oaspeti. Sa nu ne lasam pacaliti de gaselnita. Exista o stiinta a simbolisticii politice iar ea a fost savant folosita de aceasta data. Da bine sa vezi liderii statelor celor mai bogate discut\u00e2nd pe iarba pasunilor de pe care au fost \u00eendepartate temporar beneficiarele locului.
\nDoua vorbe \u00een raspar despre democratie. Socotita ca raul cel mai mic \u00een sistemele de guvernare, democratia are perioade faste c\u00e2nd apologetii rasar ca ciupercile dupa ploaie si \u00eesi gaseste rapid detractori c\u00e2nd trece prin necazuri. Depinde c\u00e2t de bine este escamotat interesul nemarturisit v\u00e2ndut visatorilor. Se \u00eent\u00e2mpla adesea ca democratia sa ignore suveranitatea poporului \u2013 cam asta \u00eenseamna de fapt \u2013 si sa fie exercitata printr-o reprezentare a ei, una care ia chip de afaceri sau de joc de putere. Sistemul anglo-american de democratie cunoscut cu numele de \u201edemocratie occidentala\u201c presupune separarea puterilor, suprematia legii, garantii \u00eempotriva arbitrajului, libertatea de opinie, de asociere, alternanta la putere etc. si garantarea egalitatii de sanse. Ultima, cel mai greu de respectat. Putini cunosc ca \u00een aceasta privinta principiul este amendat doctrinar: indivizii se bucura de garantarea de sanse, cu conditia sa nu recurga \u201ela redistribuirea revolutionara a proprietatii\u201c (Michel Mourre \u201eDictionnaire encyclopedique d’Histoire\u201c, Ed. Bordas, 1978, vol.D-F, pag. 1338). De unde si prea putine vorbe de lauda pentru orice revolutie care se atinge de proprietate.
\nSa ne oprim la doua dintre revoltele sociale aflate la ordinea zilei. Cele din Turcia si din Brazilia, tari care cunosc o constanta crestere economica. Adaug: si demografica si militara. Sa le fi venit r\u00e2ndul pentru a fi puse pe bancul de \u00eencercare? Daca ipoteza rezista, \u00eenseamna ca dupa bulversarea regimurilor islamice din lumea araba, etapa urmatoare va fi consacrata statelor cu economii emergente, cu potential mare de influenta si cu veleitati de puteri regionale, asa cum sunt cele doua tari. Ambitiile islamice ale Turciei sunt tot mai vizibile si, dupa cum se cunoaste, astazi, islamismul nu este socotit un altoi bun pentru democratie. La antipozi, Brazilia se impune ca lider al Americii Latine prin forta economica dob\u00e2ndita \u00een ultimele doua decenii si prin uriasele sale resurse naturale. Ar mai fi de adaugat prestigiul international c\u00e2stigat \u00een timpul fostului presedinte Lula da Silva, un apropiat conditionat al lui Fidel Castro, dar prietenia lor nu a influentat politica Braziliei \u00een masura \u00een care s-a produs \u00een Venezuela lui Hugo Chavez.
\nTurcia \u00een direct
\nChiar daca initial a avut o mica greutate sociala, pretextul revoltei din Istanbul este unul solid: contestarea autoritarismului premierului Erdogan. Formal, locuitorii aglomeratei metropole europene a unei Turcii, mai degraba asiatice, au vrut sa \u00eempiedice sacrificarea unui parc pentru a fi construit un mall si restaurata o cazarma otomana. Nu reiau firul evenimentelor, sunt arhicunoscute, ci ofer cititorilor elemente de analiza a semnificatiilor acestora, asa cum le-am gasit \u00een presa straina. Izbucnita ca din senin, nemultumirea locuitorilor Istanbulului a devenit instantaneu razmerita nationala si, evident, subiect de stiri internationale. Dupa un scenariu cunoscut, \u00eentreaga capacitate a tehnologiilor informaticii moderne a fost pusa \u00een actiune astfel \u00eenc\u00e2t p\u00e2na si bosimanii sa poata urmari \u00een direct reprimarea violenta a demonstrantilor de la Istanbul, Ankara si Izmir. Ram\u00e2ne un banal amanunt de lamurit, dar nimeni nu a mai avut chef sa-l afle: daca nemultumitii \u2013 sau societatile lor civile \u2013 au discutat cu Primaria Istanbulului o solutie de salvare a parcului \u00eenainte de a ajunge sa fie tratati cu gaze lacrimogene si cu tunuri cu apa. Pare sa fi fost mult mai important ca lumea sa afle ca autoritarul premier Erdogan reprima manifestatiile de protest. De aici, planul informatiilor a glisat pe strategia premierului turc de a guverna cu iataganul islamului pentru a reface puterea Imperiului otoman. Demonstratia cerea probe si acestea au fost gasite : Erdogan a amendat bazele Republicii laice proclamata cu 90 de ani \u00een urma de parintele Turciei moderne, Atat\u00fcrk, si a instaurat la Ankara un guvern islamic. Destul. Numai ca directia acestei evolutii a fost agreata de o parte a populatiei care a asigurat alegerea lui Erdogan \u00een trei r\u00e2nduri. Iar acesta nu este un religios improvizat. \u00cenca de c\u00e2nd era primar al Istanbulului, nu si-a ascuns preferintele: a promis construirea de minarete \u00een urbea pe care o conducea si l-a invocat public pe nationalistul turc Ziya Gokalp (1876-1924) care visa astfel: \u201eMinaretele vor fi baionetele noastre, cupolele caschetele noastre, moscheile cazarmele noastre iar credinciosii soldatii nostri\u201c. \u00cen 1998, acest citat i-a adus lui Erdogan suficiente voturi si o… condamnare. Daca aceasta directie nu ar fi convenit unei largi paturi a populatiei turce, adeptii lui nu reuseau sa-l aleaga la treburile guvernului. Iar acum, c\u00e2nd Erdogan a pus ochii pe presedintia Republicii, o parte din turci \u00eei cer capul. Ceva nu mai merge iar acest \u201eceva\u201c este coruptia politica. Sunt si c\u00e2teva \u201eingrediente\u201c care nu tin de ambitiile nationale ale premierului prea autoritar si iubitor de minarete. Revoltele declansate de la Istanbul, Izmir si Ankara sunt legate, \u00een imediat, de razboiul din Siria, si pe termen mediu, de viitorul Turciei. Ankara a \u00eencercat sa profite de razboiul din Siria si a fost tentata sa joace un rol de mediator al conflictului. Ca stat vecin, nevoit sa primeasca sute de mii de refugiati sirieni, Turcia are o anumita \u00eendreptatire sa stea la masa negocierilor cu pretentii. Dar calculul a dat gres, mizele rusilor si ale americanilor nu lasa loc intruziunii unui stat cu reale interese \u00een regiune.
\n\u00cen Brazilia, samba nu mai
\ntine ritmul cu nemultumirile
\nde strada
\nChiar \u00een timpul unei competitii mondiale de fotbal, Brazilia s-a trezit \u00een revolte fara precedent. Nemultumiti de masura guvernului pentru marirea preturilor la transport, tinerii din megametropola Sao Paolo au iesit \u00een strada pentru a cere anularea masurii si ameliorarea serviciilor sociale. Ca la un semn de facebook, pietele si bulevardele din Rio de Janeiro, Brasilia, Belo Horizonte, Porto Alegre, Valparaiso si din alte mari orase au fost invadate de demonstranti. Politia a intervenit violent, uit\u00e2nd ca Dilma Roussef, \u00eenainte de a deveni presedinta Braziliei, a fost militanta de strada. Este interesant ca demonstrantii se revolta si \u00eempotriva fotbalului, ei, cei din patria sportului rege si a carnavalurilor. Mai precis, se revolta \u00eempotriva coruptiei din fotbal, a uriaselor cheltuiei pentru constructiile cerute de organizarea Cupei mondiale de fotbal. \u00cen timp ce statul nu a facut aproape deloc investitii \u00een sanatate, educatie, transporturi, pentru organizarea acestei competitii sunt prevazute 13 miliarde de euro. \u00cen bogata Brazilie, tara cu aproape 19o de milioane de locuitori si cu o suprafata mai mare dec\u00e2t a Europei, investitiile \u00een domenii vitale pentru conditia de viata sunt inferioare celor din Mexic. Dupa efortul gigantesc de a construi noua capitala, Brasilia, \u00een ciuda celor care s-au spus, dinamica economiei braziliene nu a mai fost sustinuta iar statul nu s-a modernizat. \u00cen prezent, Brazilia traverseaza o dificila perioada de tranzitie de la economia rentiera, bazata pe uriasele ei resurse naturale, la cea de productie infestata de coruptia la v\u00e2rf a clasei politice. Brazilienii simt ca energiile se elibereaza greu, birocratia \u00een administratie este mare iar coruptia a devenit endemica. \u00cen zece ani, afirma Gaspard Estrada, expert \u00een politicile statelor din America Latina si Caraibe, Partidul Muncitorilor din care au provenit fostul si actualul presedinte, Lula si Dilma Rousseff, s-a \u00eendepartat de popor. \u201eAcest partid a fost g\u00e2ndit de la creare complet diferit de celelalte partide politice braziliene, ca partid apropiat de popor, cu un adevarat militantism la nivel teritorial si local. Cu toate acestea, \u00een timpul celor doua mandate ale lui Lula (2002-2010), Partidul Muncitorilor, la fel ca celelalte partide, s-a integrat \u00een sistemul vietii publice braziliene. \u00cen Parlament, timp de zece ani a facut aliante cu extrema st\u00e2nga, cu st\u00e2nga si mai ales cu centrul si dreapta. Devenind un partid de guvernam\u00e2nt ca oricare altul, Partidul Muncitorilor s-a banalizat si si-a pierdut din ancorarea lui populara. \u00cen manifestatiile de acum se gasesc oameni care resping literalmente acest partid si orice \u00eenregimentare politica\u201c. Iata o pista de \u00eentelegere a cauzelor revoltatilor din Brazilia: proasta guvernare, neglijarea sectoarelor vitale ale unei natiuni: sanatatea si educatia, incapacitatea de a administra bogatiile tarii, coruptia politica la v\u00e2rf. Presedinta Dilma Rousseff a recunoscut ca Brazilia are nevoie de energiile si de contributia tuturor pentru \u201eoxigenarea\u201c sistemului politic astfel \u00eenc\u00e2t sa devina \u201epermeabil la influentele sociale\u201c. Nu pare sa fi fost convingatoare. Politia si-a re\u00eencarcat bandulierele cu munitie iar demonstrantii, ne\u00eencrezarori \u00een promisiuni, au promis ca vor continua sa-si ceara drepturile.
\nScepticismul nu poate fi lecuit, iar ostilitatea nu poate fi \u00eengradita. Acestea sunt vremurile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Desi calendaristic este luna de vara, iunie s-a dovedit prea fierbinte. Aduse pe sulitele otravite ale globalizarii, scepticismul si ostilitatea se \u00eentind cu repeziciune \u00een lume. Demonstratiile si revoltele au devenit at\u00e2t de frecvente iar reprimarea lor at\u00e2t de uzuala \u00eenc\u00e2t sunt din ce \u00een ce mai putini apologeti ai valorilor democratiei. Acum este timpul… Cite\u0219te mai mult »Scepticism si ostilitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16043","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1051,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16043","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16043"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16043\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16043"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16043"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16043"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}