Am participat recent, la Atena, la reuniunea aniversara a Adunarii Interparlamentare a Ortodoxiei, care a sarbatorit, inclusiv printr-o ceremonie desfasurata pe Acropole, 20 de ani de la infiintare. Am avut, astfel, ocazia sa reflectez mai mult la relatia istorica dintre tara noastra si Ellada, dintre cultura rom\u00e2na si cultura greaca, la strania facilitate cu care rom\u00e2nii si grecii au comunicat dintotdeauna. Si, de asemenea, sa-mi pun intrebari cu privire la viitorul relatiei bilaterale, ca si la viitorul Ortodoxiei in Europa Unita.
\nMai int\u00e2i, trebuie sa remarc ca momentul in care Adunarea Interparlamentara a Ortodoxiei si-a sarbatorit cei 20 de ani de existenta nu este dintre cele mai fericite. Mai multe tari membre, si in primul r\u00e2nd Grecia, trec prin dificultati economice nemaiint\u00e2lnite, probabil, in istoria lor. Altele se afla in conflict declarat. Oricum, ele sunt despartite de blocuri si organizatii, UE si NATO, pe de-o parte, si, respectiv, CSI, pe de alta. Chiar si cele mai stabile si mai echilibrate state, ca Rom\u00e2nia si Bulgaria, sunt departe de a fi prospere si, oricum, au o imagine europeana mai degraba proasta. Relatia bilaterala Rom\u00e2nia-Grecia, ca si relatia multilaterala intre statele ortodoxe, pare, in cel mai bun caz, o utopie. La rece, chiar o inutilitate.
\nSi totusi, am remarcat la Atena ceva care mi-a placut. Si care imi ofera suficiente motive sa privesc viitorul Greciei \u2013 implicit, al relatiei bi\u2013 si multilaterale \u2013 cu mult mai mult optimism. Starea de spirit a grecilor, de la mic la mare, este mult mai buna dec\u00e2t lasa sa se inteleaga jurnalele de actualitati, care infatiseaza numai greve si manifestatii violente. Chiar faptul ca reuniunea aniversara a AIO s-a tinut acum, pe Acropole \u2013 unde presedintii parlamentelor din tarile membre sau reprezentantii lor au semnat un document aniversar \u2013 atesta vointa Greciei de a merge mai departe. De a depasi criza. De a iesi din fundatura in care a aruncat-o politica de austeritate pe care Germania a impus-o, din pacate, intregii Europe. Chiar si grecii care, in urma prabusirii economiei nationale, au devenit anti-sistem, ram\u00e2n profund atasati de Grecia si cred in posibilitatea iesirii din marasm.
\nSigur, mai exista derapaje anti-democratice regretabile (simbolizate din prezenta unui partid neo-nazist in Parlamentul tarii care a inventat democratia), dar in general Grecia se tine bine. Si arata mult mai bine dec\u00e2t tari care, ca Rom\u00e2nia, au fost mai putin zguduite macro-economic de criza: oamenii traiesc mai bine dec\u00e2t in Rom\u00e2nia, localitatile sunt mai curate si mai ingrijite, iar comertul nu lasa sa se vada, de fapt, vreo criza. Revolta oamenilor priveste doar austeritatea, si nu ideea de austeritate \u2013 toata lumea intelege ca au cheltuit mai mult dec\u00e2t isi permiteau si trebuie, deci, sa str\u00e2nga cureaua \u2013, ci faptul ca planul german de austeritate impus Greciei pare ca vrea sa anihileze exact acele calitati prin care grecii au iesit totdeauna din impas: spiritul comercial, mobilitatea, deschiderea naturala catre Orient.
\nDe aceea, spun ca, desi prezentul nu este foarte promitator, relatia Rom\u00e2niei cu Grecia are un viitor. Si trebuie cultivata cu luciditate si determinare, tocmai pentru ca este mai usor de comunicat cu grecii dec\u00e2t cu alti vecini ai nostri.
\nIn primul r\u00e2nd, relatia cu Grecia trebuie sa constituie pentru Rom\u00e2nia o relatie strategica, asa cum este si cu Turcia. Specificul politicii noastre externe, inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a fost echilibrul. Rom\u00e2nia nu s-a amestecat in disputele istorice din Peninsula Balcanica dec\u00e2t ca factor de echilibru si a gasit mereu, cu intelepciunea caracteristica diplomatiei noastre, calea de a coopera cu tari aflate in relatii antagonice: Serbia si Bulgaria, pe de-o parte, Grecia si Turcia, pe de alta. Relatia noastra str\u00e2nsa cu Turcia impune o relatie la fel de str\u00e2nsa si cu Grecia, alcatuind astfel doua axe de stabilitate si cooperare intr-o regiune in mod traditional agitata si fracturata.
\nIn al doilea r\u00e2nd, relatia noastra cu Grecia este si trebuie sa fie si pe viitor una substantiala, pentru ca istoria ei este una substantiala. Nu avem relatii at\u00e2t de vechi si de profunde cu nici o alta elita politica balcanica si cu nici o alta cultura balcanica, asa cum avem cu Grecia. Ca si in cazul Turciei, Rom\u00e2nia a stiut sa colaboreze foarte bine cu Grecia chiar c\u00e2nd cele doua tari s-au aflat in blocuri politice si militare antagonice. E suficient sa citim formidabilul ciclu de amintiri diplomatice ale poetului Ion Brad, \u201eAmbasador la Atena\u201c (sase volume), pentru a avea o imagine exacta a unei colaborari care, numai intre 1973 si 1982, c\u00e2t a stat autorul cartii in Grecia ca ambasador, facuse din tara noastra si Ellada cele mai active tari din Balcani.
\nAu disparut, desigur, ca urmare a razboiului si a evenimentelor postbelice, coloniile comerciale grecesti din porturile dunarene si de la Marea Neagra. Nici economia rom\u00e2neasca nu mai are disponibilitatile de export din perioada interbelica sau din anii ’70-’80. Insa au aparut alte ocazii economice, facilitate de deschiderea Eladei catre Orient si de potentialul Rom\u00e2niei in domenii in care Orientul este inca deficitar (IT, industria navala si auto, lasere si hi-tech). Marele capital elen trece printr-un moment dificil \u2013 iar al nostru e sublim, vorba lui Caragiale, dar lipseste aproape cu desav\u00e2rsire \u2013, insa capitalul mic si mijlociu isi va reveni mai repede, afl\u00e2nd in tara noastra un excelent debuseu in agricultura si servicii, iar in Grecia in turism, ca sa dau numai exemplele care-mi vin repede in minte.
\nSi mai este un aspect despre care analistii nostri nu vorbesc niciodata. Sigur ca parteneriatele se fac in functie de interese. Dar nu esti prieten neaparat cu cel alaturi de care profiti cel mai mult, ci esti prieten in primul r\u00e2nd cu acela cu care te intelegi cel mai bine. Ar fi de dorit, desigur, sa avem o relatie mult mai buna cu Germania, iar eforturile in acest sens ale actualei guvernari sunt de apreciat. Insa Germania, din pacate pentru relatia bilaterala, nu da semne ca percepe iesirea Rom\u00e2niei de sub zodia \u201espinarii plecate\u201c si nu face nici un efort sa ne inteleaga altfel dec\u00e2t prin clisee umilitoare pentru noi si, mai ales, false ca orice cliseu. In schimb, cu Grecia si cu grecii, urmare a unei istorii intregi petrecute impreuna, ne intelegem. Si nu numai la smecherii (daca nu ne dezvatam sa g\u00e2ndim in clisee, nu vom iesi niciodata din ele!). Ne intelegem in general, ca oameni si ca politicieni. Daca bunul Dumnezeu ne-a lasat aici, unii l\u00e2nga altii, e cazul sa abandonam bovarismele si, accept\u00e2ndu-ne calitatile si defectele, sa incercam sa le utilizam c\u00e2t mai bine pe primele si sa le atenuam pe celelalte.
\nMai e si Ortodoxia. Intrarea Ciprului, a Bulgariei si Rom\u00e2niei in UE si candidaturile Serbiei, Macedoniei si Muntenegrului au spulberat stupizenia conform careia Ortodoxia este o piedica in calea europenizarii. Ortodoxia este, din Evul Mediu incoace, o componenta fundamentala a Europei si a spiritului european. Mostenirea bizantina, at\u00e2t in Ortodoxie, c\u00e2t si in Catolicism, este un element constitutiv care nu poate fi nici escamotat, nici eliminat. Fireste ca si Ortodoxia insasi s-a adaptat la acest context nou: s-a deschis catre Europa, dialogheaza necrispat cu Vaticanul si identifica in permanenta noi elemente comune, pentru cultivarea identitatii crestine in Europa.
\nRom\u00e2nia si Grecia au o pozitie aparte in Ortodoxie. Tara noastra este cea mai deschisa dialogului cu Vaticanul, datorita latinitatii si, in general, unor vechi legaturi istorice (const\u00e2nd in episcopiile medievale catolice din Muntenia si Moldova, ca si in uriasul tezaur reprezentat de Biserica Rom\u00e2na Unita cu Roma, Greco-Catolica, a doua biserica nationala). Grecia, pe de alta parte, este mostenitoarea Bizantului, iar Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, cea mai veche patriarhie din lumea ortodoxa, ram\u00e2ne, chiar imputinata, o patriarhie elena. Cele doua tari au motive intemeiate sa respinga actiunile hegemonice ale Patriarhiei Ruse, care, in temeiul dimensiunilor, se considera indreptatita sa incerce a exercita un soi de \u201esefie\u201c a Ortodoxiei. Dar o pot face numai daca impreuna, pe baza dreptului canonic si a traditiilor scrise si orale, reusesc sa mentina o linie de echilibru, care a fost dintotdeauna specifica Bisericii Ortodoxe. Rolul spiritual al Patriarhiei Ecumenice trebuie reafirmat, iar Rom\u00e2nia si Grecia sunt cele mai indreptatite sa o faca: Rom\u00e2nia, in temeiul sutelor de ani in care Principatele Rom\u00e2ne au sustinut material si moral Patriarhia de Constantinopol (rascumpar\u00e2ndu-i, de mai multe ori datoriile, de pilda), iar Grecia, in temeiul mostenirii bizantine.
\nAs adauga, pe l\u00e2nga elementul religios, si pe cel cultural-educational. Grecia este un imens rezervor cultural al umanitatii, al Europei indeosebi, de care Rom\u00e2nia trebuie sa continue sa stea aproape. In ultimii ani, schimburile culturale bilaterale s-au redus. Doar traducerile din literatura elena in rom\u00e2na si invers mai anima, c\u00e2t de c\u00e2t, un dialog cultural care in alti ani era mult mai intens si includea artele plastice, teatrul si filmul. Nu am mai vazut un film grecesc la televizor de cel putin un deceniu, cu toate ca cinematografia elena continua sa produca filme apreciate pe plan european, animata fiind de c\u00e2teva personalitati perfect comparabile cu cineastii rom\u00e2ni din \u201enoul val\u201c. Nici reciproca nu cred ca este mai favorabila.
\nDe asemenea, la nivelul educatiei cred ca putem avansa mult mai multe programe comune, at\u00e2t pe spatii de complementaritate (medicina, IT, inginerie), c\u00e2t si pe zona studiilor umaniste. Cultura rom\u00e2na actuala sufera de un deficit in zona studiilor clasice, aflate in suferinta, iar colaborarea cu Ellada poate resuscita aceasta ramura esentiala a culturii noastre.
\nNu in ultimul r\u00e2nd, trebuie spus ca am facut si facem prea putin pentru utilizarea mecanismelor comunitare europene in proiecte comune rom\u00e2no-elene. Cu Grecia este mai usor de colaborat dec\u00e2t cu Turcia, din acest punct de vedere, un intreg set de mecanisme comunitare, ca si fonduri, st\u00e2ndu-ne la dispozitie. Din pacate, intre 2007 si 2012 nu s-a facut mare lucru in acest sens.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am participat recent, la Atena, la reuniunea aniversara a Adunarii Interparlamentare a Ortodoxiei, care a sarbatorit, inclusiv printr-o ceremonie desfasurata pe Acropole, 20 de ani de la infiintare. Am avut, astfel, ocazia sa reflectez mai mult la relatia istorica dintre tara noastra si Ellada, dintre cultura rom\u00e2na si cultura greaca, la strania facilitate cu care… Cite\u0219te mai mult »Rom\u00e2nia \u015fi Grecia \u2013 de-o istorie impreun\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-16039","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":3207,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16039","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16039"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16039\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16039"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16039"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16039"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}