{"id":16026,"date":"2013-07-18T13:35:35","date_gmt":"2013-07-18T11:35:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16026"},"modified":"2013-07-18T13:35:35","modified_gmt":"2013-07-18T11:35:35","slug":"inventarea-tenisului-47","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-47\/","title":{"rendered":"Inventarea tenisului (47)"},"content":{"rendered":"<p>Ca orice spectacol \u2013 si tenisul este, orice s-ar spune, un spectacol exceptional! \u2013, sportul alb a avut \u00eenca de la \u00eenceputurile sale moderne o acuta nevoie de dramaturgie inspirata. Termenul ca atare este folosit de istoricul Jean-Christophe Piffaut \u00een sensul cel mai strict. Tenisul nu are, cel mai adesea, scenarii prestabilite, dar frecvent scenariile lui efective bat orice dramaturgie literara. Show fiind, mai mult, show-bussines, industrie autentica, turneul de tenis si mai cu seama apogeul sau, finala, manifesta adesea o patologica nevoie de punere-\u00een-scena.<br \/>\nFireste, exista \u00een competitiile tenisistice, mai mari sau mai mici, pericolul unei previzibilitati obiective. \u00cen ultimii ani, de pilda, rar s-a \u00eent\u00e2mplat ca \u00een turneele de Grand Slam, pe tabloul masculin, sa existe alti semifinalisti \u00een afara celor din Big Four (Federer, Nadal, Djokovici, Murray). Monotonia a fost sparta, c\u00e2nd si c\u00e2nd, de c\u00e2te un Tsonga, Bersych si Ferrer \u2013 si ei monotoni, dar la alt nivel. Din acest punct de vedere, e de \u00eenteles \u201efoamea\u201c publicului de surprize si \u201eangoasa\u201c organizatorilor de a nu pierde previzibilitatea. Ca director de turneu la Roland Garros, evident ca \u00eeti doresti \u201efinala de vis\u201c, sa zicem un meci Nadal-Federer sau Djokovici-Nadal. Ca simplu spectator platitor de bilet, \u00eeti doresti cu \u00eensufletire action, dinamica, imprevizibilitate. Ce poate fi mai dramatic dec\u00e2t parasirea prematura a turneului din partea unui cap de serie impozant? Sa ne amintim episodul S\u00f6derling, 2009, de la Roland Garros (suedezul l-a \u00eenvins pe superfavoritul Rafael Nadal \u00een optimi de finala!) sau episodul Federer, 2013, de la Wimbledon (ucraineanul Stakhovski l-a eliminat \u00eenca din turul al doilea pe septuplul campion al gazonului londonez!). Ce lovituri de teatru, ce intensitate a emotiei!<br \/>\nEi bine, nici prima finala din istoria moderna a tenisului nu a fost ocolita de asemenea coup de tonnerre! Prima editie a primei competitii tenisistice a erei moderne a debutat \u00eentr-o zi de luni. Era 9 iulie 1877. La turnir luau parte douazeci si doi de jucatori, fireste, toti de sex masculin. Femeile vor avea dreptul sa ia startul la Wimbledon abia \u00een 1884. Cu toate ca turneul nu numara prea multi competitori, din pricina conditiilor meteo nefavorabile (aceleasi si astazi, noroc cu acoperisul aplicat arenei centrale de trei ani \u00eencoace!), finala s-a disputat abia pe data de 18 iulie. \u00cen runda ultima se \u00eent\u00e2lneau Spencer Gore si William Marshall. Audienta a fost una record, cu toate ca sportul alb \u00eenca nu c\u00e2stigase sufragiile aristocratiei britanice, suficient de reticenta \u00een fata noului joc cu racheta. Doua sute de spectatori au luat loc \u00een tribuna, \u00een acea zi de miercuri, pe la amiaza, pentru a asista la triumful lui Gore, \u00een trei seturi. Multa lume s-a mirat de audienta partidei, caci tenisul nu era pe-atunci dec\u00e2t un moft monden si un sport de \u201enisa\u201c.<br \/>\nExplicatii exista \u00eensa pentru un asemenea interes. Practic, nu at\u00e2t finala a fost cea care a declansat fascinatia legata de tenis, ci meciul semifinal dintre Spencer Gore si John Moyer Heathcote. Acesta din urma era un distins membru aristocratic al All England Lawn Tennis and Croquet Club de la Wimbledon. \u00cen schimb, Gore era un personaj mult mai \u201ecolorat\u201c, desi facea si el parte din high life-ul londonez. Sir Spencer practicase sportul numit Racket, un fel de tenis beneficiind de alte reguli si mai ales de o ur\u00e2ta reputatie, caci fusese inventat \u00een temnitele puscariilor din Londra. Semifinala promitea o batalie crunta \u00eentre un \u201ebad boy\u201c si un \u201egood guy\u201c. Un fel de meci \u00eentre John McEnroe si Bj\u00f6rn Borg din anii 1980. Finala l-a opus pe acelasi \u201ebaiat rau\u201c Gore unui ins respectabil 100 %, precum William Marshall. Suspansul l-a avut c\u00e2stigator pe neofit, iar una dintre temele traditionale ale tenisului fusese deja inventata&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ca orice spectacol \u2013 si tenisul este, orice s-ar spune, un spectacol exceptional! \u2013, sportul alb a avut \u00eenca de la \u00eenceputurile sale moderne o acuta nevoie de dramaturgie inspirata. Termenul ca atare este folosit de istoricul Jean-Christophe Piffaut \u00een sensul cel mai strict. Tenisul nu are, cel mai adesea, scenarii prestabilite, dar frecvent scenariile&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inventarea-tenisului-47\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Inventarea tenisului (47)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16026","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":985,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16026","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16026"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16026\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16026"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16026"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16026"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}