O stire de presa, \u00eenghesuita \u00eentre marile \u201eevenimente\u201c ale sf\u00e2rsitului de iunie, anunta c\u00e3, la o scoala din judetul Timis, premiantilor din clasa a IV-a li s-a dat ca premiu o editie din operele lui Ion Creanga care continea si o scriere exclusa, de obicei, din cuprinsul scrierilor marelui humulestean, dar cunoscuta degustatorilor de literatura mai dedati cu scrierile acestuia, \u201ePovestea povestilor\u201c.
\n\u201eCorozivele\u201c\u00a0 lui Creanga au fost ocultate, dintr-un soi de pudoare ale carei resorturi le desluseste sagace criticul Valeriu Cristea \u00eentr-o scriere sclipitoare, intitulata \u201eDictionarul personajelor lui Creanga\u201c, Editura Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, 1999, p. 262-263, sub \u201eIonica\u201c \u2013 \u201ePovestea lui Ionica cel prost (poreclit si Irimiea)\u201c: \u201eEroul uneia din cele doua povestiri licentioase (\u2026) ale lui Creanga, capodopere tinute, \u00een chip absurd, sub obroc de at\u00e2ta amar de vreme de catre o cenzura mai strasnica dec\u00e2t cea politica, a falsului bun-simt nu doar agresiv, ci si tiranic (o tiranie ce se exercita de peste 120 de ani), razbat\u00e2nd o singura data la lumina tiparului \u2013 \u00eentr-o editie a lui G.T. Kirileanu din 1939 \u2013 \u00een numai 50 (cincizeci) de exemplare, fata de milioanele (subl. aut.) de exemplare \u00een care au aparut celelalte povesti si povestiri ale scriitorului\u2026\u201c. Aici, ca si \u00een articolul din \u201eDGLR\u201c, vol. C\/D, s.v., pp. 441-453, semnat V. Cr. = Valeriu Cristea) sunt date lamuriri cu privire la \u00eemprejurarile producerii celor doua \u201epovesti\u201c, care au fost citite cu mare succes de Creanga la aniversarile Junimii, \u00een 1876, respectiv 1877 si 1878 (\u201eScrisa de Ioan-V\u00e2ntura-Tara, \u00een Iasi, la 22 Octombrie 1876 si dedicata caracudei din Junimea \u00eembatr\u00e2nita \u00een zile rele, la prilejul aniversarii a treisprezecea, numarul dracului\u201c). Cele doua naratiuni \u201eau \u00eenfruntat timpul\u2026 printr-un soi de vesel samizdat, procedeu la care recurg scrierile interzise, indiferent pe ce motiv si de catre cine\u201c (Cristea 1999, 263). Una din formele moderne pe care le-a \u00eembracat samizdatul a fost, prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, \u00eenregistrarea, pe banda de magnetofon, a \u201ePovestii povestilor\u201c, \u00een lectura actorului Tudorel Popa, \u00eenregistrare care mergea foarte bine la schimb \u00een anumite medii. (Astazi, Internetul e mult mai eficient, nu doar textul se obtine cu un singur click, dar si variante dramatizate, ilustrate etc.)
\nDupa decembrie 1989, cele doua naratiuni, dar mai ales \u201ePovestea povestilor\u201c, s-au tiparit \u00een tiraje nestiute, de edituri fara nume si fara editori (e.g. Ion Creanga, \u201ePovesti \u00abcorosive\u00bb\u201c, Supliment \u201eConvorbiri literare\u201c, 1990, pe h\u00e2rtie de ziar, si o alta, de lux, cu ilustratii de Ion Iacob, Editura Humanitas, 2006). Si tot dupa decembrie 1989 a \u00eenceput si \u201eexegeza\u201c, la vedere, a celor doua naratiuni, desi referiri la ele, \u00een contextul operei scriitorului, nu lipsesc din monografiile sau studiile de sinteza dedicate acesteia.
\n\u00cen cercetarea fundamentala, meticuloasa si serioasa despre \u201ePovestile lui Creanga\u201c, Ovidiu B\u00eerlea se ocupa, pe numai 4 pagini, \u00een cap. V, de \u201epovestile licentioase\u201c, not\u00e2nd, \u00een stilul lui sobru si doct, c\u00e2teva observatii esentiale pentru \u00eentelegerea acestui fel de scrieri. \u00cent\u00e2i vechimea ancestrala a unor astfel de \u201epovesti\u201c, functia lor \u00een vechile societati arhaice, trecerea de la ritual la licentios sau chiar pornografic, ceea ce le situeaza acum, scrie B\u00eerlea, \u201e\u00een afara bunei cuviinte\u2026 ca manifestare a unui libido nesatisfacut\u201c. Parerea ca numai \u201eunii intelectuali, dotati cu o larga cuprindere si \u00eentelegere a manifestarilor umane, s-ar putea apropia, \u00een oarecare masura (subl. mea \u2013 N.C.),\u00a0 de sensul lor arhaic si de semnificatia lor de odinioara\u2026\u201c, conduce la concluzia ca, la una mie noua sute saizeci si sapte fix!, \u201ecorosivele lui Creanga ram\u00e2n nepublicabile\u201c (B\u00eerlea 1967, 130).
\nDin perspective cu totul diferite sunt privite cele doua povesti de exegeti mai noi ai operei lui Creanga, \u00eentre care Valeriu Cristea \u2013 acesta publicase un volumas introductiv, \u201eDespre Creanga\u201c, Editura Litera, 1989, 119 p., \u00een care nu am detectat nicio trimitere la \u201ecorozive\u201c, sau poate mi-a scapat mie, la lectura. \u00cen acelasi an a aparut si studiul de larga eruditie al lui Vasile Lovinescu, \u201eCreanga si Creanga de aur\u201c, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 1989, 408 p., dar care se afla \u201e\u00een curs de aparitie\u201c la editura la care a si aparut, \u00eenca din 1984, at\u00e2ta timp c\u00e2t doua fragmente, despre \u201eCapra cu trei iezi\u201c si \u201eSoacra cu trei nurori\u201c apar \u00een Almanahul \u201eLuceafarul\u201c din 1985, pp. 97-102. Studiul lui Valeriu Cristea va fi\u00a0 dezvoltat \u00een \u201eDictionarul personajelor lui Creanga\u201c, Editura FCR, 1999, 373 p. si folosit ca baza documentara pentru articolul, amplu, din DGLR, C\/D, 2004, citat mai \u00eenainte. \u00cen acelasi an vede lumina tiparului scrierea lui Sorin Th. Botnaru, \u201eNoua interpretare a operei lui Ion Creanga\u201c, Editura Romcartexim, 1999, 364 p., urmata de Dan Gradinaru, \u201eCreanga\u201c (monografie), Editura Alfa, 2002, 476 p., de Ion Pecie, \u201ePhallusiada sau epopeea iconoclasta a lui Ion Creanga\u201c, Editura Paralela 45, 2011, 276 p.
\nValeriu Cristea se ocupa de personajele celor doua naratiuni, \u00een ordine alfabetica, desigur, \u201eIonica\u201c \u2013 \u201ePovestea lui Ionica cel prost (poreclit si Irimiea), cu o multime de observatii pline de \u00eenteles, cum ar, fi de exemplu, apropierea dintre el si Stan Patitul, am\u00e2ndoi fiind, zice criticul, \u201eorfani de mici, venetici si saraci\u201c, conditii care trimit nu doar catre niste clase sociologice, ci, consider eu, antropologice (orfanul, strainul, \u201ecelalalt\u201c).
\nPersonajul din \u201ePovestea povestilor\u201c este \u00eenregistrat ca \u201eTaranul\u201c, Creanga \u00eensusi neacord\u00e2ndu-i nici un nume si nici un determinant (etnic, local, psihologic etc.) \u00een titlul povestii, dar pe care \u00eel caracterizeaza \u00een fel si chip: \u201emojic mascaragios\u201c, \u201eticalos\u201c, \u201eal dracului\u201c, \u201e\u00eendracit de nacaz\u201c. Exegetul muta, oarecum, accentul de pe personajul central al povestii pe relatia lui cu sacrul, reprezentat\u00a0 de cele doua personaje emblematice ale panteonului crestin, Hristos si Sf\u00e2ntul Petre (Petrea, \u00een redactia lui Creanga), aduse pe pam\u00e2nt, ca doi simpli drumeti, ca si \u00een snoavele si legendele populare rom\u00e2nesti, si insista pe \u201enecredinta lui funciara\u201c.
\nDin perspectiva socio-etica din care priveste Sorin Th. Botnaru \u201ePovestea povestilor\u201c, aici ar fi vorba despre un \u201eantierou\u201c si despre \u201edegradarea simbolica a realitatii\u201c: \u201ePentru Creanga, taranul acesta ateu, materialist, nu exista dec\u00e2t ca instrument de creare si rasp\u00e2ndire a unei viziuni depreciatoare asupra realitatii. s\u2026t Aproape toti oamenii din aceasta poveste sunt antieroi si reprezinta o lume cazuta definitiv \u00een pacatul materialismului hedonist\u201c (Botnaru 1999, 260).
\nDoct si \u00eembibat de noile orientari din critica si teoria literara, Dan Gradinaru, \u201eCreanga\u201c (monografie), Editura Allfa, 2002, \u00eenscrie, \u00een cap. 13, din Partea a treia, intitulat \u201eSex\u201c, c\u00e2teva consideratii despre \u201epovestile deochiate\u201c, pe care le comenteaza dintr-o dubla perspectiva, odata psihologica, tin\u00e2nd de natura \u201escindata\u201c (\u201eartistul \u00een doi timpi\u201c, p. 308) a prozatorului, care\u00a0 ar fi decis ca \u00eentr-o parte a operei sa lase \u201esexualitatea sa se ghiceasca, siart \u00een alta parte a prozelor sale Creanga le \u00abtr\u00e2nteste\u00bb de-a dreptul\u201c, a doua oara din aceea a relatiei operei cu destinatarul, cu cititorul. Dan Gradinaru crede ca \u201epe acestia, pe cei din clasa superioara \u00eei supune, \u00eei patrunde sexul si \u00een cele din urma \u00eei stap\u00e2neste, \u00eei anihileaza Creanga. R\u00e2sul acestora, satisfactia de a asculta asemenea povesti de spus doar \u00eentre barbati, ascundset, nestiuta, \u00eenfr\u00e2ngerea, gustul amar al insuccesului si mascariciul se razbuna, folosindu-se de cuv\u00e2nt si context lingvistic, fara consideratie nici mila\u201c, observatii ce trebuie luate sub beneficiu de inventar. Asta despre \u201ePovestea lui Ionica cel prost\u201c. C\u00e2t despre \u201ePovestea povestilor\u201c, ochiul criticului orienteaza fasciculul de raze mai ales asupra celui de al treilea \u201ebeneficiar\u201c sau \u201evictima\u201c a \u201epapusoiului\u201c produs pe ogorul blestemat\/binecuv\u00e2ntat al taranului, popa, episod \u00een care Dan Gradinaru vede, interogativ, \u201eexprimarea mai mult sau mai putin voalata a unui homosexualism latent sau manifest\u201c la Creanga si, mai larg, la \u201etagma preoteasca\u201c. No comments!
\nDedicata integral povestilor corozive si licentiosului din opera lui Creanga, \u201ePhallusiada sau epopeea iconoclasta a lui Creanga\u201c, de Ion Pecie (Editura Paralela 45, 2011) ar fi, cu vorbele autorului, \u201epovestea stiuletelui buruenos, \u00eembojorat si bolborosind de dorinta, crescut \u00een taina si abandonat \u00een padure. Sa recapitulam sirul \u00eent\u00e2mplarilor narate p\u00e2na aici: blagoslovenia pripita scapata din gura de Iisus, rasp\u00e2ndirea subversiva a matar\u00e2ngilor \u00een iarmaroc si \u00een \u00eemprejurimi, \u00eenchipuluirea trecuta \u00een contul cucoanei care beatifica falusul cumparat; apoi blestematiile din ultima parte a povestii: participarea jup\u00e2nesei, devenita preoteasa a placerilor orgiastice, la taina botezului, \u00een calitate de nasa, instituirea relatiei nefiresti, nasa pag\u00e2na, care se \u00eenchina la chipul cioplit \u2013 fini crestini, preotul fiind slujitor al bisericii\u201c etc. (p. 118).
\nCum se vede chiar din acest rezumat, o multime de sugestii antropologice: forta fondatoare a cuv\u00e2ntului, sacralizarea obiectului pacatului, al placerii, animizarea, \u00eensufletirea prin cuv\u00e2ntul rostit a papusoiului \u00eencarnat si dezanimarea lui tot prin mijlocirea cuv\u00e2ntului, sincretismul pag\u00e2n \u2013 crestin, \u00eentelepciunea perversa a babei care dezleaga taina recoltei, d\u00e2ndu-i o \u00eentrebuintare practica, macar ca pacatoasa.<\/p>\n
Rezulta de aici o colosala cunoastere, \u00eentelegere si capacitate de transfigurare artistica a datului antropologic, care ma fac sa-i atribui lui Creanga calitatea de antropolog avant la lettre. Tot de zona antropologicului tine si ludicul, jocul, jucatul (cu cuvinte, cu ascultatorii, cu cititorii, cu criticii de mai t\u00e2rziu\u2026). Creanga antropolog, pare a fi o gluma. Dar frecventa, densitatea aluziilor sexuale \u00een \u00eentreaga lui opera, nu numai \u00een cele doua \u201ecorozive\u201c, ci chiar si \u00een \u201eAmintiri din copilarie\u201c, \u00een povesti si povestiri (un \u201einventar\u201c cuprinzator la Ion Pecie, op. cit., p. 41, \u201eun izomorfism erotic: c\u00e2nepa-sac(1) \u2013femeie\u201c, p. 45, \u201eIonica si l\u00e2na de aur\u201c, p. 51, \u201eAlt izomorfism erotic \u2013 gard, oiste, gradina, papusoi\u201c, p. 126, \u201eMosul cu cocosul si regimul falocratic\u201c etc., etc.) ma fac sa trec cu vederea interpretarile tin\u00e2nd de psihologia autorului, de relatiile fostului preot cu lumea mireana, de apetiturile si habitudinile lui erotice, ca si de consideratiile de psihologie abisala, marca Freud si urmasii, si sa ram\u00e2n la parerea (nu e deocamdata o convingere, ea trebuie demonstrata) ca Ion Creanga, ca si marele lui prieten, Mihai Eminescu, ca si I.L. Caragiale, pe cai diferite, desigur, aveau o mare deschidere catre interpretarea antropologica a lumii. Si ca, la vremea lor, g\u00e2ndeau foarte modern, at\u00e2ta vreme c\u00e2t un antropolog de cea mai mare importanta \u00een stiintele omului si un filosof al culturii primitive si populare, Claude L\u00e9vi-Strauss, include, \u00eentre cele \u201etrei mari probleme ale lumii contemporane (subl. mea \u2013 N. C.)\u201c, pe primul loc, \u201esexualitatea\u201c, urmata de \u201edezvoltarea economica\u201c si \u201eg\u00e2ndirea mitica\u201c (Claude L\u00e9vi-Strauss, \u201eAntropologia si problemele lumii moderne\u201c, Polirom, Colectia Plural, 2011, pp. 75-198). Sigur, zic\u00e2nd \u201esexualitate\u201c, L\u00e9vi-Strauss se \u00eentoarce la prima lui iubire, relatiile de rudenie, folosite \u00een societatile vechi, primitive ca sa defineasca \u201eapartenenta sau neapartenenta la grup. Multe din aceste societati le refuza popoarelor straine calitatea de fiinte umane\u201c\u00a0 (p. 78). Lectia pe care Vasile si Catrina i-o dau lui Ionica cel prost \u201eveneticul\u201c este un rit de integrare, pe care \u201estrainul\u201c \u00eel trece cu succes, asa cum \u201ePovestea povestilor\u201c sau Povestea organului al carui nume nu poate fi rostit \u00een public la Academie, poate fi citita ca o antilegenda a porumbului, papusoiului, cucuruzului, primit cu ne\u00eencredere si reticenta de cultivatorii rom\u00e2ni de acum vreo doua secole si ceva. Sa notam \u00een \u00eencheiere ca, \u00eentr-o varianta soft si short aflata \u00een manuscrisele lui Creanga, planta rasarita \u00een urma blagoslovirii este castravetele, un alt substitut metaforic, \u00een limbajul popular, al aceluiasi madular omenesc.
\nDar cu aceasta nu am rezolvat problema ridicata de premierea elevilor de clasa a IV-a cu o editie \u201ecompleta\u201c a scrierilor lui Creanga. Respect\u00e2nd normele deontologice, \u201esursele\u201c nu au indicat editura care a publicat, \u00eentr-un numar redus de exemplare, se zice, cele doua povesti. Ram\u00e2ne \u00een picioare o prejudecata majora: Creanga, autor pentru copii. Si, la fel de presanta, aceea a editarii marilor clasici, a valorificarii lor tipografice. Un fapt marunt, consemnat la rubrica \u201ediverse\u201c, poate sa se transforme \u00eentr-o dezbatere serioasa pe teme majore de educatie, politici culturale, literatura…<\/p>\n
Not\u00e3:
\n1. \u201eChez les Boruya patrilin\u00e9aires, la femme n’est pas consid\u00e9r\u00e9e comme la g\u00e9nitrice de ses enfants. C’est l’homme qui fabrique en elle un f\u0153tus de son sperme, et c’est le Soleil qui transforme le f\u0153tus en enfant humain. Le ventre de la femme este un \u00absac\u00bb (subl. mea \u2013 N. C.) o\u00f9 se d\u00e9veloppent les actions conjugu\u00e9es de l’homme et du Soleil, les deux g\u00e9niteurs de l’enfant\u201c, Maurice Godelier, \u201eM\u00e9tamorphoses de la parent\u00e9\u201c, Fayard, 2004, p. 119.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O stire de presa, \u00eenghesuita \u00eentre marile \u201eevenimente\u201c ale sf\u00e2rsitului de iunie, anunta c\u00e3, la o scoala din judetul Timis, premiantilor din clasa a IV-a li s-a dat ca premiu o editie din operele lui Ion Creanga care continea si o scriere exclusa, de obicei, din cuprinsul scrierilor marelui humulestean, dar cunoscuta degustatorilor de literatura… Cite\u0219te mai mult »PP = Puterea Prejudecatilor sau Povestea Povestilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16023","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":2582,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16023","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16023"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16023\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16023"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16023"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16023"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}