{"id":16019,"date":"2013-07-18T13:30:27","date_gmt":"2013-07-18T11:30:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16019"},"modified":"2013-07-18T13:30:27","modified_gmt":"2013-07-18T11:30:27","slug":"aminteste-ti-poporul-meu-ca-te-am-iubit-iv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aminteste-ti-poporul-meu-ca-te-am-iubit-iv\/","title":{"rendered":"\u201eAminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit\u2026\u201c (IV)"},"content":{"rendered":"

Alegerea titlului acestui foileton nu este \u00eent\u00e2mplatoare. Se vor \u00eemplini, la 18 iulie, 75 de ani de la trecerea la cele vesnice a Reginei Maria, motiv pentru a mai reuni c\u00e2teva g\u00e2nduri sub aceasta declaratie de dragoste pe care ea \u00eensasi a lasat-o prin testament. \u00censa nu la acel moment ne vom referi, ci poate ar fi mai bine sa ne amintim cine era copila de saptesprezece ani care venea \u00een Rom\u00e2nia \u00een ianuarie 1893 ca sotie a lui Ferdinand de Hohenzollern, mostenitorul Tronului de la Bucuresti.<\/strong><\/em>
\nO frumusete legendara<\/strong>
\n\u201eMaria Alexandra Victoria, principesa de Marea Britanie si Irlanda, ducesa de Saxonia\u201c, dupa cum \u00eei anunta \u201eMonitorul Oficial\u201c din 20 ianuarie 1893, \u00een partea sa oficiala, gradele de noblete, s-a nascut la 29 octombrie 1875, \u00een Eastwell Park, comitatul Kent, fiind cel de-al doilea copil al Mariei Alexandrovna, unica fiica a tarului Rusiei si al lui Alfred, al doilea nascut al reginei Regatului Unit. A calcat pe pam\u00e2nt rom\u00e2nesc \u00een ianuarie 1893, fiind asteptata aici cu nerabdare, pentru ca se auzise despre frumusetea ei; ziarele au relatat cu mult timp \u00eenainte si detaliat \u00een legatura cu nunta care urma sa aiba loc.
\n\u201ePrograma pentru primirea Altetelor Lor Regale Principele si Principesa de Rom\u00e2nia\u201c a fost publicata tot \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201c. Si \u201eConstitutionalul\u201c din 6\/18 ianuarie, nr. 1030, an IV, anunta ca \u00eenaintea tinerei perechi a fost trimis trenul regal \u00eempodobit cu steaguri rom\u00e2nesti si englezesti, \u00eensa nu dadea cu certitudine locul \u2013 Seghedin sau Pesta \u2013, iar Adevarul dadea alte detalii, preciz\u00e2nd ca directorul CFR a cheltuit 20.000 de lei numai pentru florile folosite la decorarea trenului, astfel ca Primaria Capitalei a mai cerut un \u00eemprumut de 20.000 de lei, pe l\u00e2nga cei 80.000 deja cheltuiti. \u00censa, \u00een timp ce principalele cotidiene anuntau ca trenul a ajuns cu o \u00eent\u00e2rziere de 38 de minute, \u201eMonitorul Oficial\u201c nr. 237 din 26 ianuarie\/7 februarie 1893 arata: \u201eLa ora 1, trenul ce aducea pe A.A.L.L.R.R Principele Ferdinand si Principesa Maria intra \u00een gara \u00een sunetul musicelor si a aclamatiunilor poporului\u201c.
\nPrezentarile s-au facut \u00eentr-un salon special construit pe peronul Garii de Nord. Potrivit ziarului \u201eConstitutionalul\u201c nr.1042, din 22 ianuarie 1893, acesta avea o lungime de 22 de metri si o latime de 10 metri, avea tapiteria roz, pe st\u00e2lpii de sustinere fiind presarate stele de aur; peretii au fost \u00eempodobiti cu trandafiri si lauri, \u00eentre care au fost asezate initialele \u201eM\u201c si \u201eF\u201c, busturile regelui si al reginei strajuiau la intrare, iar pe jos era asternut un covor verde mousse. \u201eVointa Nationala\u201c adauga ca trupele vor fi asezate de-a lungul trotuarelor de la gara la Mitropolie, \u00een timp ce, pentru retragerea cu facle de la ora noua seara, vor fi mobilizati 800 de soldati care vor strabate str. Lipscani si Calea Victoriei p\u00e2na la Palat; cinci arcuri de triumf se vor ridica special pentru acest moment, iar felinarele vor fi unite cu ghirlande si \u00eempodobite cu stindarde ale Rom\u00e2niei si Regatului Unit. De respectarea \u00eentru totul a acestui program s-a ocupat o comisie av\u00e2ndu-i \u00een componenta pe Al. Marghiloman, gen. Lahovary, ministru de Razboi, Take Ionescu, ministrul Instructiunii Publice, si Grigore Triandafil, primarul Capitalei la acea vreme, \u00een timp ce grija pentru \u201edetaliurile artistice\u201c i-a revenit unei subcomisii, astfel \u00eenc\u00e2t desfasurarea evenimentelor sa fie fara cusur.
\n\u00cen trasura \u00eenchisa<\/strong>
\nLa ora 13.30, alaiul a plecat spre Mitropolie, \u00eensa, din cauza frigului, mireasa a fost dusa cu trasura \u00eenchisa, fapt care i-a produs un profund disconfort: \u201eMi se paru ca poporul se va simti frustrat\u201c, a notat t\u00e2rziu \u00een memoriile sale, refuz\u00e2nd sa recunoasca faptul ca, \u00een fond, era vorba despre propria ei frustrare: t\u00e2nara, frumoasa si eleganta, ar fi vrut sa fie vazuta, admirata, aclamata de popor, asigur\u00e2ndu-si astfel succesul deplin din prima ei zi pe pam\u00e2nt rom\u00e2nesc. Dar a trebuit sa mai astepte pentru asta. Nu prea mult, pentru ca rom\u00e2nii au adoptat-o imediat, asa cum si ea i-a \u00eendragit \u00eenca de la Sigmaringen, c\u00e2nd a primit ca dar de nunta de la Regele Carol frumoase ii rom\u00e2nesti, pe care le-a purtat, afirm\u00e2ndu-le ori de c\u00e2te ori a avut prilejul.
\nA doua zi, printii au fost nasii a 32 de perechi de miri, fiecare reprezent\u00e2nd alt judet. Carele lor, \u00eempodobite cu covoare nationale, au trecut pe sub ferestrele palatului, \u00een fruntea lor afl\u00e2ndu-se maestrul Dinicu. Mirii au avut voie sa sarute m\u00e2na printesei, iar aceasta le-a oferit c\u00e2te o punga cu \u201e25 bucati moneta de aur\u201c; dupa cupa de sampanie servita la Ateneu, acolo unde s-a servit si masa pentru \u00eensuratei, o masa de 320 de tac\u00e2muri, seara a avut loc o reprezentatie cu \u201eVisul unei nopti de vara\u201c, la Teatrul National. Petrecerile s-au \u00eencheiat cu balul Primariei pentru care \u201ese vor distribui 3.000 de invitatiuni\u201c, potrivit cotidianului \u201eVointa Nationala\u201c, \u00een timp ce \u201eAdevarul\u201c amintea de 2.000. Fara legatura cu numarul lor, printii au oferit cu acest prilej 15.000 de franci pentru a fi \u00eempartiti saracilor, cu toate ca nu era aceasta prima opera de binefacere pe care mireasa o facea pentru saracii noii sale tari. Astfel, \u00eenainte de casatorie, la 6\/18 noiembrie 1892, \u201eVointa Nationala\u201c a publicat scrisoarea printesei Maria a Marii Britanii si Irlandei catre Eufrosina Catargi prin care cerea ca banii adunati de catre doamnele rom\u00e2nce prin subscriptie nationala pentru a i se face un dar cu prilejul nuntii sa fie folositi la \u00eenfiintarea unei fundatii care sa-i poarte numele: \u201eAm fost informata despre amabila intentiune de a mi se face un dar; nu mi s-ar putea face o mai mare placere dec\u00e2t d\u00e2ndu-i-se o destinatiune folositoare tarii, ale carei \u00eentristari si bucurii sunt ale mele de astazi \u00eenainte. Cutez dar a spera ca o fondatiune de binefacere adaptata trebuintelor momentului va fi cel mai frumos semn de amintire ce mi s-ar putea oferi\u201c, se spunea \u00een scrisoare. Ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat. Printesa a primit \u201eo recipisa a casei de depuneri pentru o suma de 230.000 lei (…) \u00een scopul de a se face un institut filantropic ce se va hotar\u00ee \u00een urma\u201c, dupa cum informa \u201eMonitorul Oficial\u201c din 28 ianuarie 1893.
\nO primire sui generis<\/strong>
\nCum era de asteptat, aceleasi ziare care de mai bine de un an vorbeau despre logodna mostenitorului Coroanei, d\u00e2nd toate detaliile \u00een posesia carora intrau, se grabesc sa informeze acum ca \u00een ziua intrarii \u00een tara a tinerilor casatoriti \u201es-a observat foarte mult lipsa de entuziasm\u201c, a scris \u201eVointa Nationala\u201c. Visceral antimonarhic, \u201eAdevarul\u201c s-a dezlantuit si \u00eenainte de eveniment: numeroase editoriale vorbesc despre regele hraparet, iar atunci c\u00e2nd strecoara si informatii despre ceremonia casatoriei face haz de costumele lui Al. Marghiloman si T. Ionescu, carora doar caftanul si potcapul le-ar fi lipsit. Despre serbari, acelasi ziar amintea ca au fost caraghioase : \u201eo zapaceala nemaiauzita\u201c ar fi fost la gara, unde ar fi fost foarte multe balti care, gratie unui v\u00e2nt rece, ar fi \u00eenghetat, scutind invitatii de noroiul lipicios si salv\u00e2nd astfel imaginea orasului. Nici cele 32 de nunti nu au fost trecute cu vederea. \u201eVointa Nationala\u201c s-a grabit sa vorbeasca despre faptul ca \u201espectacolul era grotesc\u201c, pentru ca boii erau murdari.
\nMai mult, doi dintre ei s-au speriat si amenintau sa calce \u00een picioare multimea, astfel ca au fost opriti cu mare greutate, mirii refuz\u00e2nd sa mai urce \u00een car; apoi, coarnele animalelor au fost poleite, \u00eensa nu toate, iar brazii aveau un aspect ur\u00e2t. Marti, 26 ianuarie 1893, acelasi ziar dadea \u00een vileag unele malversatiuni; \u00eent\u00e2i ca \u201eni se asigura ca mireasa trimisa din jud. Teleorman nu este alta dec\u00e2t o servitoare a prefectului Popescu si nu este nici chiar rom\u00e2nca, ci unguroaica\u201c. Apoi, se pare ca nici mireasa din Curtea de Arges n-ar fi straina de anumite relatii sus-puse, nu pentru ca ea, Marita, s-ar casatori a doua oara, ci pentru ca mirele ar fi ruda cu C.C. Dobrescu Chitanta. Mai mult, \u00een timp ce facliile pentru nunti ar fi costat 1.000, comerciantului i s-ar fi cerut cont pentru 2.000 de lei, iar obiectele destinate \u201edecoratiunii stradelor\u201c ar fi fost comandate \u00een strainatate, ziarul \u00eentreb\u00e2nd de ce nu \u00een Bucuresti. \u201eAdevarul\u201c s-a referit la faptul ca nuntasii \u201eau fost foarte jenati de r\u00e2setele publicului\u201c.
\nNeinformat, ziaristul n-a lasat sa-i scape carul ce a trecut gol prin fata palatului, dar a fost de parere ca mirii au dezertat; \u00een realitate speriindu-se, ei nu s-au mai urcat \u00een car. La polul celalalt, \u201eMonitorul…\u201c din 26 ianuarie\/7 februarie 1893 vorbea despre grandioasele serbari care au \u00eenceput \u00een \u201eajunul zilei memorabile \u00een care s-a \u00eendeplinit dorinta cea mai scumpa a poporului rom\u00e2n\u201c: \u201ede la gara p\u00e2na la catedrala, mersul Suveranului si Altetelor Lor Regale fu un adevarat mars triumfal. Din toate casele curgeau flori si urari; miile de suflete ce se \u00eenghesuiau pe strade umpleau aerul cu strigatele lor; clopotele bisericilor sunau; muzicele trupelor c\u00e2ntau imnul national; tunurile bubuiau\u201c.
\nDe la straina misterioasa la \u201emica, balaia noastra printesa\u201c<\/strong>
\nNu stim ce a \u00eenteles printesa din aceasta primire sui generis, mai degraba credem ca nici n-a stiut ce a relatat presa, \u00eensa \u00een telegrama pe care a trimis-o la Sigmaringen imediat dupa sosirea sa la Bucuresti a scris, fie si din curtuoazie, ca a fost \u00eent\u00e2mpinata de mii de oameni, ca primirea a fost fantastica, vremea buna, dar rece, iar palatul are \u201erooms pretty and no small\u201c. Si cu aceasta \u00eencepea noua ei viata \u00een tara de care a fost atrasa din prima zi petrecuta aici. \u201eCe m-a izbit mai mult au fost tipurile de frumusete rom\u00e2neasca\u201c, avea sa scrie ea mai t\u00e2rziu, adaug\u00e2nd: \u201eChiar de la \u00eenceput ma simtii atrasa catre tarani, plugari voinici si rabdatori\u201c. Atractia a fost reciproca, iar dovezile de iubire, reciproce si ele, n-au \u00eent\u00e2rziat sa apara.
\nStraina de idealurile tarii \u00een care a venit, crescuta \u00eentr-o atmosfera cu totul si cu totul regala, pregatita sa fie venerata, onorata, adulata de catre toti supusii care urmau a se jertfi \u00eentr-un fel sau altul pentru Tron, ea, principesa britanica \u00een ale carei vene curgea s\u00e2ngele Romanovilor si \u2013 \u00eentruc\u00e2tva, doar! \u2013 disciplina germana, a \u00eenvatat din mers dragostea pentru noua ei patrie.
\nA descoperit pam\u00e2ntul si a descoperit oamenii mai mult ca \u00eentr-un joc, refuz\u00e2nd sa stea \u00een preajma regelui Carol, asa cum trebuia sa procedeze printul mostenitor care avea o datorie, aceea de a pricepe resorturile intime ale vietii politice. Nu s-a supus acestei asceze, s-a revoltat fata de acest fel de a \u00eentelege viata; t\u00e2nara si hotar\u00e2ta, impulsiva si refractara, uneori, fata de cerintele Tronului, cu o educatie care lasa mult de dorit, dar cu o inteligenta sclipitoare, printesa mostenitoare a adus \u00een Capitala Rom\u00e2niei aerul proaspat si cam tare al vremurilor ce stateau sa vie.
\n\u00censa \u00een acest context de viata patriarhala, delimitata de reguli foarte stricte pe care regele Carol, la Curtea lui, \u00een Bucurestiul oric\u00e2t de cosmopolit, le dorea respectate, si de viata politica eminamente masculina, din care femeile erau excluse nu neaparat din misoginism feroce, dar pentru ca altul era considerat a fi rolul lor, cum s-a stabilit legatura dintre at\u00e2t de frumoasa printesa si tar\u00e2mul plin de mizerie, de neprevazut si de cinism al politicii care a acaparat-o \u00eentru totul? Si c\u00e2t de lunga a fost calea de la titlurile pe care le anunta \u201eMonitorul Oficial\u201c p\u00e2na c\u00e2nd ea a devenit, (aproape) pentru fiecare rom\u00e2n, \u201emica, balaia noastra printesa\u201c, careia batr\u00e2nul P.P. Carp \u00eei prezisese un viitor politic alaturi de t\u00e2narul, si el, pe atunci, I.I.C. Bratianu?
\nCu alte cuvinte, c\u00e2t a trecut de la venirea ei \u00een tara, purt\u00e2nd trena faimoasei sale ascendente si anunt\u00e2nd, \u00eenca de atunci (daca nu \u00eenca din momentul alegerii ca mireasa), schimbarea orientarii noastre politice \u2013 dar cine cuteza a se g\u00e2ndi la aceasta? \u2013 p\u00e2na c\u00e2nd a fost adoptata, a devenit \u201ea noastra\u201c, si mai ales ce motive, ce gesturi, c\u00e2ta siguranta, c\u00e2ta stap\u00e2nire de sine a demonstrat pentru a-i c\u00e2stiga mai ales regelui \u00eencrederea si respectul de care s-a bucurat? Aceste \u00eentrebari, dar si altele, \u00eesi vor gasi raspunsul, credem, \u00eentr-o lucrare care va aparea \u00eentr-un viitor nu foarte \u00eendepartat si din care am ales sa publicam prezentele pagini.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alegerea titlului acestui foileton nu este \u00eent\u00e2mplatoare. Se vor \u00eemplini, la 18 iulie, 75 de ani de la trecerea la cele vesnice a Reginei Maria, motiv pentru a mai reuni c\u00e2teva g\u00e2nduri sub aceasta declaratie de dragoste pe care ea \u00eensasi a lasat-o prin testament. \u00censa nu la acel moment ne vom referi, ci poate… Cite\u0219te mai mult »\u201eAminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit\u2026\u201c (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16019","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1082,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16019","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16019"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16019\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16019"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16019"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16019"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}