{"id":15997,"date":"2013-07-18T13:13:58","date_gmt":"2013-07-18T11:13:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15997"},"modified":"2013-07-18T13:13:58","modified_gmt":"2013-07-18T11:13:58","slug":"modernismul-document-si-fantasma","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/modernismul-document-si-fantasma\/","title":{"rendered":"Modernismul – document si fantasma"},"content":{"rendered":"

Sursele modernismului rom\u00e2nesc. Modernismul \u00een critica occidentala ante- si interbelica<\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u00centr-un preambul al discutiei de fata, articolul \u201eModernismul \u2013 document si fantasma. Deriva reperelor\u201c, aparut \u00een \u201eCultura\u201c, nr. 22, din 27 iunie a.c., discutam despre consecintele pe care una dintre directiile actuale ale istoriografiei franceze \u2013 constientizarea si tratarea absentei conceptului metaliterar de modernism \u00een Franta primei jumatati a secolului al XX-lea \u2013 le-ar putea atrage asupra istoriografiei rom\u00e2nesti, unde acest concept s-a impus fara echivoc, cel putin de la E. Lovinescu \u00eencoace, si \u00een conditiile \u00een care cultura franceza era, la acel moment, sursa predilecta de inspiratie a criticilor si istoricilor literari rom\u00e2ni (\u00een orice caz, sursa predilecta a lui Lovinescu, artizanul conceptului de modernism literar rom\u00e2nesc).<\/strong><\/em>
\nCulturile latine<\/strong>
\nTeoria absentei unui curent \u201emodernist\u201c \u00een literatura franceza, confirmata de Michel Murat \u00een \u201eLa Langue des dieux modernes\u201c (2012), pare \u2013 la o sumara revedere a peisajului critico-istoric al Frantei \u00eenceputului de secol XX \u2013 cu adevarat \u00eendreptatita. Pentru Jacques Rivi\u00e8re, de pilda, curentul care se succeda simbolismului ar fi \u201ecubismul literar\u201c: \u201ecubismul literar nu e \u00een fond nimic mai mult dec\u00e2t o rafinare a simbolismului\u201c (\u201eLe Roman d’aventure\u201c, 1913), miscarea Dada trag\u00e2nd \u201econsecintele extreme ale principiilor pe care s-au \u00eentemeiat simbolismul si apoi cubismul\u201c (\u201eReconaissance \u00e0 Dada\u201c, 1920).
\nDesi \u00een \u201eDiscussion sur le Moderne\u201c (1920) pomenise de \u201emodernisme\u201c si \u201emodernism\u201c, prelu\u00e2nd terminologia preopinentului sau din acel moment, Gonzague Truc, \u00een \u201eHistoire de la litt\u00e9rature fran\u00e7aise de 1789 jusqu’\u00e0 nos jours\u201c (1936), Albert Thibaudet scrie despre \u201eGeneratia de la 1914\u201c fara a o califica drept \u201emodernista\u201c si a situa conceptul \u00een linia romantismului, a realismului, a \u201emiscarii naturaliste\u201c si a simbolismului repertoriate anterior. Mai atractiv i se pare lui Thibaudet, at\u00e2t pentru calificarea prozei, c\u00e2t si a poeziei de dupa 1914, conceptul de \u201eaventura pura\u201c, deprins \u00een descendenta lui Rivi\u00e8re si a romanelor lui Gide si Fourier, \u00eensa, macar \u00een ce priveste poezia, \u201eaventura\u201c se consuma, pentru Thibaudet, doar \u00een regim deziderativ, c\u00e2ta vreme \u201eGeneratia de la 1914\u201c \u00eei pare, de la 1789 \u00eencoace, singura care \u201en-a avut poetii sai\u201c si care si-a pus \u00een lumina mai degraba antecesorii (oricum, Thibaudet are o teorie conform careia literatura franceza se poate nutri, \u00een vremuri de criza si sterilitate, din stocul generatiilor anterioare \u2013 o teorie care justifica, semnal\u00e2nd totodata, lipsa poetilor reprezentativi pentru anii de dupa 1914 si explica, pe de alta parte, rolul delegat \u201emai vechilor\u201c Mallarm\u00e9, Rimbaud, Val\u00e9ry sau Proust de a \u201ementine\u201c\/ alimenta o literatura care nu si-a creat un limbaj si niste figuri originale \u2013 adica o literatura care nu si-a creat modernii).
\nUn alt istoric cu vizibilitate \u00een epoca, Daniel Mornet, \u00eesi \u00eencheie a sa \u201eHistorie de la litt\u00e9rature et de la pens\u00e9e fran\u00e7aise contemporaine. 1870-1925\u201c (1927) inventariind \u201eromanul umanist\u201c sau \u201eliteratura amabila, vesela si fantezista\u201c \u2013 fara o vorba despre modernism; singurele concepte desemn\u00e2nd curente ferme sunt, \u00een ce-l priveste, clasicismul, romantismul, naturalismul si simbolismul. C\u00e2t despre Marcel Raymond, acesta apeleaza sporadic, \u00een \u201eDe la Baudelaire la suprarealism\u201c (1933; 1940), la termenii de \u201emodernism\u201c, \u201emoderniste\u201c, \u201emodernista\u201c \u00een capitolele \u201eOriginile poeziei noi. Guillaume Apollinaire\u201c si \u201eCatre o poezie a actiunii a vietii moderne\u201c, dar faptul nu-l determina sa delege modernismului calitatea de curent, ca simbolismului, sau macar de miscare, ca dadaismului ori suprarealismului. Pe de alta parte, \u201emodernismul\u201c nu era un personaj absolut absent \u00een vocabularul literatilor francezi ai vremii: Louis Aragon, de pilda, \u00eel foloseste tel quel, \u00een 1929: \u201eLe modernisme est l’acceptation des mots d’ordre concrets que sont les mots, les objets, les id\u00e9es modernes\u201c (\u201eLa R\u00e9volution Surr\u00e9aliste\u201c, nr. 12, 15 dec. 1929).
\n\u00cen istoriografia postbelica franceza, Philippe van Tieghem (\u201eMarile doctrine literare \u00een Franta\u201c, 1968) \u00eesi \u00eencheie periplul prin \u201erealism\u201c, \u201esimbolism\u201c si \u201esuprarealism\u201c, fara a introduce \u201emodernismul\u201c; Henri Meschonnic chestioneaza, \u00een \u201eModernit\u00e9 modernit\u00e9\u201c (1988), epistema modernitatii din mai multe unghiuri, inclusiv discut\u00e2nd fraza de mai sus unde Aragon pronunta cuv\u00e2ntul \u201ele modernisme\u201c, \u00eensa c\u00e2nd vine vorba de acceptia restr\u00e2nsa, anglo-saxona, a modernismului, ca miscare delimitata \u00een timp, \u00eentre 1910-1930, e limpede ca aceasta viziune fragmentarista e departe de a intra \u00een gratiile teoreticianului francez: \u201eDaca istoria literara decide sa numeasca modernism cutare miscare, engleza ori spaniola, atunci termenul capata un sens tehnic. Se fixeaza. Nu mai participa dec\u00e2t fragmentar la modernitate\u201c (ed. Gallimard, 2005, p. 26).
\nLucrurile par sa se clarifice \u00eentruc\u00e2tva, si \u201evidul\u201c modernist \u00een Franta primei jumatati de secol XX \u00eencepe sa fie revelat si asumat tot mai des spre sf\u00e2rsitul secolului: profesor la \u201eUniversit\u00e9 Michel de Montaigne\u201c, Bordeaux III, Yves Vad\u00e9 sustine, \u00een contributia sa la antologia \u201eThe Turn of the Century. Modernism and Modernity in Literature and the Arts\u201c (eds. Christian Berg, Frank Durieux, Geert Lernout, ed. De Gruyter, 1995), un punct de vedere similar aceluia vehiculat de Michel Murat \u00een \u201eLa Langue des dieux modernes\u201c: conceptul de modernism nu a intrat \u00een jargonul critico-istoric francez din prima jumatate a secolului al XX-lea: \u201eFranceza nu cunoaste deloc, de fapt, dintre modernismele inventariate, dec\u00e2t modernismul teologic (condamnat de Papa Pius al X-lea, \u00een 1907, n.m., T.D.) si, mai t\u00e2rziu, modernismul din arhitectura, referitor la Charta de la Atena, semnata \u00een 1933. \u00cen literatura noastra, nicio miscare nu s-a intitulat modernism. Folosirea termenului de \u00abmodernism\u00bb \u00een istoria literara, \u00een locul celui de \u00abmodernitate\u00bb ar fi deci o solutie terminologica de sinteza, a carei oportunitate ram\u00e2ne de discutat\u201c (op. cit., pp. 53-54).<\/p>\n

\u00cen Italia, prigoana \u00eempotriva catolicilor modernisti pare sa se fi soldat cu tabuizari si mai drastice, modernismului prefer\u00e2ndu-i-se il ermetismo (v. M. Calinescu, \u201eCele cinci fete ale modernitatii\u201c). Doar metaliteratura hispanofona cunoaste varianta el modernismo, propagata pe filiera poetului nicaraguan Rub\u00e9n Dar\u00edo spre sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea si crescuta \u00een sfera de influenta a simbolismului francez \u2013 \u00eensa e mai putin probabil ca acest \u201emodernism\u201c latino-american sa fi patruns \u00een ariile familiare criticilor si poetilor nostri.
\nSpatiul anglofon<\/strong>
\n\u00cen spatiul anglofon, Ezra Pound, cu teoria imagismului (v. \u201eA Retrospect (1913 and 1918)\u201c), si T.S. Eliot, cu cea a \u201edisocierii sensibilitatii\u201c, exprimata \u00een \u201ePoetii metafizici\u201c (1921), se apropie \u00eentruc\u00e2tva de dezideratele post-simboliste expuse de Rivi\u00e8re \u00een \u201eLe Roman d’aventure\u201c, \u00een \u201eReconnaissance \u00e0 Dada\u201c sau \u00een \u201eLa Crise du concept de litt\u00e9rature\u201c (1924): abandonarea subiectivitatii multivalent stoarsa p\u00e2na \u00een simbolism (coinciz\u00e2nd cu o respingere a \u00eentregului secol XIX: acea \u201esentimentalistic mannerish sort of a period\u201c) si cucerirea unei \u201edistante\u201c salubre a subiectului fata de realitate \u2013 o poezie, cum \u00eei place lui Pound sa spuna, \u201enearer the bone\u201c, \u201eaustere, direct, free from emotional slither\u201c, v. \u201eA Retrospect\u2026\u201c. Niciunul dintre acesti poeti-teoreticieni nu se revendica \u00eensa, cel putin \u00een primele doua decenii ale secolului, de la un curent calificat si expres disociat de altele contemporane drept modernist. Metanaratiunile postbelice anglofone explica si de ce. \u00cen \u201eThe Social Context of Modern English Literature\u201c (Blackwell, Oxford, 1972), Malcolm Bradbury sintetizeaza modul cum au fost asimilate \u00een jargonul criticii \u201enormele neo-simboliste ale modernismului\u201c, \u00eentr-o epoca \u00een care scriitorii tineau deja sa uite de experimentele \u201emoderniste\u201c: \u201eFelul \u00een care modernismul a fost acreditat \u2013 at\u00e2t de catre criticii literari, c\u00e2t si, ulterior, de public \u2013 are un interes deosebit \u00een sine. (\u2026) despre acceptarea critica (a modernismului, n.m., T.D.), s-ar putea spune pe scurt ca multe dintre teoriile Noii Critici din Statele Unite si din Anglia, at\u00e2t \u00een tratarea literaturii prezentului, c\u00e2t si \u00een cea a trecutului, sunt derivate din anume aspecte ale esteticii moderniste. V\u00e2rful de acceptare (a esteticii moderniste, n.m., T.D) s-a \u00eenregistrat \u00eentre 1940 si 1950 \u2013 chiar \u00een momentul \u00een care scriitorii \u00eensisi pareau sa fuga de modernism\u201c (op. cit, p. 98). Asadar, asumarea explicita a conceptului de \u201emodernism\u201c \u00een Anglia si Statele Unite nu trebuie cautata mai devreme de 1940, oric\u00e2t de timpurii vor fi fost indicii coagularii lui informale. \u00cen aceeasi ordine de idei, \u201eModernism \u2013 Blackwell Guides to Criticism\u201c, ed. Michael H. Whitworth, 2007, arata ca, \u00een lumea anglofona, prima atestare metaliterara a modernismului apare \u00een 1927, la Robert Graves & Laura Riding, \u201eSurvey of Modernist Poetry\u201c. Se presupune ca termenul modernism aparuse \u00een presa anglofona \u00een jur de 1908 (v. J.A. Scott-James, \u201eModernism and Romance\u201c; T.E. Hulme, \u201eLecture on Modern Poetry\u201c, ambele din 1908), ca ulterior are o vehiculare sporadica (mai frecventa dupa 1920 \u2013 informatie preluata apud M. Calinescu 1977, \u201eFaces of Modernity\u201c), dar ca, idem Bradbury, nu e asumat convingator \u00eenainte de 1940 (\u201ee o raritate\u201c \u2013 apud Chris Baldick, \u201eThe Modern Movement\u201c, 2004).
\nMetanaratiunile anglo-saxone postbelice identifica, \u00een consens, germenii modernismului teoretic \u00een imagismul lui Ezra Pound si \u00een discutia privind \u201edisocierea sensibilitatii\u201c a lui T.S. Eliot (cf. Frank Kermode, \u201e\u00abDissociation of Sensibility\u00bb: Modern Symbolist\u201c, 1957). Poe nu e, \u00een genere, creditat a se fi aflat la \u00eenceputurile modernitatii literare (v. T.S. Eliot, \u201eFrom Poe to Val\u00e9ry\u201c, 1948) cu forta cu care o fac, \u00een Franta Baudelaire (v. si Rivi\u00e8re, \u201eLe Roman d’aventure\u201c, unde, \u00eentr-o nota de subsol, referirea la Poe ca la \u201einitiatorul simbolismului\u201c are alura de loc comun) si apoi Ren\u00e9 Wellek, \u00een conferinta \u201eTermenul si conceptul de simbolism \u00een istoria literara\u201c (1969). \u00cen orice caz, trebuie sa mentionez ca tezele concertate de Wellek, at\u00e2t \u00een \u201eIstoria criticii literare moderne\u201c (volumele VII-VIII, trat\u00e2nd finele secolului XIX si prima jumatate a secolului XX, unde despre modernism, cu varianta \u201emodernisme\u201c, se pomeneste doar \u00een articolul despre Georg Luk\u00e1cs), c\u00e2t si \u00een conferinta despre simbolism, sunt \u00een buna masura, o exceptie de la vulgata nord-americana postbelica a cercetarii metaliterare, unde modernismul ajunge sa fie echivalat cu \u00eentregul curent post-romantic, incluz\u00e2nd avangardele (vulgata descurajata si de Matei Calinescu, \u00een \u201eCele cinci fete ale modernitatii\u201c, prin separarea modernismului de avangarde). Nu numai ca reputatul istoriograf american cu radacini central-europene nu accepta expansiunea termenului de modernism \u00een trendul cercetarii postbelice globale (prefer\u00e2nd disocierea: simbolism+seria avangardelor), dar contesta din principiu beneficiile unui astfel de hiperonim\/ concept integrator, dupa cum nu crede \u00een avantajele sistemelor dicotomice universale, care deleaga toata istoria culturii unor tipare binare cu valabilitate ubicua si pancronica.
\nSpatiul germanofon<\/strong>
\nO mai probabila cariera va fi facut termenul de modernism, \u00een dauna simbolismului, dupa acelasi Ren\u00e9 Wellek, \u00een spatiul germanofon \u2013 v. \u201eTermenul si conceptul de simbolism \u00een istoria literara\u201c: \u201eCartea lui Eugen Wolff \u00abDie j\u00fcngste Literaturstr\u00f6mung und das Prinzip der Moderne\u00bb, Berlin 1887 pare sa fie sursa acestui termen. \u00cen 1884 Arno Holz da urmatorul \u00eendemn: Modern sei der Poet, Modern von Scheitel bis zur Sohle (Poetul sa fie modern, modern din cap p\u00e2na \u00een picioare)\u201c, \u00een \u201eConceptele criticii\u201c, Ed. Univers, 1970, p. 411. Daca acestei pozitii i se coroboreaza aparitia, la Viena, \u00een ultimul deceniu al secolului XIX, a miscarii Wiener Moderne (1890-1910), exprimata \u00een arta, arhitectura, muzica, iar prin operele lui Hugo von Hofmannsthal, Stefan George, Rainer Maria Rilke, Arthur Schnitzler, Karl Kraus \u2013 si \u00een literatura, ipoteza lui Wellek pare plauzibila.
\nComparata \u00eensa cu opiniile altor istoriografi ai spatiului germanofon, teoria lui Wellek devine chestionabila. Hans Ulrich Gumbrecht, de pilda, \u00een \u201eA History of the Concept \u00abModern\u00bb\u201c (originalul german apare \u00een 1978), distinge o scurta perioada \u00een care die Moderne, a carui acceptie post-romantica o daduse Eugen Wolff (\u00een lucrarea citata si de Wellek), pare a-si croi un public, la limita secolelor al XIX-lea si al XX-lea, pentru a intra apoi \u00eentr-o criza interna si a suferi, dupa 1900, o debarcare \u00een favoarea conceptului de \u201eavant-garda\u201c. \u201eModernism \u2013 Blackwell Guides to Criticism\u201c (ed. cit.) confirma teza lui Gumbrecht, \u00eendeosebi prin speta traducerii \u00een engleza drept \u201eIdeology of Modernism\u201c a unui text de G. Luk\u00e1cs intitulat, \u00een originalul german, \u201eDie weltanschaulichen Grundlagen des Avantgardismus\u201c (\u00een fapt, un capitol-sectiune din \u201eWider den mi\u00dfverstandenen Realismus\u201c, 1958): \u201eTraducatorii au redat termenul de \u00abAvantgardismus\u00bb folosit de Luk\u00e1cs prin \u00abmodernism\u00bb, \u00een locul mai literalului \u00abavangardism\u00bb. Din perspectiva importantei distinctii pe care Peter B\u00fcrger si altii au facut-o \u00eentre \u00abmodernism\u00bb si \u00abavangarda\u00bb, decizia translatorilor poate parea nefericita, \u00eensa unul dintre putinii comentatori care au semnalat problema a opinat ca Luk\u00e1cs a apelat probabil la termenul de \u00abavangardism\u00bb tocmai fiindca nu exista un termen mai bun \u00een 1958\u201c (\u201eModernism \u2013 Blackwell Guides\u2026\u201c, ed. cit., p. 102). \u00cen orice caz, Wellek si Gumbrecht ajung la pace daca limitam discutia la scurta perioada de doua decenii dintre 1887 si 1907\/ 1910 \u00een care germanul die Moderne e posibil sa fi fost preferat conceptului francez de simbolism, dupa care va fi fost \u00eenlocuit de Avantgardismus. \u00cen concluzie: ori simbolismul nu s-a impus \u00een Germania, unde a circulat mai degraba die Moderne, care, dupa Wellek, era o solutie indigena de respingere a naturalismului; ori termenul de modernism nu s-a impus \u00een Germania, prefer\u00e2ndu-i-se mai degraba Avantgardismus, cum arata \u201eModernism \u2013 Blackwell Guide\u2026\u201c, fapt ce nu exclude totusi scurta lui cariera de doua decenii, acoperind intervalul dintre 1887 si 1907. Sau, o alta varianta de interpretare: ori \u201eModernism \u2013 Blackwell Guide\u2026\u201c e confiscat de trendul cercetarii actuale (care pare ireparabil convinsa ca enciclica papala din 1907 a retezat sansele conceptului de modernism literar la afirmare, inclusiv \u00een aria germanofona), respectiv de consensul asupra unui \u201emodernism\u201c cvasi-inexistent \u00een metaliteratura \u00eenainte de 1940 \u2013 dar nu absolut inexistent, dupa cum se \u00eencapat\u00e2neaza sa arate, totusi, documentele epocii (v. Wellek: exemplele Wolff si Holz; sau aparitia, \u00een 1929, a lucrarii lui V. Klemperer, \u201eDie moderne franz\u00f6siche Lyrik\u201c); ori Wellek face o afirmatie hazardata, decret\u00e2nd succesul unei formule doar pe baza unor dovezi sporadice (fiindca doi autori, i s-ar putea replica, nu fac uzul).<\/p>\n

Asa st\u00e2nd, pare-se, lucrurile \u00een istoriografia postbelica occidentala, \u00eemi propun, \u00een numerele viitoare ale \u201eCulturii\u201c, sa fac o scurta genealogie a conceptului de modernism pe teren rom\u00e2nesc, \u00een acceptiile sale pre-lovinesciene si lovinesciene.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sursele modernismului rom\u00e2nesc. Modernismul \u00een critica occidentala ante- si interbelica \u00centr-un preambul al discutiei de fata, articolul \u201eModernismul \u2013 document si fantasma. Deriva reperelor\u201c, aparut \u00een \u201eCultura\u201c, nr. 22, din 27 iunie a.c., discutam despre consecintele pe care una dintre directiile actuale ale istoriografiei franceze \u2013 constientizarea si tratarea absentei conceptului metaliterar de modernism \u00een… Cite\u0219te mai mult »Modernismul – document si fantasma<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9001],"class_list":["post-15997","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-modernism-in-literatura-europeana"],"views":1983,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15997","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15997"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15997\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15997"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15997"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15997"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}