{"id":15992,"date":"2013-07-18T13:09:27","date_gmt":"2013-07-18T11:09:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15992"},"modified":"2013-07-18T13:09:27","modified_gmt":"2013-07-18T11:09:27","slug":"cata-literatura-atata-viata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cata-literatura-atata-viata\/","title":{"rendered":"Cata literatura, atata viata"},"content":{"rendered":"

Dupa \u201eCartea ca destin\u201c a lui Daniel Cristea-Enache si Dan C. Mihailescu, despre care tocmai am scris la aceasta rubrica, iata o alta tot (cvasi)testamentara: \u201eConvorbirile cu Alex. Stefanescu\u201c ale Ioanei Revnic (Editura Allfa). \u201eEste prima si ultima mea carte de acest gen. Cine vrea sa ma cunoasca aici ma gaseste\u201c \u2013 ne anunta solemn Alex. Stefanescu, ajuns, a calculat el, \u00een pragul ultimei septimi a vietii.<\/strong><\/em>
\nIoanei Revnic, autorul \u201eIstoriei literaturii rom\u00e2ne, 1941 \u2013 2000\u201c \u00eei \u00eencredinteaza spovedania sa, despre care nu aflam cu claritate daca este a unui \u00eenvingator, a unui \u00eenvins sau, cum se alinta, a unui ratat. Dar \u201egrija pentru bunul mers al literaturii rom\u00e2ne\u201c pare sa o lase linistit lui Daniel Cristea-Enache, care, marturiseste criticul, i-ar fi placut sa-i fie si fiu. Bine\u00eenteles, nu doar spiritual. Sa ne amintim ca si Dan C. Mihailescu i-ar lasa c\u00e2te ceva de facut mai t\u00e2narului si talentatului confrate, poate chiar o istorie a literaturii rom\u00e2ne de azi. Nu stiu daca Daniel Cristea-Enache are \u00een proiect si alte carti de dialog cu scriitori. Ma g\u00e2ndesc ca daca ar face una si cu Eugen Negrici, s-ar putea trezi si cu povara iluziilor bietei noastre literaturi de la origini p\u00e2na \u00een prezent pe umeri. \u00cen plus, e foarte probabil ca distinsul critic demistificator sa-i transmita, ca o dulce mostenire, misiunea de a veghea la cresterea si descresterea unei literaturi p\u00e2na acum mitizate, vinovatul de o asemenea pacoste fiind unul G. Calinescu\u2026 Observ \u00eensa ca m-am contaminat de umorul, nu \u00eentotdeauna voluntar, si spiritul ludic al \u201eConvorbirilor cu Alex. Stefanescu\u201c, altminteri cu destule accente grave.
\n\u00cen cronica sa din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, Sorin Lavric facea o fina distinctie \u00eentre autoportret si autobiografie. \u00cen aceasta carte avem mai ales un autoportret al lui Alex. Stefanescu \u00een oglinda, dar nu una sparta, purtata cu stiinta si gratie de Ioana Revnic \u00een diverse unghiuri de vedere si proiectie. \u00centr-un sens mai larg cartea este, fatalmente, si autobiografie, dar si (auto)fictiune: \u201eLa saisprezece ani si ceva (\u00een clasa a zecea) am\u2026 fugit de acasa \u00eempreuna cu o fata care scria si ea versuri, M.C. (avea, constat acum, aceleasi initiale ca Ministerul Culturii). Am construit atunci cu m\u00e2inile mele o coliba din crengi de salcie aduse din lunca aflata \u00een apropiere. Am \u00eenfipt \u00eent\u00e2i \u00een pam\u00e2nt un fel de coaste ale colibei, facute din ramuri mai groase, le-am legat sus si am umplut spatiul dintre ele cu o \u00eempletitura de mladite tinere. Pe jos am asternut un strat de frunze de fag. Am locuit acolo, \u00eempreuna cu aleasa inimii mele, o saptam\u00e2na. M\u00e2ncam fragi si bureti cruzi (hribi, m\u00e2natarci, hulubite, opintici). Am prins si pesti, \u00een r\u00e2ul care era la doi pasi, am furat porumb cu bobul \u00een lapte de pe c\u00e2mp, altadata cartofi, iar pe acestea toate le-am fript la un foc de vreascuri, aprins cu doua bucati de cremene si iasca (mai stie oare astazi cineva ce \u00eenseamna?). Stiam sa fac focul si cu o lentila, dar nici eu, nici M.C. nu aveam ochelari. Ne plimbam toata ziua, exploram padurea, ne aratam unul altuia peisaje de o frumusete virginala, ne scaldam goi \u00een r\u00e2u, ne spuneam versuri, de-ale noastre sau de-ale altora, ne sarutam, ne jucam de-a v-ati ascunselea, dormeam str\u00e2ns \u00eembratisati si acoperiti cu frunze, ca sa u ne fie frig. Pe parintii mei \u00eei anuntasem ca o sa lipsesc un timp de acasa, nu obtinusem aprobarea lor, dar \u00eemi facusem datoria de a-i anunta, pentru ca disparitia mea sa nu-i alarmeze. M.C. nu fusese nevoita sa-si anunte parintii, fiindca ei erau plecati la mare. Nu ne-a atacat nimeni. Ne-a vorbit o data padurarul si a avut grija (existau asemenea oameni!) sa nu strice farmecul a ceea ce traiam. Ne-a rugat doar ca, daca ne prinde militia, sa nu spunem ca stie de prezenta noastra \u00een padure. Am cunoscut si o calugarita aflata \u00een trecere pe acolo. A doua zi ne-a adus \u00een dar o oala mare de lut plina cu lapte\u201c.
\nO simpatica anecdotica este numai buna pentru a literaturiza, pentru a poetiza, cartea contin\u00e2nd de altfel pagini de remarcabila frumusete literara. Dar Alex. Stefanescu literaturizeaza si \u00eentr-un alt mod, as zice indirect, gasind, de pilda, corespondente \u00eentre ceea ce a trait si a simtit \u00een anumite momente si \u00eemprejurari, adica \u00eentre experienta proprie si cele din marea literatura: Petrarca, Boccaccio, Eminescu, Tolstoi, Cehov, Dostoievski, Hoffman etc. Nu toate relevante, uneori chiar fortate, comparatiile, trimiterile sunt \u00eensa simptomatice. Ideea e ca viata si literatura se potenteaza si se lumineaza reciproc, a doua par\u00e2nd chiar mai importanta \u00een aceasta relatie. S-ar putea spune: c\u00e2ta literatura, at\u00e2ta viata. \u201eUneori\u201c \u2013 se confeseaza criticul \u2013 \u201enici nu pot face o distinctie clara \u00eentre ce stiu din carti si ce stiu din experienta mea directa\u201c. Mi se pare normal. Alex. Stefanescu se tine, asa-zic\u00e2nd, de o viata cu literatura, precum cu o amanta irezistibila si devoratoare. \u00cen copilarie scria poezie, iar \u00een adolescenta trecuse deja la critica. Considera literatura o prada inestimabila a sa pe care s-a simtit si se simte dator sa o apere de at\u00e2tia posibili stricatori: \u201eNu \u00eent\u00e2mplator, \u00een copilarie, c\u00e2nd am descoperit literatura, am hotar\u00e2t sa nu vorbesc nimanui despre existenta ei. Voiam ca literatura sa ram\u00e2na numai a mea. De ce? Acum \u00eemi dau seama de ce: ca sa nu o atinga toti cu m\u00e2inile lor lacome si sa o m\u00e2njeasca\u201c. Avea sa vorbeasca \u00eensa despre literatura mult si bine, \u00eentruc\u00e2t a optat sa fie critic literar si, finalmente, devenind mai generos daca ar fi sa-l credem \u2013 si n-avem nici un motiv sa nu-l credem! \u2013 si-a luat ca deviza: \u201eHai sa ne bucuram \u00eempreuna de frumusetea literaturii\u201c.
\nPersonajele care i-au marcat hotar\u00e2tor existenta si cariera sunt Nicolae Manolescu si Domnita Stefanescu. Primul este \u201eomul providential al biografiei mele\u201c, iar \u201eNumele lui are pentru mine, definitiv, un fel de luminiscenta\u201c. Ce s-ar putea spune mai mult?! Si totusi! \u201eDefinitivul\u201c, ca de altfel si eternul, se dovedeste a fi si \u00een acest caz destul de… relativ: \u201eEl este at\u00e2t de prezent \u00een mintea mea pentru ca mi-a provocat sentimente violent-contradictorii, \u00eent\u00e2i recunostinta si apoi indignare, \u00eent\u00e2i admiratie si apoi dezgust. Sunt multumit ca nu l-am imitat niciodata, nici macar la \u00eenceputul \u00eenceputului, nici ca om, nici ca autor. Sunt altfel dec\u00e2t el si scriu altfel dec\u00e2t el. Acestea fiind spuse, \u00eenchid capitolul despre Nicolae Manolescu, at\u00e2t \u00een aceasta carte de convorbiri, c\u00e2t si \u00een viata mea\u201c. Orgoliul, frustrarile provoaca nu numai sentimente contradictorii, ci si resentimente.
\nO figura mai mult dec\u00e2t luminoasa, as spune tutelara, \u00een memoria si \u00een constiinta lui Alex. Stefanescu mi s-a parut ca este Nichita Stanescu, \u00een opinia sa cel mai mare poet rom\u00e2n al secolului XX, care \u201edin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eel egaleaza (pe Eminescu) si de c\u00e2teva ori \u2013 \u00een momente de inspiratie fulguranta \u2013 \u00eel si \u00eentrece\u201c. \u00cel evoca si \u00een aceasta carte cu o admiratie si o dragoste \u2013 fata de om si de opera sa \u2013 nemarginite. Episodul cu cele 10 poezii pe care Nichita i le-a dictat la restaurant si cu cea de-a 11-a, cea mai frumoasa, careia dupa lectura i-a dat foc pentru a ram\u00e2ne o taina numai a lor, a mai fost povestit de Alex. Stefanescu. De aceea, ca tot am folosit cuv\u00e2ntul \u201enemarginite\u201c ce trimite si la \u00eentinderea marii, retin aici un altul \u00een care e vorba si de mare. La aparitia a doua carti de poezie ale prietenului sau Gheorghe Tomozei, Nichita i-a dedicat acestuia un imn al \u00eenvingatorului, pe care, povesteste martorul la fata locului Alex. Stefanescu, \u00eel compunea \u00een timp ce \u00eel c\u00e2nta, cu ochii \u00eenchisi, primele versuri fiind acestea: \u201ePrietenul meu a \u00eenvins,\/ Ca si cum ar ninge,\/ Ca si cum ar ninge\u2026\u201c. Portretul schitat de critic este memorabil: \u201eEra at\u00e2ta bunatate si solemnitate \u00een vocea lui, \u00eenc\u00e2t ne-am simtit coplesiti, cu totii, de o dorinta fara margini de a ne lasa transportati \u00een alta lume \u2013 unde oamenii se sarbatoresc unii pe altii \u2013 si de a nu ne mai \u00eentoarce niciodata \u00een lumea noastra prozaica. Nichita Stanescu avea geniul de a sugera ceva sublim prin cuvinte banale. Pe cale logica nimeni n-ar fi ajuns la comparatia: \u00abPrietenul meu a \u00eenvins,\/ Ca si cum ar ninge\u00bb (care ar putea fi analizata pe zeci de pagini, dar care atunci ne-a transmis instantaneu emotia, \u00eenainte de orice analiza). Tot Nichita Stanescu spusese c\u00e2ndva \u00een legatura cu marea: \u00abAh, ce sare, ah, ce sare\/ Si ce apa e \u00een mare!\u00bb. Exclamatie fara nimic fastuos, chiar puerila, care \u00eenregistreaza \u00eensa (cum anume, nu se stie) maretia mistica a marii. De altfel el detine si un record: cea mai scurta si \u00een acelasi timp cea mai complexa definitie a poeziei: \u00abPoezia este altceva\u00bb\u201c. Ioana Revnic observa bine ca Alex. Stefanescu a scris (si scrie) despre Nichita Stanescu cu entuziasm; un entuziasm care se transmite si cititorului. (Va urma)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dupa \u201eCartea ca destin\u201c a lui Daniel Cristea-Enache si Dan C. Mihailescu, despre care tocmai am scris la aceasta rubrica, iata o alta tot (cvasi)testamentara: \u201eConvorbirile cu Alex. Stefanescu\u201c ale Ioanei Revnic (Editura Allfa). \u201eEste prima si ultima mea carte de acest gen. Cine vrea sa ma cunoasca aici ma gaseste\u201c \u2013 ne anunta solemn… Cite\u0219te mai mult »Cata literatura, atata viata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-15992","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":2333,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15992","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15992"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15992\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15992"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15992"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15992"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}