{"id":15990,"date":"2013-07-18T13:08:19","date_gmt":"2013-07-18T11:08:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15990"},"modified":"2013-07-18T13:08:19","modified_gmt":"2013-07-18T11:08:19","slug":"poezia-retrospectiva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezia-retrospectiva\/","title":{"rendered":"Poezia retrospectiva"},"content":{"rendered":"

Ioan Es. Pop, Caderea-n sus a corpurilor grele<\/em>, Tracus Arte, Bucuresti, 2012, 128 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Antologiile poetice sunt o chestiune alunecoasa \u00een Rom\u00e2nia. Mai ales pentru ca, desi orice proiect de felul acesta este onorabil \u00een sine, ele genereaza mereu confuzii \u00een r\u00e2ndul ierarhiilor literare: primul exemplu care \u00eemi vine \u00een minte este colectia Opera Omnia de la \u201eTipoMoldova\u201c, unde erau adunati, alaturi de Shakespeare si Caragiale (iata, deja o problema pe c\u00e2ntar) \u2013 fara sa exagerez \u2013 aproape toti scriitorii contemporani (titulatura devine aici \u00eengrijoratoare), cu \u00eentreaga opera (aici titulatura este deja ridicola). \u00censa, cum \u201etout est texte\u201c,\u00a0 \u201etout est concern\u00e9 par la m\u00e9thode de la d\u00e9construction\u201c, consecinta inevitabila a fost ca nimeni nu a discutat aceste antologii, si nimeni \u2013 sper \u2013 nu s-a bazat pe legitimitatea pe care colectia ar detine-o intrinsec.<\/strong> <\/em>
\nS-ar parea ca, \u00eenainte de a sustine proiecte \u201eonorabile\u201c, cei de la Editura \u201eTracus Arte\u201c le vor coerente. \u00cen ultimul an acestia au publicat c\u00e2teva antologii puternice: Nichita Stanescu, Alexandru Musina, Ioan Es. Pop si \u2013 anunta editura \u2013 va aparea una pentru poemele lui Ion Muresan. Selectia este, evident, bine ancorata \u00een canoanele ultimelor decenii, unde fiecare din acesti autori (mai putin Nichita Stanescu, a carui influenta paradigmatica directa \u00een interiorul cercurilor literare este \u00een cadere) au generat la r\u00e2ndul lor discutii critice consistente: prezenti \u00een toate antologiile de literatura contemporana, premiati de institutiile de cultura (Ion Muresan, spre exemplu, a primit premiul USR pentru fiecare volum publicat) si revendicati ulterior de generatiile tinere. Iar aceste reeditari sunt importante pentru ca aduc \u00een discutie reevaluarile paradigmatice at\u00e2t de necesare literaturii actuale.
\nDebut fara cusur<\/strong>
\nCazul lui Ioan Es. Pop este, \u00eensa, unul destul de ciudat: el pare astazi, daca este sa decantam discutiile literare ale ultimelor decenii, autorul-vedeta al anilor ’90. Si aici situatia merita discutata. Nouazecismul (termenul exist\u00e2nd, evident, doar la nivel conceptual) a avut, pentru mare parte din autori, un parcurs sortit \u00eenca din fasa anonimatului. Poezia hiper-cerebrala, livrescul, experimentele cotidianului si politica elitista (a se \u00eentelege \u201eintelectualism\u201c) promovata de reprezentantii principali se \u00eenscria din start pe o nisa fara impact imediat. Mai mult, radacinile puternice ale generatiei stateau \u00een terenul neoexpresionist, absurd discursiv si metafizic al optzecistilor. Nu e de mirare ca majoritatea autorilor nouazecisti nu au depasit niciodata mimesis-ul instrumentalizat care-si tragea substanta din formulele saptezeci si optzeci. Aici are partial dreptate Nicolae Manolescu \u00een a-i integra \u00een \u201eIstoria critica\u201c pe autorii perioadei \u00een Generatia ’80. Partial, spun, pentru ca diferentele specifice sunt clare: poetica autorilor postdecembristi trebuie sa faca fata noilor schimbari macro-sociale. \u00censa adevaratul teoretician si compilator al generatiilor ’90 si 2000, de bine de rau (si spun asta pentru ca le-a atribuit tuturor autorilor calitati pe care acestia nu le aveau \u2013 din moment ce calitatile respective \u00een sine erau supuse perimatului \u2013 ma refer, desigur, la textualism), este Marin Mincu. Previziunea acestuia s-a \u00eemplinit partial: \u201eeste posibil ca Ioan Es. Pop sa devina treptat, dupa Nichita Stanescu, a doua paradigma poetica postbelica\u201c. Aici \u00eensa merita facute c\u00e2teva precizari: paradigma s-a nascut odata cu volumul \u201eIeudul fara iesire\u201c, citit si mentionat si astazi de autorii debutanti ca fiind unul din exemplele perfecte de debut total. Poetii tineri viseaza toti aproape la un debut at\u00e2t de puternic precum cel al lui Es. Pop. \u00censa conditiile sunt altele: nici contextul imediat postdecembrist nu mai poate ajuta literatura debutantilor (abolirea cenzurii, noile carti retroactive) si nici v\u00e2rsta acestora.
\nSelectia poemelor este concludenta: Ioan Es. Pop, daca este unul din poetii puternici ai ultimelor decenii, este pentru volumul de debut si pentru alte c\u00e2teva poeme ulterioare. \u00censa, pentru \u00eentreg parcursul sau literar, c\u00e2teva deficiente evidente au fost, secvential, acoperite de imaginea poetului total si de maniera proprie recognoscibila (deci, carisma poetica proprie).
\nAntologia \u201eIeudului fara iesire\u201c<\/strong>
\n\u00cen primul r\u00e2nd, volumul \u201eUnelte de dormit\u201c este un volum slab. \u00cen 2011, la publicarea acestuia, c\u00e2teva voci \u00een critica literara au si spus asta: Ioan Es. Pop, redescoperindu-si materia poetica din debutul anilor ’90, o resuscita secvential fara succes. Aici serveste parca drept ars poetica chiar finalul poemului \u201ec\u00e2nd am auzit ca va trece peste soseaua noastra\u201c: \u201ele salutam redestept\u00e2nd speranta\/ ca-ntr-unul dintre ele, \u00eentr-o zi,\/ va trece el, cum a trecut pe vremuri\/ si \u00een sf\u00e2rsit \u00eel vom putea zari\u201c. Pentru ca, deja \u00een \u201ePetrecere de pietoni\u201c, Es. Pop arata ca resursele sale \u00een a manipula sintaxa poetica \u2013 si imaginarul, deseori absurd, apropiat lui Visniec \u2013 au fost epuizate. Scoala lui Cristian Popescu \u2013 \u00een \u201ePorcec\u201c \u2013 ram\u00e2nea doar un exercitiu facil de teoretizare spirituala: \u201ecu acesti ochi, cu care n-am vazut\/ niciodata la mai mult de-un metru departare,\/ adulmec lumina ca pe un lucru strain\/ si pe cale de disparitie,\/ carne peste carne sub carne\/ si cred ca abia acum \u00eencep sa o vad bine,\/ abia acum se \u00eencheaga ea ca lumea,\/ o pasta mai groasa ca metalul si mai grea ca apa, \/ altfel cum s-ar scufunda la asa ad\u00e2ncimi?\u201c. Aici a cazut \u00een plasa si Daniel Cristea-Enache, de exemplu, abandon\u00e2nd total orice rezerva critica \u00een fata unor versuri cel putin ridicole (\u201eNu ma pot abtine sa citez, integral, o poezie \u00een care interiorul cald si ocrotitor din pastelurile lui Alecsandri e acoperit, prin succesive experiente de cunoastere poetica (de la Eminescu la interbelici si de la acestia la Aurel Dumitrascu), de umbrele si de \u00eentunericul tot mai dens al viziunii lui Ioan Es. Pop\u201c): \u201eva fi trup doar ca sa moara cel ce n-a fost nicic\u00e2nd trup.\/\/ iar sez\u00e2nd \u00een biblioteca, mult se va mira strainul.\/ va lasa deoparte cartea si va da deoparte vinul.\/ nu de moarte o sa-i pese, ci de vesnicia ei.\/ va fi doar un fel de m\u00e2ine \u00eencheiat la ora trei\u201c.
\nNu este pura \u00eent\u00e2mplare faptul ca mare parte din antologia editata anul trecut la \u201eTracus Arte\u201c este construita cu poeme din \u201eIeud\u201c. Singularitatea lor \u00een acea perioada, suspendarea cronotopului, aerul rural exploatat existential, maniera personala si specifica de a acoperi conceptele simple, filosofia simpla si transanta a vietii, toate acestea sunt atuurile lui Ioan Es. Pop. Prelu\u00e2nd o idee din \u201eAl doilea top\u201c a lui Al. Cistelecan, Dan Sociu spunea ca Es. Pop ar fi fost un \u201eneoromantic superb\u201c daca nu ar fi tras cu ochiul mereu la generatia sa, o generatie mai mult desteapta dec\u00e2t poetica \u2013 spune Sociu \u2013, o generatie de \u201eingineri textuali\u201c. \u00centru totul de acord, \u00eensa aceste zone ale ingineriei i-au servit bine poetului la aparitia volumului \u201eIeudul fara iesire\u201c. \u00centreg absurdul existential inserat cu elemente suprarealiste. Astfel de momente, precum cel ce urmeaza, sunt rare \u00eensa \u00een poezia ulterioara a lui Es. Pop: \u201e\u00een singuratatea asta \u00een care iarna nu mai am\/ curaj sa fac focul \u00een soba pentru ca soba\/ scoate mai mult fum dec\u00e2t foc,\/ \u00een fericirea asta provizorie din\/ noiembrie p\u00e2na \u00een martie\/ ca ieri stiu ca m\u00e2ine n-o sa fie nici m\u00e2ine dec\u00e2t\/ azi si azi si azi mereu\/ si de azi pe azi nu se mai poate face mare lucru.\/ e drept, \u00een singuratatea asta nu orice om singur\/ ar duce-o prea mult. dar sunt\/ o groaza de nimicuri ce trebuiesc onorate:\/ dorinta de a fi cu orice pret\/ neputinta de a mai iubi si\/ ziua de ieri\u201c.
\nIoan Es. Pop arata, odata cu publicarea antologiei \u201eCaderea-n sus a corpurilor grele\u201c, ca un poet talentat al ultimelor decenii, \u00eensa volumul, p\u00e2na la final, oboseste prin reciclarea permanenta a ceea ce au fost \u201eIeudul fara iesire\u201c si \u201ePorcec\u201c. \u00cen plus, aceasta este departe de a fi cea mai buna antologie a lui Es. Pop. Cea mai concludenta a fost publicata deja \u00een 2000. De atunci si p\u00e2na acum, Ioan Es. Pop \u00eencearca mereu sa sara peste umbra care, \u00een receptarea scrierilor recente, \u00eei face mari deservicii. Se poate \u00eensa ca volumele din anii ’90 sa fie de ajuns pentru ca poetul sa treaca drept un reprezentant puternic al poeziei contemporane.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan Es. Pop, Caderea-n sus a corpurilor grele, Tracus Arte, Bucuresti, 2012, 128 p.   Antologiile poetice sunt o chestiune alunecoasa \u00een Rom\u00e2nia. Mai ales pentru ca, desi orice proiect de felul acesta este onorabil \u00een sine, ele genereaza mereu confuzii \u00een r\u00e2ndul ierarhiilor literare: primul exemplu care \u00eemi vine \u00een minte este colectia Opera… Cite\u0219te mai mult »Poezia retrospectiva<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8996,5896],"class_list":["post-15990","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-caderea-n-sus-a-corpurilor-grele","tag-ioan-es-pop"],"views":1248,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15990","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15990"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15990\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15990"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15990"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15990"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}