{"id":15983,"date":"2013-07-18T13:02:56","date_gmt":"2013-07-18T11:02:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15983"},"modified":"2013-07-18T13:02:56","modified_gmt":"2013-07-18T11:02:56","slug":"ucenicia-virtutilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ucenicia-virtutilor\/","title":{"rendered":"Ucenicia virtutilor"},"content":{"rendered":"

S-a discutat mult \u00een ultima vreme despre necesitatea reformarii sistemului nostru de \u00eenvatam\u00e2nt, at\u00e2t \u00een latura lui institutionala, c\u00e2t si \u00een privinta continuturilor ce trebuie transmise si a obiectivelor ce trebuie atinse potrivit standardelor unei societati informatizate. Introducerea clasei pregatitoare a repus \u00een discutie rolul familiei si al scolii \u00een educarea copiilor, oblig\u00e2ndu-ne sa cautam un nou \u00eenteles pentru vechea sintagma a celor \u201esapte ani de acasa\u201c.<\/em> <\/strong>
\nS-au avansat propuneri \u00eendraznete cu privire la schimbarea metodelor si mijloacelor de \u00eenvatam\u00e2nt, cum ar fi utilizarea manualelor digitale. E de banuit ca toate acestea vor avea consecinte considerabile pentru toti cei implicati \u00een sistem, pentru societate \u00een \u00eentregul ei. De aceea ma g\u00e2ndesc ca, \u00eenainte de a tatona viitorul, n-ar fi lipsit de interes sa-i \u201erevizitam\u201c pe unii dintre cei care au reflectat c\u00e2ndva asupra temei educatiei si sa \u00eencercam sa valorificam mesajul lor \u00een folosul lumii de azi si al celei de m\u00e2ine.<\/em> <\/strong>
\nMichel de Montaigne a trait \u00een veacul al XVI-lea. Nu a scris vreun tratat de pedagogie, cum aveau sa faca, mai t\u00e2rziu, Jan Amos Comenius (considerat fondatorul pedagogiei moderne) si Jean-Jacques Rousseau. Totusi, autorul celebrelor \u201eEseuri\u201c a luat deseori \u201e\u00een catare\u201c problema educatiei, convins fiind ca \u201epartea privitoare la cresterea si rostul copiilor este cea mai anevoioasa si de seama parte din stiinta omului\u201c.
\n\u00centre altele, Montaigne reflecteaza la raportul dintre \u201efire\u201c si \u201e\u00eendatinare\u201c \u00een determinarea comportamentului uman, ajung\u00e2nd la concluzia ca cel mai mult \u201eobisnuinta ne m\u00e2na a face si a fi \u00een stare de orice pe lume\u201c, respectiv ca \u201elegile cugetului, care noi spunem ca sunt nascute din fire, din \u00eendatinare se nasc\u201c. Obisnuinta nu ne e de folos \u00een toate privintele si \u00een toate \u00eemprejurarile, de multe ori ea este \u201eo amarnica si amagitoare dascalita\u201c a carei forta tiranica ne \u00eempiedica sa vedem ori sa judecam fata adevarata a lucrurilor. Alteori \u00eensa, de pilda atunci c\u00e2nd e vorba de r\u00e2nduiala juridica, de \u00eendatoririle cetatenesti ori religioase, a urma traditia e lucru mult mai \u00eentelept dec\u00e2t a provoca schimbari ale caror consecinte se dovedesc nesigure si primejdioase.
\nCu privire la \u201ecresterea\u201c copiilor Montaigne \u00eempartaseste convingerea ca \u201epacatele noastre de capetenie sunt \u00eempl\u00e2ntate din cea mai frageda copilarie si cea mai \u00eensemnata calauzire sta \u00een m\u00e2inile dadacelor noastre\u201c. Altfel spus impregnarile intelectuale si afective din primii ani de viata ai copilului sunt decisive pentru formarea personalitatii viitorului adult. Mediul familial, climatul lui afectiv si moral, p\u00e2rghiile de autoritate si \u00eengaduinte utilizate \u00een relatiile dintre parinti si copii, vor determina profilul caracterial al celor ce urmeaza sa se integreze \u00een comunitate. Suntem ceea ce obiceiul sau \u201e\u00eendatinarea\u201c au facut sa fim. \u00cen materia de care vorbim, aceasta e una din tezele fundamentale sustinute de Montaigne.
\nIdeea ca educatia primita \u00een primii ani de viata este hotar\u00e2toare pentru caracterul individului, implicit pentru calitatea insertiei si prestatiei lui sociale de mai t\u00e2rziu nu e complet noua; impresioneaza \u00eensa patosul cu care a fost aparata de autor, ingeniozitatea argumentelor si ilustrarilor istorice invocate de el \u00een acest scop. Faptul ca aceasta idee revine \u00een forta nu numai la nivelul intuitiei comune, ci si \u00een r\u00e2ndul specialistilor contemporani din domeniul educatiei ilustreaza valoarea ei de principiu. Opiniile lui Montaigne par sa corespunda domeniului actual de preocupari cunoscut sub numele de \u201echaracter building\u201c, definit prin efortul de modelare a sensibilitatii morale a individului, cultivarea simtului responsabilitatii, a respectului, a tolerantei si a grijii pentru ceilalti, a interesului pentru bunastarea comuna \u00een care ar urma sa se \u00eenscrie bunastarea personala.
\nMontaigne \u00eei atentiona pe contemporanii sai \u2013 suna at\u00e2t de cunoscut, dar mesajul \u00eesi pastreaza si astazi deplina valabilitate \u2013 ca grija parinteasca fata de copii nu se reduce la satisfacerea nevoilor lor materiale de subzistenta. La fel de importanta \u2013 \u00eentr-un anumit sens, chiar mult mai importanta \u2013 este satisfacerea trebuintelor lor cognitive, afective si morale. Din pacate, \u00een aceasta privinta, multi parinti nu numai ca nu au priceperea necesara, dar deseori \u00eesi \u00eenteleg gresit rolul: \u201eNu e buna pasuirea mamelor, c\u00e2nd lasa copiii sa-si treaca vremea rasucind g\u00e2tul puilor sau sa se joace vatam\u00e2nd pisicile si c\u00e2inii; iar gresit tatal ia drept semn bun ca fiul sau loveste jignitor un taran sau un slujitor, care nu au cum se apara; si socotesc drept sotie sa \u00eensele pe ortacul sau de joaca cu vreo isteata siretenie sau pacaleala. Acestea sunt adevarate rasadiri si \u00eensam\u00e2ntari ale cruzimii, tiraniei si ale tradarii; ele \u00eencoltesc si cresc acolo cu strasnicie si se \u00eentaresc pe urma, ocrotite de obisnuinta\u201c. (Ce-ar zice oare Montaigne despre cum li se \u00eent\u00e2mpla multor copii de astazi \u201esa-si treaca vremea\u201c \u00een conditiile bransarii lor necontrolate la vaste retele electronice de comunicare?) Cei ce \u00eengaduie copiilor lor aceste \u201eur\u00e2te apucaturi\u201c se fac vinovati de o \u201eprimejdioasa crestere\u201c ce \u00eesi va arata nedoritele roade mai t\u00e2rziu. \u00cen mare masura, fiecare societate va ajunge sa se confrunte la un moment dat cu dezordinile pe care le-a \u00eengaduit ori nu le-a sanctionat la timp, cu necuviintele pe care le-a tolerat \u00een anii \u00een care cetatenii ei de azi erau prunci.
\nSupravegherea, controlul, impunerea (dar neaparat cu tact, cu \u201ebl\u00e2ndete exigenta\u201c) a anumitor obligatii sunt indispensabile pentru educatia morala a copiilor. \u00cen limbajul de astazi al lui J. Piaget si L. Kohlberg, acestea reprezinta instrumentele inducerii moralitatii heteronome, \u00eentemeiata pe utilizarea constr\u00e2ngerii si pe constientizarea consecintelor propriilor fapte. Ele reflecta \u00eensa numai o latura a problemei. Potrivit acelorasi autori, \u00een jurul v\u00e2rstei de 7 sau 8 ani se produce trecerea la moralitatea autonoma, care este o morala a cooperarii, \u00eentemeiata pe intentiile actelor. De aceasta data instrumentele formarii constiintei morale sunt judecata rationala, dar si jocurile, asumarea de roluri, evaluarea atitudinilor si comportamentelor cu semnificatie etica (ale altora, dar si pe cele proprii). \u00cen acest context e demna de admirat perspicacitatea cu care Montaigne abordeaza chestiunea jocului si a rolului lui \u00een formarea imaginatiei, inteligentei si caracterului copilului. E de parere ca, pentru copil, jocul nu e o simpla joaca sau o sotie: \u201edrept este sa iei seama ca jocurile de copii nu sunt jocuri, ci trebuie judecate ca faptele lor cele chibzuite\u201c. Dincolo de dimensiunea lui ludica, recreativa, relaxanta, jocul reprezinta o forma de \u00eenvatare, ce implica asumarea de roluri, exercitiul responsabilitatii asociata competitiei si cooperarii, un act complex de comunicare cu functie modelatoare.
\n\u00cen alt plan, Montaigne depl\u00e2nge \u201eproasta m\u00e2nuire a stiintelor\u201c, respectiv gresita \u00eendrumare a ucenicilor de catre dascalii si parintii lor: \u201enu ne muncim dec\u00e2t sa ne \u00eencarcam mintea, iar \u00eentelegerea si cugetarea le lasam goale\u201c. Deseori dascalii se multumesc cu simpla transmitere a unor informatii grupate disciplinar pe care, ulterior, le vor reproduse cu maxima fidelitate de catre \u00eenvatacei. Ei \u201eurmaresc stiinta \u00een carti si o tin pe v\u00e2rful buzelor\u201c. E vorba de stiinta abstracta ce \u201etrece de la unul la altul\u201c fara a \u201esatura\u201c pe vreunul, caci nu atinge sufletul niciunuia, si care \u00eentareste vanitatea omului, dar nu si caracterul lui. C\u00e2t priveste valoarea acestui tip de achizitie mentala, Montaigne e de parere ca ea conteaza precum \u201ebanii nezimtuiti, nefolositori la alta \u00eentrebuintare dec\u00e2t la numarat si buni apoi de aruncat\u201c. Profesorii trebuie sa stie ca logica nu-i cuminteste pe copii, ca ei nu dob\u00e2ndesc vitejia prin cuv\u00e2ntari \u00eenflacarate. Nu de discursuri moralizatoare, de \u201edascaliri mustruluite si maestre\u201c ar fi nevoie, ci de \u201eucenicie\u201c, ce consta \u00een \u201ene\u00eencetata si \u00eendelunga deprindere\u201c. Ne\u00eendoielnic, \u201eucenicia\u201c \u00eenseamna aici punerea \u00een situatie, exersarea ori experimentarea virtutilor. Nici parintii nu au o reprezentare adecvata despre rostul educatiei: \u201egrija si cheltuiala parintilor nostri nu au alta tinta dec\u00e2t sa ne \u00eencarce mintea cu \u00eenvatatura; despre judecata si virtute, putina stire\u201c.
\nMontaigne crede ca menirea educatiei e sa formeze caracterul omului, sa-l transforme pe t\u00e2nar \u00eentr-un om vrednic, cumsecade, fara \u00eenchipuiri si \u00eenfumurari, sa-l \u00eenvete a judeca cinstit si a vorbi bine, sa se plece \u00een fata adevarului si a dreptatii, sa dea ascultare legii. E de parere ca roadele acestei munci \u2013 anevoioasa si plina de raspundere \u2013 s-ar arata cu at\u00e2t mai promitatoare si mai statornice cu c\u00e2t educatia\u00a0 ar \u00eencepe de la o v\u00e2rsta mai frageda, c\u00e2nd \u201e\u00eentiparirea virtutii\u201c ar \u00eenfr\u00e2nge cu mai mare usurinta \u201efirea\u201c, aplecata spre ne\u00eenfr\u00e2nare, a omului. Mi se pare ca acest ideal ar trebui sa ne inspire si astazi. Vedeti altfel lucrurile?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S-a discutat mult \u00een ultima vreme despre necesitatea reformarii sistemului nostru de \u00eenvatam\u00e2nt, at\u00e2t \u00een latura lui institutionala, c\u00e2t si \u00een privinta continuturilor ce trebuie transmise si a obiectivelor ce trebuie atinse potrivit standardelor unei societati informatizate. Introducerea clasei pregatitoare a repus \u00een discutie rolul familiei si al scolii \u00een educarea copiilor, oblig\u00e2ndu-ne sa cautam… Cite\u0219te mai mult »Ucenicia virtutilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8992,8993],"class_list":["post-15983","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-reforma-sistemului-de-invatamant","tag-scolile-romanesti"],"views":1298,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15983","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15983"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15983\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15983"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15983"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15983"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}