{"id":15980,"date":"2013-07-18T13:00:54","date_gmt":"2013-07-18T11:00:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15980"},"modified":"2013-07-18T13:49:40","modified_gmt":"2013-07-18T11:49:40","slug":"filosofia-serviciilor-secrete-teoria-informatiei-practice-in-epoca-infobezitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filosofia-serviciilor-secrete-teoria-informatiei-practice-in-epoca-infobezitatii\/","title":{"rendered":"Filosofia serviciilor secrete. Teoria informatiei practice \u00een epoca \u201einfobezitatii\u201c"},"content":{"rendered":"

George Cristian Maior, Ionel Nitu (coordonatori), Ars Analytica. Provocari si tendinte in analiza de intelligence,<\/em> Bucuresti, Editura RAO, 2013, 512 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Nu le mai numim, de c\u00e2teva decenii, \u201eservicii de spionaj\u201c. Termenul a fost compromis de anii celui de-al Doilea Razboi Mondial si de primele geruri ale Razboiului Rece. \u00cen scurt timp nu le vom mai spune nici \u201eservicii de informatii\u201c. \u201eInformatia\u201c ca atare a devenit un cuv\u00e2nt extrem de imprecis, aplicat unui mare numar de lucruri distincte si divergente, de la tehnologii la medii de comunicare, la continuturi ale comunicarii si p\u00e2na la servicii sociale si structuri politice generate de noile tehnologii. Mai mult, \u201einformatia\u201c si-a pierdut deziderabilitatea, \u00een zilele noastre fiind mai important sa te aperi de mesajele nesolicitate si de fluxul incontinent de \u201einformatii\u201c.
\nAstfel, \u00een timp ce titulatura oficiala a principalului serviciu de siguranta nationala ram\u00e2ne SRI \u2013 Serviciul Rom\u00e2n de Informatii \u2013, \u00een literatura de specialitate se \u00eencearca, dupa model anglo-american, sintagme mai putin ambigue, precum \u201eservicii inteligente\u201c si chiar \u201eintelligence\u201c. Termenul se regaseste si \u00een subtitlul lucrarii \u201eArs Analytica\u201c, volum coordonat de directorul SRI, George Maior, si de un fost sef al departamentului central de analiza al SRI, Ionel Nitu. Sumarul este completat cu articolele altor 44 de autori si acopera un front amplu de teme cu un impact evident sau emergent \u00een analiza de informatii. Volumul reuneste teorii din domenii cu interes \u00een activitatea de \u201eintelligence\u201c \u2013\u00a0 precum teoria comunicarii, dreptul constitutional, istoria, sociologia sau geopolitica \u2013, dar adauga si puncte de vedere din teorii a caror legatura cu lumea serviciilor secrete este mai putin evidenta: gnoseologia, psihologia cunoasterii, metalimbajele si neuroprogramarea lingvistica, tehnologia informatiei. Fara a se contura \u2013 cel putin nu \u00eenca \u2013 drept o stiinta \u00een sine, analiza de \u201eintelligence\u201c se demonstreaza \u00een acest volum ca un mare corpus teoretic, cu o structura mozaicata si compozita. Perspective cu origini \u00een (aproape) toate \u201eteoriile de frontiera\u201c sunt str\u00e2nse \u00eempreuna, \u00eencerc\u00e2ndu-se sinergii prin care sa devina competitive \u00een noul mediu social si politic, unul obez informational.
\nPostmodernismul \u00een serviciile secrete<\/strong>
\nTransformarea informatiei \u00een bun de consum \u2013 evolutie evidenta \u00een ultimele doua decenii \u2013 a implicat o transparentizare masiva a statelor si institutiilor. Aceasta creeaza probleme de perceptie si analiza la nivelul tuturor comunitatilor deschise informational. Pe de alta parte, supraabundenta ofertei de informatie (care are ca vectori principali televiziunile si internetul) determina si ea mari confuzii semilogice si axiologice pentru indivizi si comunitati. Oamenii \u00eesi dau cu greu seama ce e important si ce nu, c\u00e2mpurile etice traditionale si-au pierdut (\u00een buna masura) structura seculara si nu si-au dezvoltat o alta, g\u00e2ndirea speculativa fiind redusa la \u201ememe\u201c aproape indistincte, iar cea practica la \u201eseme\u201c presupus omogene, fara \u201eideile calauzitoare\u201c si \u201evalorile cardinale\u201c pe care le impusese iluminismul. Traim, dupa 2000, \u00eentr-un postmodernism informational total, \u00een care liniile de forta apar accidental si spontan si dureaza efemer. Un termen, \u201einfobezitatea\u201c, aparut de mai mult timp \u00een noosfera si impus recent, descrie \u00eentruc\u00e2tva apetitul contemporan pentru nu-conteaza-ce-informatie. Domeniul informatiei este \u00eenca \u00een explozie pe multiple planuri sociale si teoretice, astfel \u00eenc\u00e2t teoretizarea lui este un proces friabil, falsificabil de pe o zi pe alta. \u00cen practica sociala metodele de analiza cantitativa (precum Page Rank-ul Google sau market share-ul \u00een televiziuni) sunt singurele astazi privite cu \u00eencredere, dar acestea sunt incapabile sa genereze structuri calitative, intensive, multilevel si cu eficienta practica \u2013 finalmente etice si axiologice.
\nImportanta analizei practice a hatisului informational este resimtita si mai concret \u00een activitatea \u201eserviciilor secrete\u201c, ale caror analize sunt cuantificate si probate permanent, cu rezultate grave \u00een caz de esec.
\nEvenimentul \u201e9\/11\u201c este disfunctia cea mai importanta a structurilor analitice ale sistemelor de informatii. Este si momentul \u00een care acestea au ales sa se modernizeze pentru a face fata noului context informational. O literatura bogata a aparut de atunci, \u00een volume si \u00een periodice, marc\u00e2nd diverse tendinte de transformare institutionala \u00een lumea informatiilor si \u00een cea a \u201eamenintarilor asimetrice\u201c. Asemenea studii au fost promovate de CIA, FBI, NSA si serviciile asociate acestora, iar nevoia-de-ceva-nou este fenomenul major la nivelul tuturor \u201ecomunitatilor de informatii\u201c. De remarcat ca, inclusiv \u00een lucrarile teoreticienilor americani, care stabilesc paradigma acum, transformarea este cautata \u00een a(p)datare, nu \u00een revolutie. Respectiv, se \u00eencearca salvarea vechilor sisteme de informatii, deschiderea si optimizarea lor pentru a face fata noilor categorii de risc. O asemenea formula nu tine cont de amplitudinea schimbarilor din \u201esocietatea informationala\u201c si ar putea avea o eficienta limitata, dar este singura posibila \u00een masura \u00een care \u201eintelectualii civili\u201c sunt cel putin la fel de dezorientati \u00een c\u00e2mpul informatic si informational actual.
\nBeneficiarul ex machina<\/strong>
\nLucrarea \u201eArs Analytica\u201c pune \u00een context rom\u00e2nesc curentele de g\u00e2ndire dezvoltate \u00een jurul comunitatilor internationale de informatii. Scrisa \u00een romlish, cartea \u00eesi tradeaza interdependenta cu literatura occidentala din acest domeniu si are aceeasi conceptie \u201eupdatativa\u201c, de adaptare prin actualizare si de deschidere a schematismului traditional (de tip organigrama) spre continuturi si compartimentari proteice, postmoderne. Din aceste continuturi polimorfe, \u00een care structura si semnificatia \u00eesi pierd obiectivitatea, vine si titlul cartii, \u00eencerc\u00e2nd sa noteze \u00eempletirea, \u00een analiza de informatii, a unor caracteristici strict stiintifice, riguros-comparative, cu unele \u201eartistice\u201c, ce tin de intuitie si creativitate. Se observa astfel ca, pe masura ce domeniul devine tot mai formal, abordarile informale sunt cu at\u00e2t mai necesare si pot reprezenta chei spre eficienta \u00een contextul \u00een care \u2013 o spune George Maior \u00een primul capitol \u2013 \u201eMulte servicii de informatii se confrunta cu existenta unui numar mare de informatii care nu sunt procesate, care ram\u00e2n neutilizate \u00een bazele de date, cu acea \u00abcunoastere\u00bb care ar putea fi caracterizata drept \u00abpasiva\u00bb si care nu reprezinta fundamentul pentru intelligence \u00een baza caruia se poate actiona\u201c. Concluzia directorului SRI este ca serviciile de informatii functionale trebuie sa-si centreze interesul pe informatiile \u00eentr-adevar utile beneficiarului, decidentului politic, care este \u00een afara sistemului si comanda outputurile de care are nevoie. El aminteste ca \u00een perioada Razboiului Rece se str\u00e2ngeau toate informatiile despre adversari, relevante sau nu, tocmai pentru ca asemenea informatii erau rare. \u00cen noul context, serviciile de informatii trebuie sa fie selective si sa se concentreze pe informatia care serveste actiunii, pe realizarea de harti corecte si predictii pertinente ale realitatii, av\u00e2nd un rol clar si limitat \u00een peisajul democratic. \u201eAnaliza de intelligence, scrie Maior, este neutra pentru ca ofera informatiile necesare luarii unei decizii, dar nu poate propune calea de urmat. Analiza raspunde la \u00eentrebarea \u00abce se \u00eent\u00e2mpla\/ce se va \u00eent\u00e2mpla?\u00bb, nu la \u00eentrebarea \u00abce este de facut?\u00bb, la care decidentii sunt cei chemati sa ofere solutii.\u201c
\nFundatia teoretica<\/strong>
\n\u00cen vreme ce teoriile analitice graviteaza pe viziuni predominant realiste (av\u00e2nd \u00een centru realismul critic din filosofia lui Popper si pragmatismul politic al lui Kissinger), noi modele de analiza sunt furnizate de doctrinele postmoderne. Acestea \u00eensa \u00eemplica o anume destructurare si nu sunt compatibile cu abordari holiste, care sa fie coerente pe \u00eentregul proces de intelligence \u2013 unul care include cererea de informatii, targhetarea, culegerea, analiza, verificarea si actiunea. Diversele modele propuse pentru procese ample sau pentru parti ale acestora includ uneori teorii postmoderne extrase din sociologie, antropologie, teoria modelelor, teoria jocului, chiar si direct din Confucius, Lao Zi si, la limita, psihoistoria lui Asimov. Varietatea modelelor si incapacitatea lor de a fi aplicate coerent pe \u00eentregul proces de \u201einteligenta\u201c face ca \u201epostmodernismul\u201c sa se dilueze \u00een abordari punctuale, menite sa reduca \u201epetele oarbe\u201c din abordarile traditionale. Caracterul de urgenta, specific, de regula, activitatilor \u201einteligente\u201c, este cel care impune realismul ca viziune majoritara, generica, pe \u00eentregul flux, \u00een analiza politico-economico-militara. Concluzia este valabila chiar si atunci c\u00e2nd vorbim de amenintarile asimetrice, termen care include astazi terorismul, infractionalitatea si toate amenintarile la adresa unui stat reprezentate de grupuri mult mai mici, mult mai slab structurate, dar deosebit de influente sau cu un impact major.
\nModelul radial este \u00eenca <\/strong>
\n\u00een faza de prototip<\/strong>
\nLa o analiza structurala, compar\u00e2nd sistemele de informatii din timpul lui Cristescu, Beria si Hoover cu cele de astazi, singura schimbare majora este data de trecerea (\u00eenca incompleta) de la modele ierarhic-piramidale spre unele de tip retea. Astfel, \u00een mod teoretic, a doua jumatate a secolului 20 fusese dominata de viziuni secventiale \u00een care informatia era decantata la trecerea prin site ierarhice (care presupun si un grad de abstractizare a ei) pe directia de la culegere la actiunea informata. Analitica si decizia politico-administrativa alcatuiau aceasta ierarhie. Se impune observatia ca aceasta descriere corespunde modelului teoretic vizat \u00een acele perioade si ca \u00een practica au fost diferente semnificative. Astfel, statele si-au dezvoltat mai multe sisteme si mecanisme de informatii concurente, menite sa pre\u00eentimpine crearea de centre de putere \u00een interiorul serviciilor de informatii\/securitate, dar si sa elimine \u201epunctele oarbe\u201c inerente. O alta observatie este ca, \u00een timp ce structurile centrale de directie si analiza aveau structuri ierarhice, \u00eenca din anii 1960 structurile operationale acoperite, infiltrate \u00een teritorii inamice, au avut organizari de tip retea, cu noduri multiple si complet descentralizate, astfel \u00eenc\u00e2t eventualele \u201edefectiuni\u201c sa aiba efecte limitate si controlabile.
\nUltimii ani au impus un nou model teoretic operational, inspirat din retelistica si din informatica (drept analiza logico-lingvistica; prin refondata stiinta a strategiei). Structurile ierarhice care fractionau informatia pe tipuri de continut au fost \u00eenlocuite \u00een modele generice precum F3EA (citat \u00een capitolul \u201eStructura de retea si \u00ababordarea centrata pe tinta\u00bb \u00een intelligence\u201c, scris de Adrian P\u00e2rlog), respectiv modele cu o baza radiala, concentrate \u00een jurul targhetului si axate pe analistul de intelligence (sau pe modulul analitic), \u00een timp ce culegatorul de informatie \u2013 pe de o parte \u2013 si beneficiarul informatiei constituie noduri corelate \u00een activitatea informativa. \u00cen practica \u2013 din nou \u2013 lucrurile nu stau chiar ca \u00een teorie. Pluralitatea sistemelor si concurenta \u00eentre acestea au ramas neschimbate, iar interoperativitatea lor este coordonata de organizatii ierarhice si, implicit, secventiale. Substructurarea fiecarui serviciu si a fiecarui domeniu \u2013 HUMINT, SIGINT, OSINT (respectiv culegerea informatiei cu agenti de teren, culegerea digitala a informatiei si culegerea informatiei din surse deschise) \u2013 s-a mentinut si s-a accentuat. Organismele de coordonare a comunitatilor de informatii au o penetrare scazuta \u00een proces, fiind axate aproape exclusiv pe sinteze adresate decidentilor (partea finala a procesului de intelligence). Trecerea la modele radiale nu implica astfel dec\u00e2t parti ale culegerii si analizei informative, structurile reale fiind, \u00eenca, unele de tip ierarhic si cu orientari pe domenii, categoriale, nu pe sarcini si obiective. Astfel, de pilda, \u00een SUA exista \u00een prezent 17 structuri informative (analizate \u00eentr-un capitol semnat de Florina Cristiana Matei \u00een \u201eArs Analytica\u201c). Dintre acestea, cele mai multe si cele mai importante au orientari \u201ede c\u00e2mp\u201c \u2013 precum CIA, care se ocupa de informatiile externe; FBI, care desfasoara investigatii pe teritoriul Statelor Unite; NSA, care are \u00een sarcina noile mijloace de comunicare si noile tehnologii; Departamentul Energiei, cu atributii informative \u00een domeniul competitiei energetice si \u00een ceea ce priveste neproliferarea armelor atomice; DIA si DoD, care furnizeaza informatiile militare; DHS, care integreaza informatiile interne si include FBI si Paza de Coasta; si multe altele. Organismele de investigatii criminale \u2013 precum DEA, agentia de combatere a traficului cu droguri \u2013 nu sunt propriu-zis parte a sistemului de informatii american, dar si ele desfasoara activitati inteligente si au aceeasi orientare de tip departamental, pe domenii dedicate. Implicarea \u00een aceste c\u00e2mpuri a unor obiective sociopolitice apare \u00een actiunea agentiilor doar accidental si doar \u00een masura \u00een care asemenea obiective sunt inerente domeniului dedicat (de exemplu neproliferarea, ca obiectiv implicit al c\u00e2mpului acoperit de agentia de informatii energetice). Respectiv, INT-urile, sursele de informatie bruta, nu sunt folosite plurivoc, de catre toate agentiile interesate, ca niste \u201esonde\u201c care colecteaza informatii \u00een experimentele stiintifice (unde analiza este cea care diferentiaza informatiile), ci sunt tributare unei istoricitati care le-a imprimat organizari secventiale si departamentale. Pe de alta parte, agentiile strict dedicate unor sarcini cu finalitate \u00een decizia politico-economico-militara s-au \u00eenfiintat ca suprastructuri \u00een comunitatea de informatii. Din 2001, dupa 9\/11, au fost \u00eenfiintate mai multe asemenea organisme (precum DHS si un centru antitero). Din 2005 a fost \u00eenfiintat ODNI, a 17-a agentie guvernamentala care primeste inputuri de la toate celelalte agentii si realizeaza o minima corelare a acestora. Un asemenea polimorfism si aparenta destructurare a procesului transcede orice model teoretic si este permanent impusa si girata de obiective concrete pe care abordarile categoriale, de tip \u201efield\u201c, nu le pot satisface, iar abordarile de tip \u201etask\u201c nu au instrumente si coerenta sa le acopere.
\nO alta observatie de outsider \u2013 privitoare la teoriile organizationale de uz curent \u00een comunitatea informationala \u2013 este aceea ca schemele organizationale teoretice (si procedurile de lucru care decurg din acestea) defavorizeaza un concept de forta din networking (analiza retelelor), acela de magistrala, concentr\u00e2ndu-se pe noduri si radianta acestora (care sunt concepte statice), \u00een defavoarea fluxului si intensitatii informatiei, care sunt concepte vectoriale. Din nou, practica este mai diversa ca teoria si acopera (unele dintre) lipsurile acesteia. Astfel, pe l\u00e2nga structurile formale, exista unele canale de informare rapida (\u201estovepipes\u201c) care reduc dezavantajele structurale.
\n\u00cen concluzie, av\u00e2nd ca schelet un realism-pozitivism generic, singurul apt sa confere \u00een prezent rapiditate si coerenta formala, activitatea de informatii \u00eembraca formule postmoderne. Acestea sunt dictate de o imposibilitate categorica de a subsuma conceptual si ierarhic varietatea vietii antropice (organizata \u00een adevarate multiversuri logice si culturale). Tot spre formule proteice \u00eempinge si o alta realitate sociala: ne\u00eencrederea marginala a publicului si a politicienilor \u00een structurile informative. \u00cen mod obiectiv, \u00een epocile istorice \u00een care s-a \u00eencercat o concentrare superioara a acestora \u2013 \u00eenca din perioadele lui Napoleon si Bismarck \u2013 serviciile secrete au avut tendinte abuzive si antidemocratice. Amintirea unor asemenea perioade subzista \u00een mentalul colectiv sub formele unor teorii ale conspiratiei, cu grade diferite de fabulatoriu, alimentate \u00eensa, constant, de unele practici discutabile ale serviciilor inteligente. Conservatorismul inerent organizatiilor intens structurate si tendinta birocratiilor de a se autonomiza ca organisme independente, cu o agenda proprie, sunt deosebit de riscante \u00eentr-un domeniu at\u00e2t de sensibil. Frica publicului si a decidentilor politici fata de excesul de putere din asemenea organisme a dus la un mediu \u00een care competentele serviciilor de informatii sunt pulverizate formal, iar segmentele planificarii si operationalizarii politice sunt c\u00e2t mai separate si mai distantate de culegerea si analiza informatiei.
\nCulegatorul-v\u00e2nator de informatie si industrializarea inteligentei<\/strong>
\nFlorin Coldea, prim-adjunctul directorului SRI, provenit din zona operativa a contraterorismului, semneaza capitolul \u201eAnalisti si operativi\u201c din \u201eArs Analytica\u201c. Coldea preia ca informatie relevanta graficul de interes furnizat de comparatorul cantitativ Ngram, publicat de Google Books. Pun\u00e2nd \u00een paralela termenii \u201espy\u201c\/\u201cspion\u201c si \u201eanalyst\u201c, Coldea contata o \u00eent\u00e2ietate a \u201espionilor\u201c p\u00e2na \u00een anii 1940, \u201edupa care, timp de circa sase decenii, analyst trece \u00een fata, pentru a ram\u00e2ne iarasi \u00een urma dupa 2000\u201c. Momentul \u201e9\/11\u201c este relevant si \u00een acest punct, al reconsiderarii rolului agentilor operativi \u00een contextul operational. Anterior, prin accesul la noi tehnologii de interceptare a comunicatiilor si de observatie geoimagistica, serviciile de informatii \u00eesi redimensionasera activitatea \u00een defavoarea agentilor de teren. Greseala a fost observata \u00eenca din ziua atacului de la WTC, c\u00e2nd fostii coordonatori ai departamentelor orientale din CIA au dezvaluit ca agentia abandonase activitatea de infiltrare \u00een organizatiile subversive, consider\u00e2nd ca supravegherea electronica poate fi suficienta. Ultimul deceniu a adus o revalorificare a \u201espionilor\u201c, dar transformari semnificative sunt asteptate si aici. Coldea noteaza o veche rivalitate \u00eentre \u201eoperativi\u201c si \u201eanalisti\u201c (cu multiple complexe de superioritate) si considera ca optimizarea activitatii poate veni din constituirea de echipe care sa cuprinda agenti operativi si analisti. \u201eAstfel, analistul nu ar mai fi cel caruia \u00eei revine sa se ocupe de o \u00abbig picture\u00bb, undeva \u00absus\u00bb, dupa ce informatia va fi parcurs deja c\u00e2teva etaje ierarhice si procesuale\u201c.
\nCitind \u201eArs Analytica\u201c este evident ca serviciile de informatii se afla \u00een pragul unor transformari radicale si exploreaza un front larg de teorii culturale si organizationale pe care sa se poata refonda. Societatea informationala a schimbat toate regulile jocului si solicita metodologii si morfisme prin care sa poata fi selectate informatii relevante din haosul comunicational pe care, anticip\u00e2ndu-l, Einstein \u00eel numea \u201ebomba informationala\u201c. Efortul \u201eserviciilor\u201c nu este separat de al comunitatilor din \u00eentreaga lume, companiile implicate \u00een dezvoltarea internetului promit\u00e2nd si ele, \u00een cur\u00e2nd, un ww3, un internet semantic, capabil sa selecteze el \u00eensusi informatiile relevante. Infobezitatea este problema cea mai profunda ce afecteza societatea contemporana, nucleul dur al celorlator probleme din \u201ecloud\u201c-ul globalizarii. Raspunsurile prin care ea va fi depasita vor schimba nu doar formule institutionale si organigrame, dar vor avea ample semnificatii antropologice si culturale.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

George Cristian Maior, Ionel Nitu (coordonatori), Ars Analytica. Provocari si tendinte in analiza de intelligence, Bucuresti, Editura RAO, 2013, 512 p. Nu le mai numim, de c\u00e2teva decenii, \u201eservicii de spionaj\u201c. Termenul a fost compromis de anii celui de-al Doilea Razboi Mondial si de primele geruri ale Razboiului Rece. \u00cen scurt timp nu le vom… Cite\u0219te mai mult »Filosofia serviciilor secrete. Teoria informatiei practice \u00een epoca \u201einfobezitatii\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8990,8991,4094,8989],"class_list":["post-15980","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-ars-analytica-provocari-si-tendinte-in-analiza-de-intelligence","tag-filosofia-serviciilor-secrete","tag-george-cristian-maior","tag-ionel-nitu-coordonatori"],"views":2231,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15980","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15980"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15980\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15980"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15980"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15980"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}