{"id":1598,"date":"2010-02-25T13:25:26","date_gmt":"2010-02-25T11:25:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1598"},"modified":"2010-02-25T13:26:50","modified_gmt":"2010-02-25T11:26:50","slug":"singuratateasingularitatea-lui-adrian-marino","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/singuratateasingularitatea-lui-adrian-marino\/","title":{"rendered":"Singuratatea\/singularitatea lui Adrian Marino"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

S-a rasp\u00e2ndit vestea ca o sa apara in cur\u00e2nd cartea lui Adrian Marino \u201eViata unui om singur\u201c, dupa cinci ani de la moartea sa, cum i-a fost si dorinta testamentara. Editura a pus la dispozitie, inainte de tiparire, mici fragmente, de unde reiese ca opul \u201eva arunca in aer lumea culturala\u201c, ca \u201eva pune pe jar lumea literara din Rom\u00e2nia\u201c, de vreme ce personalitati ale culturii noastre, de la Calinescu si Noica p\u00e2na la Liiceanu si Plesu, sunt atacate virulent. Ma rog, e pus in miscare tot dichisul publicitar, care ne face sa stam cu sufletul la gura, ca rom\u00e2nului (dar numai lui?) ii place mult demistificarea, si mai mult \u201escandalul\u201c. Cei vizati, care sunt inca vii, au si dat semne se neliniste sau riposte anticipate: \u201eIl iert pentru tot ce a spus despre mine\u201c (Eugen Simion), \u201eun lingusitor demn de dispret\u201c (Gabriel Liiceanu), \u201eMarino era in SIE. Minte si mort (\u2026) A fost informator in Directia a III-a\u201c (Mircea Dinescu) etc. Avanpremiera la care s-au bagat in seama multe persoane, pro sau contra, unele dintre ele n-au citit un r\u00e2nd scris de Adrian Marino, altii nici macar n-au auzit de numele lui\u2026 Va inchipuiti ce va fi dupa aparitia acestei carti mai mult dec\u00e2t incitante, se pare\u2026<\/strong><\/em><\/p>\n

Cum se vede, chiar si aceste r\u00e2nduri se grabesc sa apara la gazeta tot inainte de a se tipari \u201eViata unui om singur\u201c. De ce? Pentru ca virtualii cumparatori neinitiati in materie sa fie c\u00e2t de c\u00e2t in cunostinta de cauza, eventual sa rasfoiasca vreo scriere a \u201esinguraticului\u201c de la Cluj. De precizat ca niciuna nu-i literatura de fictiune, erotica, SF, aventuri, de inspiratie istorica, socio-politica si altele asemenea. Sunt de istorie si critica literara, de critica a ideilor literare, de hermeneutica, de comparatistica, de ideologie\u2026 La alegere: \u201eViata lui Alexandru Macedonski\u201c, \u201eOpera lui Alexandru Macedonski\u201c, \u201eIntroducere in critica literara\u201c, \u201eModern, Modernism, Modernitate\u201c, \u201eDictionar de idei literare\u201c, \u201eCritica ideilor literare\u201c, \u201eOl\u00e9! Espa\u00f1a!\u201c, \u201eCarnete europene\u201c, \u201ePrezente rom\u00e2nesti si realitati europene\u201c, \u201eHermeneutica lui Mircea Eliade\u201c, \u201eHermeneutica ideii de literatura\u201c, \u201eBiografia ideii de literatura\u201c, \u201eClasicism, baroc, romantism\u201c, \u201ePentru Europa: integrarea Rom\u00e2niei. Aspecte ideologice si culturale\u201c, \u201ePolitica si cultura. Pentru o noua cultura rom\u00e2na\u201c, \u201eRevenirea in Europa. Idei si controverse rom\u00e2nesti (1990-1995)\u201c, \u201eCenzura in Rom\u00e2nia\u201c. Se pot citi in germana, engleza si franceza carti despre \u00c9tiemble, avangarda, comparatism si teorie literara. Numirea numarului mare de carti ale lui Adrian Marino nu cata sa impresioneze cantitativ. Se stie ca non multa sed multum. E drept ca in cazul eruditului nostru si cantitatea este buna. Cunoscatorii sunt convinsi ca valoarea lor este certa, oric\u00e2t de discutabila. Stiu ca avem de-a face cu un carturar in sensul superior al cuv\u00e2ntului si cu un literat de inalta cota. Asa ca in cele ce urmeaza, nu e vorba doar de popularizare, ci, daca se poate, de ceva in plus. Cel intelept va intelege. Nu doresc si nu pot sa ma institui in avocat prealabil al \u201ediavolului\u201c. Nici nu-i nevoie. Intr-o epistola ii spuneam ca intentionez sa scriu o carte despre critica literara de la origini p\u00e2na in prezentul acela. M-a asigurat de un risc absolut. Am renuntat, chiar si mai t\u00e2rziu c\u00e2nd un bun amic ma sfatuia ca nu-i bine sa scriu despre criticii in viata, cum ca ei ar fi mai suparaciosi dec\u00e2t chiar poetii.
\nDe ce acuza Adrian Marino \u201esinguratatea\u201c? Pentru ca a fost, cu adevarat, un \u201emare singuratic\u201c. Sau mai degraba s-a situat totdeauna pe tarmul celalalt, uneori de-a dreptul intempestiv. T\u00e2narul asistent al lui G. Calinescu (1944-1947) s-a aratat uimit de adaptarea maestrului la compromisurile epocii si de cabotinajul acestuia. Apoi, a fost inchis in 1957 si deportat in Baragan timp de sase ani (14 ani in total), acuzat de difuzarea de texte ale \u201eScolii de cadre\u201c a Tineretului Universitar National Taranist si de alte pacate politice. Abia in 1965 \u201ea debutat\u201c cu doua volume masive consacrate lui Macedonski. La Cluj, iritabilul diac s-a retras in biblioteca sa, in lumea cartilor, dar si aici intra in discordie cu mersul culturii rom\u00e2ne in general. Polemist intratabil, s-a situat intr-un fel de \u201eg\u00e2lceava a inteleptului cu lumea\u201c, pe considerentul unei noi directii in cultura rom\u00e2na, in opozitie cu ceea ce socotea ca o domina de multa vreme. O directie care nu se rupe, totusi, de traditia noastra, dimpotriva se revendica de la pasoptism si de la alte obiective rom\u00e2nesti, cum ar fi si ideea eliadesca de totalitate\/enciclopedism, de \u201esinteza organica si av\u00e2ntul operei vaste si durabile ca forme de realizare imediata si mesianica\u201c. \u201eAproape ca nu mai e timp pentru critica\u2026\u201c, scria Mircea Eliade. Dar, considera Adrian Marino, e nevoie de o critica, \u201ede initiative personale, de maturizare si depasire a modelelor culturale (azi ele se numesc structuralism, semiotica etc.), de sisteme proprii de referinta si interpretare\u201c, o critica de idei, care sa fie integratoare, de confruntare internationala. Ca si lui Maiorescu, imitatia i se arata daunatoare in toate privintele, fara a se rupe de europenism.
\nPentru acest \u201eobiectiv\u201c, carturarul s-a despartit si rafuit cu critica impresionista, eseistica, foiletonista. N-a reusit sa faca \u201escoala\u201c, cum a nazuit, in schimb s-a ales cu noi adversari. In scrisorile pe care i le-am provocat (cu necuviinta tineretii, dar mi-a scris totdeauna \u201ecordial\u201c) aceasta tema revine obsedant, cu o nota de vizibila dezamagire: \u201eMa bucur ca pot coresponda cu un t\u00e2nar critic inteligent si cu vointa afirmarii personalitatii. Este, la ora actuala, cea mai grea intreprindere. Caci nu este \u2013 foarte sumar spus \u2013 vorba nici de evitarea \u00abhagiografiei\u00bb, nici de o \u00abstiinta foarte bine pusa la punct\u00bb etc. etc., ci de dificultati si situatii mult mai grave. Iar problema \u00abculturala\u00bb este cheia intregii situatii. Bazele ei sunt, uneori, subminate si atunci totul se prabuseste, se rastoarna, intra in confuzie. Nu este foarte sigur ca un spirit din generatia dv. vede f. limpede toate acestea. Efect de optica, de generatie, de formatie, de orizont cultural si istoric. Lumile noastre sunt diferite si \u2013 de aceea \u2013 interesante, semnificative, reciproc edificatoare.\u201c Nu eram si nu sunt, din varii motive, un vrednic ucenic, credeam si cred ca e de mare trebuinta initiativa enciclopedica si militanta, hermeneutica, sintetizatoare, europenista etc., fara a exclude, ca pagubitoare, impresionismul serios, libertatea si rigoarea eseistica, nici critica de int\u00e2mpinare. E drept ca aceste moduri devenisera acaparatoare, exclusiviste. Invatasem lucruri bune de la E. Lovinescu, Paul Zarifopol, de la a treia generatie postmaioresciana, de la criticii care au luptat alaturi de generatiile de dupa 1960, ca sa cad prada usoara, de altfel imposibil pentru modul meu de a fi.
\nDintr-un punct de vedere, carturarul a fost un \u201emarginal\u201c, mai bine zis s-a automarginalizat. Insa era un prea strasnic polemist sa nu fie in centrul unor dispute. Mai mult, era admirat, replicile serioase au fost si sunt necesare. Nu a fost corecta, ba chiar maligna tinerea lui la distanta, in ordine oficiala. De la un timp, n-a mai publicat carti dec\u00e2t la Cluj, Iasi, Craiova si la edituri din strainatate. Cel care traia in Provincia geografica, era impotriva provincialismului valoric. De aceea iubita Europa l-a \u201evazut\u201c, a participat la mari reuniuni, a fost tradus in c\u00e2teva limbi, i s-a oferit premiul, \u201eHerder\u201c, inc\u00e2t s-ar putea spune ca Adrian Marino era cel mai cunoscut rom\u00e2n, inainte de toate ca teoretician al ideilor literare. Dar si ca militant pentru \u201eideea europeana\u201c (v. textele aparute in reviste rom\u00e2nesti si straine intre 1968 si 1994, adunate in \u201ePentru Europa. Integrarea Rom\u00e2niei. Aspecte ideologice si culturale\u201c, 1995). Este destul de interesant, nu neaparat litera de lege, cum percepe ideologul Adrian Marino raportarea noastra la \u201eEuropa\u201c, ocazii pentru polemici cu Emil Cioran si Noica, dar si cu ideologii postdecembristi. Asta n-a prea cazut bine mediului cultural-politic rom\u00e2nesc. Parca totdeauna a fost in afara de mersul curent al vremii. Si din punct de vedere politic a avut o pozitie necoincidenta cu a majoritatii, o alta singuratate care contrariaza: nu socotea potrivita nici st\u00e2nga, nici dreapta, ci promova ideea de centru intr-o acceptie care azi nu exista la noi, un centru care, spune el, asigura echilibrul axiologic, umanismul, rationalismul, spiritul critic, convergenta dintre valorile nationale si universale. Neincrederea in contributia diasporei la o astfel de integrare a fost inca un nou motiv de nemultumire pentru bastinasi. Ce sa mai spunem de suspectarea Occidentului de megalomanie dizgratioasa, care ar veni dintr-o patenta inferioritate intelectuala si ideologica.
\nAcum va aparea si aceasta inconvenabila punere la punct a unor intelectuali mai mult sau mai putin din elita. E un risc asumat, deloc \u201elas\u201e, cum se spune, de a da la iveala, neaparat si transant, tot ce este inconvenabil in cultura noastra, fara sa fie nevoie de a spune mai mult dec\u00e2t a spus in \u201eViata unui om singur\u201c. Caci cartea a deschis si va inteti replici multe si dure, putine juste si foarte multe nedrepte, unele viscerale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S-a rasp\u00e2ndit vestea ca o sa apara in cur\u00e2nd cartea lui Adrian Marino \u201eViata unui om singur\u201c, dupa cinci ani de la moartea sa, cum i-a fost si dorinta testamentara. Editura a pus la dispozitie, inainte de tiparire, mici fragmente, de unde reiese ca opul \u201eva arunca in aer lumea culturala\u201c, ca \u201eva pune pe… Cite\u0219te mai mult »Singuratatea\/singularitatea lui Adrian Marino<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1213,1214,1141,735,1215],"class_list":["post-1598","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-adrian-marino-viata-unui-om-singur","tag-e-lovinescu","tag-eugen-simion","tag-gabriel-liiceanu","tag-paul-zarifopol"],"views":3812,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1598","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1598"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1598\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1598"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1598"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1598"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}