{"id":15976,"date":"2013-07-18T12:55:57","date_gmt":"2013-07-18T10:55:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15976"},"modified":"2013-07-18T12:57:44","modified_gmt":"2013-07-18T10:57:44","slug":"2013-tulburari-intr-o-vara-anosta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/2013-tulburari-intr-o-vara-anosta\/","title":{"rendered":"2013, tulburari intr-o vara anosta"},"content":{"rendered":"

\u00cen asteptarea alegerilor din Germania, din septembrie, europenii au intrat \u00een concediile de vara fara prea mari griji. Si bine fac, pentru ca \u00eei asteapta o toamna grea. Nu este exclus ca dupa scrutinul nemtilor sa fie\u00a0 obligati sa ia \u00een serios problema nr. 1 a Uniunii Europene, cea a emigratiei economice. Atunci se va vedea daca exista sau nu solutii comunitare pentru adevaratele necazuri ale multora dintre statele membre. Este o realitate ca decalajele de dezvoltare, ignorate la primirea est-europenilor, au adus \u00een interiorul Uniunii Europene dificultati carora nu li se gasesc \u00eenca solutii: obstacole de sincronizare, crize, programe de austeritate, manifestari de nemultumire. Deocamdata, \u00een aceasta vara anosta, europenii nu-si pun\u00a0 \u00eentrebarea daca politica economica sau proiectiile institutiilor bancare g\u00e2ndite \u00een birourile de la Bruxelles au ceva cu democratia. \u00cen ce ne priveste, o remarca: rom\u00e2nii au avut prilejul sa-si alunge plictiseala urmarind turneul primului lor ministru \u00een Asia, mai ales vizita din China, si negocierile de la Moscova pe care le duce ministrul de Externe cu rusii dupa o pauza de un cincinal bun. Bine ar fi sa redevenim materialisti, macar pentru a \u00eentelege ca si \u00een politica lumea este infinita.
\nAfrica, partenera sau teatru de\u00a0 confruntare?<\/strong>
\nPresedintele american Barack Obama a facut un turneu \u00een Africa. \u00cen alegerea itinerarului: Senegal, Africa de Sud si Tanzania, strategii americani nu au lasat nimic la \u00eent\u00e2mplare. Cele trei tari au reputatia de a nu fi implicate \u00een razboaie si de a nu ridica probleme grave de \u00eencalcare a drepturilor omului. Nici momentul efectuarii turneului nu a ramas \u00een afara calculelor. Nu cu mult timp \u00een urma, presedintele Frantei lansa la Dakar, \u00een Parlamentul senegalez, ideea, buna pentru unii,\u00a0 st\u00e2njenitoare pentru altii, \u201eAfrica africanilor\u201c, un fel de a spune \u201emai descurcati-va si singuri!\u201c. Apoi, cu numai o luna mai devreme, presedintele Chinei, Xi Jinping, strabatea continentul \u00een lung si \u00een lat \u00eencheind acorduri de afaceri mari. Presedintele Obama le-a spus africanilor: nu va mai dam ajutoare pentru dezvoltare ci va propunem parteneriate economice si schimburi comerciale. Pe fond,\u00a0 mari diferente nu exista \u00eentre strategia franceza (conservarea intereselor \u00een fostele colonii), cea chineza (deocamdata de afaceri benefice africanilor) si cea americana (implantarea strategica rapida). Nici macar \u00een privinta pragmatismului. At\u00e2ta doar ca africanii nu stau prea mult pe g\u00e2nduri c\u00e2nd au de ales \u00eentre afaceri, mai ales daca seamana cu ajutoarele pentru dezvoltare, si parteneriate care cer putere concurentiala. Oricum, alegerea statelor vizitate va aduce un beneficiu Statelor Unite. Senegalul prin startul bun pe calea democratiei, Tanzania prin potentialul bogatiilor naturale, Africa de Sud prin dezvoltarea economica si reputatia legendarului Mandela, liderul luptei \u00eempotriva apartheid-ului, fata de care Obama nu putea sa fie insensibil. Ar fi ramas cu o datorie politica insolvabila.
\nCompetitie sau confruntare<\/strong>
\nMai important dec\u00e2t toate aceste aspecte este interesul strategic american pe continentul african. O dovedeste mai ales programarea turneului la scurt timp dupa cel al presedintelui chinez Xi Jinping. Interesul pe care Beijingul \u00eel acorda continentului african, nu numai ca sursa de aprovizionare cu materii prime, ci de perspectiva, intra \u00een chimia\u00a0 alcatuirii noii ordini mondiale. Washingtonul nu a \u00eent\u00e2rziat sa recurga la o actiune imediata pentru diminuarea \u2013 pe c\u00e2t \u00eei va fi posibil, neutralizarea \u2013 influentei Chinei \u00een Africa. Asadar, Africa poate fi deja socotita un nou\u00a0 teren de competitie \u00eentre cele doua puteri mondiale sau, si mai bine spus, un nou front de confruntare, \u00een paralel cu cele din Pacific si America Latina.
\nInteresant de urmarit \u00een viitor este \u201eactiunea externa\u201c a Parisului pe continentul african. \u00cen turneul facut \u00eenaintea presedintilor Obama si Xi Jinping, presedintele Hollande i-a invitat amagitor pe africani sa-si ia destinul \u00een propriile m\u00e2ini fac\u00e2nd din acest apel un merit politic de menajare a orgoliului lor. El a anuntat ca va renunta chiar si la faimoasele sommet-uri institutionalizate franco-africane. Dar, de \u00eendata ce interesele franceze au fost puse \u00een pericol \u00een Algeria (prin atacul terorist la\u00a0\u00a0 un c\u00e2mp petrolier) si \u00een Mali (prin tentativa de secesiune), Parisul a reactionat prompt. \u00cen aceste cazuri (trecem peste cele din Ciad si Coasta de Fildes), solutia a fost militara.
\nRecunoastere t\u00e2rzie<\/strong>
\nPentru a calma pornirea spre interpretari neconvenabile \u00een astfel de situatii, presedintele Hollande a vizitat ulterior\u00a0 Tunisia, stat care nu (mai) sta rau cu democratia. Faptul ca presedintele francez le-a promis tunisienilor ajutor material nu surprinde. De pretuit este recunoasterea unei vinovatii reale a Parisului. A.F.P. citeaza din declaratia lui Hollande facuta \u00een fata Adunarii Nationale Constituante (parlamentul) a Tunisiei: \u201eFranta prevede sa acorde ajutoare si \u00eemprumuturi de 500 de milioane de euro \u00een anul viitor pentru ca Tunisia sa poata suporta tranzitia\u201c.\u00a0 Hollande a vorbit cam pe ocolite, dar a vorbit despre \u201eranile\u201c produse relatiilor franco-tunisiene de reactia \u00eent\u00e2rziata a Parisului fata de \u201erevolutia iasomiei\u201c din decembrie 2011. \u00cent\u00e2rzierea ascundea o culpa si un interes. Este vorba de faptul ca fostul presedinte Sarkozy a sustinut, pentru scurt timp, regimul si pe presedintele Ben Ali, chiar si dupa \u00eenceperea revolutiei iasomiei. \u201eExista rani pe care eu le cunosc, a fost o ne\u00eentelegere a momentului revolutiei tunisiene. Atunci, la Paris si \u00een Franta, tunisienii veneau sa ma vada, \u00eemi vorbeau despre deceptia, dar si despre sperantele lor \u00een ajutorul pe care Franta\u00a0 (\u00eel putea da)\u00a0 \u00een acele momente decisive\u201c. Sunt vorbele unui politician \u00een opozitie atunci, azi presedintele Republicii.
\nO lovitura de stat democratica<\/strong>
\nNu stiam ca exista si acest gen de\u00a0 lovitura de stat. A trebuit inventat pentru a face digerabile noile bulversari din Egipt si aparitia inconvenientelor \u201eprimaverii arabe\u201c care a \u00eenceput deja sa-si devoreze copiii. Calculele de p\u00e2na acum facute pentru occidentalizarea democratiei \u00een lumea islamica \u2013 sa luam doar acest aspect \u00een discutie pentru ca realitatea este ceva mai brutala \u2013 se dovedesc gresite. Presedintele Morsi ales democratic \u00een Egipt a fost \u00eenlaturat dupa numai un an. Morsi s-a dovedit departe de sperantele egiptenilor care, \u00een 2012, nu au iesit \u00een Piata Tahrir ca sa \u00eenlocuiasca un dictator, (altfel) prooccidental, cu un lider musulman. Morsi si Fratii Musulmani au fost de folos doar pentru rasturnarea si pedepsirea lui Mubarak. Nu si pentru democratie. Faptul ca provenea din straturile moderate ale Fratilor Musulmani nu a contat deloc \u00een perspectiva. Acum se dovedeste ca, \u00een sprijinirea din afara a rasculatilor, trebuia luata \u00een calcul perspectiva mai degraba dec\u00e2t scopul imediat. Ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat.
\nO dezvaluire uimitoare sau un episod de spionaj banal
\nNu ma pricep sa scriu despre afacerea declansata de agentul\u00a0 american Edward Snowden care a pus pe jar toate \u2013 fara exceptie \u2013 cancelariile lumii. Despre isprava t\u00e2narului agent al \u201eNational Security Agency-NSA\u201c acum stie toata lumea, dar putini o \u00eenteleg. Snowden a dezvaluit programul \u201ePrism\u201c al NSA, principala agentie de \u201einformatii\u201c americana, \u00een baza caruia Statele Unite asculta toate convorbirile telefonice: ale americanilor, ale aliatilor, ale competitorilor, ale adversarilor, ale inamicilor, ale teroristilor. Fara exceptie. De ce nu, poate chiar si ale \u00eengerilor pazitori de la Pentagon. Publicatia germana \u201eDer Spiegel\u201c a dezvaluit ca chiar si Uniunea Europeana era supravegheata. Parisul a cerut imediat explicatii, Berlinul s-a revoltat, Bruxelles-ul s-a simtit umilit. C\u00e2nd vor aparea aceste r\u00e2nduri se vor fi calmat multe iritatii, nemultumiri, revolte. Nu este exclus un acord secret care sa le aduca beneficii si unora si altora. Snowden va ajunge undeva, va fi protejat, va fi socotit de unii tradator, de altii erou. A facut el dezvaluiri st\u00e2njenitoare sau un banal spionaj? Daca acceptam (macar) o \u201elovitura de stat democratica\u201c, de ce am condamna spionajul \u201escuzabil\u201c? \u00cen sf\u00e2rsit, pentru ca sunt complet \u00een afara oricarei cunoasteri sau \u00eentelegeri a acestei profesii, am recurs la explicatia unui personaj de marca al politicii americane, Zbigniew Brzezinski, fost consilier pentru securitate nationala\u00a0 al presedintelui Carter, specialist cu autoritate \u00een relatiile internationale. \u00cen 1998, un jurnalist de la \u201eNouvel Observateur\u201c i-a luat un interviu, reprodus de revista franceza \u00een contextul afacerii Snowden, sub pretextul ca nu si-a pierdut din actualitate. Doar ca atunci, \u00een 1998, era vorba de un episod de spionaj facut \u00een cadrul programului \u201eEchelon\u201c, astazi de unul facut \u00een programul \u201ePrism\u201c.\u00a0 Reproduc pasajul cel mai interesant din interviu:
\n\u201eLe Nouvel Observateur: De ce, dupa zece ani de la terminarea Razboiului Rece, Statele Unite vor sa fie superputere \u00een \u201einformatii\u201c?
\nZbigniew Brzezinski: Pentru aceleasi motive ca acum zece sau douazeci de ani, c\u00e2nd Uniunea Sovietica \u00eenca mai exista. Ca si atunci \u2013 si poate mai mult \u2013, America are responsabilitati si interese globale, mondiale. Orice noi tendinte, orice miscare neprevazuta pe planeta pot avea un impact asupra bunastarii si securitatii ei. Ea trebuie, deci, sa aiba capacitatea de a se informa oriunde \u00een lume, nu numai \u00een privinta dusmanilor, ci si a prietenilor.
\nN.O.: Chiar si asupra prietenilor?
\nZ.B.: Atentie, informatiile nu \u00eenseamna neaparat spionaj \u00een sensul clasic al termenului, adica recrutare de agenti. Aceasta forma de investigatii este riscanta, poate conduce la scandaluri foarte paguboase pentru relatiile cu prietenii. Dar ascultarile sau imageria (fotografierea,\u00a0 n.n.) spatiala sunt, ca sa spun asa, libere si relativ putin riscante….
\nN.O.: Nu exista o limita morala, mai ales atunci c\u00e2nd este vorba de state prietene?
\nZ. B.: Cred ca dezbaterea etica \u00een probleme de informatii nu poate fi pusa la fel ca \u00een cazurile de spionaj clasic. Ne putem \u00eentreba: recrutarea de agenti este o forma echivalenta de informatii la Bonn (cred ca, \u00een 1998, era vorba de Berlin, n.n.) sau la Paris? Care este problema etica \u00een materie de ascultare sau de fotografiere? Este imoral sa fotografiezi lumea?\u201c.
\nNu, ar spune un neofit ca mine, daca o fotografiezi la vedere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen asteptarea alegerilor din Germania, din septembrie, europenii au intrat \u00een concediile de vara fara prea mari griji. Si bine fac, pentru ca \u00eei asteapta o toamna grea. Nu este exclus ca dupa scrutinul nemtilor sa fie\u00a0 obligati sa ia \u00een serios problema nr. 1 a Uniunii Europene, cea a emigratiei economice. Atunci se va… Cite\u0219te mai mult »2013, tulburari intr-o vara anosta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[8988],"class_list":["post-15976","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-alegeri-in-germania"],"views":2885,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15976","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15976"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15976\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15976"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15976"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15976"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}