{"id":15973,"date":"2013-07-18T12:51:25","date_gmt":"2013-07-18T10:51:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15973"},"modified":"2015-01-15T16:17:16","modified_gmt":"2015-01-15T14:17:16","slug":"stanga-dupa-saramago","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stanga-dupa-saramago\/","title":{"rendered":"St\u00e2nga dup\u0103 Saramago"},"content":{"rendered":"

Se stie ca marele scriitor portughez Jos\u00e9 Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura \u00een anul 1998, devenise, \u00een ultimii sai ani de viata, \u00een ciuda v\u00e2rstei \u00eenaintate, una dintre vedetele spatiului virtual international. Blogul sau, abord\u00e2nd problemele lumii contemporane \u2013 politice, economice, sociale, morale, culturale, religioase \u2013, devenise faimos, fiind consultat nu numai de un numar impresionant de cititori obisnuiti, ci si de puternicii planetei, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t postarile scriitorului prindeau nu o data prima pagina a ziarelor sau a jurnalelor de actualitati.
\nDespre st\u00e2nga <\/strong>
\npolitica si culturala<\/strong>
\nPutin \u00eenainte de plecarea sa la cele vesnice (survenita \u00een 2010), scriitorul a alcatuit o selectie din textele publicate pe blog, care au umplut \u00een cele din urma doua volume: \u201eCaietul. Texte scrise pentru blog: septembrie 2008 \u2013 martie 2009\u201c (aparut \u00een rom\u00e2neste \u00een 2010) si \u201eUltimul caiet. Texte scrise pentru blog: martie 2009 \u2013 noiembrie 2009\u201c (aparut la noi \u00een 2011). Un an si doua luni de comunicare virtuala cu cititorii, interval condensat \u00een doua volume care alcatuiesc o cronica personala a lumii, asa cum a vazut-o, \u00een intimitatea sa din Lanzarote, Insulele Canare, scriitorul Jos\u00e9 Saramago.
\nAr fi multe de zis despre raportul literatura-blog, cultura traditionala-cultura virtuala si despre provocarile mediului online, carora nu le rezista, iata, nici macar un scriitor de talie mondiala, aureolat cu mari premii si retras, de ani buni, \u00eentr-o resedinta din \u00eendepartatele Insule Canare.
\n\u00censa pe mine ma intereseaza, deocamdata, altceva. Si anume, raporturile lui Saramago cu st\u00e2nga politica si culturala, europeana si mondiala. Si imaginea st\u00e2ngii \u00een textele blogului sau, \u00een reflectiile si observatiile pe care acest mare intelectual le-a oferit, vreme de un an si mai bine, \u00een plina criza economica si financiara mondiala, cititorilor sai virtuali.
\nM-a interesat, \u00eenainte de toate, raspunsul la c\u00e2teva \u00eentrebari. Si anume, ce a facut ca Europa, care la jumatatea anilor ’80 era predominant de st\u00e2nga \u2013 si nu doar politic, ci mai ales cultural \u2013, sa devina la jumatatea primului deceniu al mileniului al treilea, predominant de dreapta? Iar acum, \u00een numai doi-trei ani, sa redevina de st\u00e2nga?
\nTextele lui Saramago sunt scrise \u00een perioada de apogeu a crizei, c\u00e2nd criza bancara, provocata de implozia subprime-ului \u00een SUA, devenise o criza financiara, iar aceasta se transformase rapid, \u00een ciuda unor masuri de asanare, \u00eentr-o criza economica. Una care a lovit mai ales Europa Occidentala si moneda euro, provoc\u00e2nd prabusirea economica a unor state \u2013 Islanda, Grecia \u2013 si impun\u00e2nd masuri foarte dure de redresare \u00een toate celelalte.
\nDezastrul \u201egenialei miscari\u201c<\/strong>
\nSaramago nu este economist si nici nu-i plac discutiile savante, din care ratiunea si bunul-simt dispar, \u00eenlocuite de un jargon tehnic si de un cinism justificat prin cifre. El nu discuta despre cauzele financiare si economice ale crizei, ci despre cauzele morale, culturale si politice. Si despre incapacitatea st\u00e2ngii de a raspunde crizei.
\nUn text din 9 iunie 2009 este revelator: \u201eM-am \u00eentrebat de mai multe ori pe unde umbla st\u00e2nga, iar azi am raspunsul: pe undeva pe-acolo, umilita, numar\u00e2ndu-si voturile mizere primite si \u00een cautarea unor explicatii la vederea unui numar asa de mic. Ce-a ajuns una din cele mai mari sperante ale umanitatii c\u00e2ndva, \u00een stare sa mobilizeze vointe printr-un singur apel la ceea ce caracteriza cel mai bine specia umana, si care si-a creat, odata cu trecerea timpului, schimbarile sociale si greselile proprii, propriile coruptii la nivel intern, cu fiecare zi mai departe de promisiunile initiale, aseman\u00e2ndu-se din ce \u00een ce mai mult cu adversarii si dusmanii sai, ca si c\u00e2nd ar fi fost singurul mod de a se face acceptata, a ajuns sa cada \u00een simple simulari, \u00een care conceptii din alte vremuri sunt acum folosite pentru a justifica actiuni pe care aceleasi conceptii le combatusera. Alunec\u00e2nd progresiv catre centru, miscare proclamata de promotorii sai drept o demonstratie de genialitate tactica si de modernitate navalnica, st\u00e2nga nu pare sa fi \u00eenteles ca se apropie de dreapta. Cu toate astea, daca mai este \u00eenca \u00een stare sa \u00eenvete dintr-o lectie, cea pe care tocmai a primit-o vaz\u00e2nd cum dreapta i-o ia \u00eenainte \u00een toata Europa, atunci va trebui sa se \u00eentrebe despre cauzele profunde ale distantarii indiferente de sursele sale naturale de influenta, cei saraci, cei nevoiasi, dar si cei visatori, fata de ceea ce a mai ramas din propunerile ei. Nu se poate vota cu st\u00e2nga, daca st\u00e2nga nu mai exista.\u201c (am citat din traducerea Siminei Popa, aparuta la Editura Polirom \u00een 2010, \u00een cadrul seriei de autor Jos\u00e9 Saramago).
\nAceste cuvinte nu sunt ale lui Cristian Preda, pentru care dreapta este Dumnezeu (sau SUA), iar st\u00e2nga \u2013 satana (sau Rusia). Ele apartin unui intelectual occidental, cu profunde convingeri democratice si cu simpatii vechi si neascunse pentru st\u00e2nga. Sigur ca, \u00eentre timp, situatia s-a inversat, si dreapta a disparut aproape de peste tot \u00een Europa. \u00censa nu ma grabesc sa confund votul dat \u00eentr-o anumita conjunctura cu ceea ce Saramago numeste \u201ecauzele profunde\u201c. Care au ramas acolo. Inclusiv \u00een Rom\u00e2nia.
\n\u00cen fond, ce acuza Saramago se poate vedea cu ochiul liber. St\u00e2nga si-a abandonat idealurile, pe de-o parte, si electoratul, pe de alta parte. Iar \u201egeniala miscare tactica\u201c de a se muta catre centru s-a dovedit, \u00een practica, o catastrofa, deoarece a decredibilizat st\u00e2nga.
\nSt\u00e2nga poate ca a revenit la putere \u00een Europa, dar, spre deosebire de situatia din urma cu numai doua decenii, ea se afla \u00eentr-o vadita minoritate culturala. Nu vreau sa spun ca dreapta \u2013 si mai ales o anumita dreapta, cea conservatoare, denumita demagogic populara \u2013 ar fi ocupat pozitia dominanta pe care st\u00e2nga a pierdut-o. Dar este evident ca aceasta dominatie s-a pulverizat \u00een c\u00e2teva sub-curente: liberal de st\u00e2nga, socialist, comunist, ecologist, st\u00e2ngist radical s.a., din care nici unul nu a reusit sa dob\u00e2ndeasca macar respectabilitatea de odinioara a st\u00e2ngii. Tinerii nu mai sunt de st\u00e2nga \u2013 \u00een sens intelectual, nu politic \u2013 si nici intelectualii, \u00een general, ceea ce nu \u00eenseamna ca au devenit de dreapta, ci ca, adesea, nu mai au nici o \u00eenclinatie catre vreo ideologie culturala.
\nDe la firul ierbii<\/strong>
\nSpiritul critic, \u00een consecinta, pe care l-a reprezentat de-a lungul anilor ’60-’90 st\u00e2nga intelectuala aproape ca a disparut. Marile fuziuni de companii, de pilda, care distrug piata si instituie monopolurile cele mai nerusinate, si care \u00een anii ’70 erau de neconceput, au devenit regula. Explozia de minciuna rafinata si deliberata din sistemul bancar, care \u00eempinge la faliment at\u00e2tia cetateni si mici \u00eentreprinzatori, si care de asemenea era de neconceput \u00een urma cu patru decenii, nu mai \u00eent\u00e2mpina azi dec\u00e2t replici individuale: mici indignari pe conturi de Facebook. Distrugerea sistematica a sistemului social \u2013 privatizarea spitalelor, prabusirea \u00eenvatam\u00e2ntului, transformarea unor institutii sociale \u00een societati economice \u2013 atesta c\u00e2t de slaba a devenit st\u00e2nga culturala si c\u00e2t de departe a ajuns ea de radacinile ei teoretice si electorale.
\nSt\u00e2nga, spune Saramago, s-a decredibilizat, \u00eemprumut\u00e2nd metodele dreptei. A devenit corupta, de unde c\u00e2ndva era o speranta de moralizare a spatiului politic. Si-a neglijat electoratul, \u00eencerc\u00e2nd sa seduca electoratul adversarilor sai. A cazut \u00een capcana propagandei dreptei, care i-a repetat mereu ca este nefrecventabila si, \u00eentr-o lume \u00een care principalele cresteri economice apartin unor state de st\u00e2nga (China, Brazilia, India, Rusia), s-a facut una cu dreapta ca sa treaca puntea.
\nVictoriile electorale din 2011-2012 nu au schimbat prea mult aceasta situatie de fond. Iar daca dreapta are a se \u00eentreba de ce \u00een numai un an de zile a pierdut tot (si raspunsul e simplu: pentru ca a promis bogatie pentru toti, si a adus-o numai pentru foarte putini), st\u00e2nga trebuie sa-si reconsidere pozitia. Trebuie sa ne \u00eentoarcem la origini, daca dorim ca aceasta revenire sa nu fie doar o \u00eent\u00e2mplare, o rezultanta a votului negativ.
\nTot Saramago, daca stim sa \u00eel citim, ne spune ce avem de facut.
\n\u00cen primul r\u00e2nd, st\u00e2nga trebuie sa-si regaseasca radacinile morale. Sa \u00eenceteze cu demagogia miliardarilor social-democrati. Nu spun ca trebuie ca toti oamenii nostri sa fie saraci, iar cei bogati sa fie dati afara. Dar e obligatoriu, daca vrem sa ne rec\u00e2stigam credibilitatea, ca declaratiile de avere ale v\u00e2rfurilor st\u00e2ngii sa fie considerabil mai mici dec\u00e2t cele ale dreptei. Si sa lase dreptei privilegiul de a se ascunde \u00een spatele unor strategii de genul \u201eMercedesul nu-i al meu, ci al soacrei\u201c.
\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, trebuie sa ne \u00eentoarcem la cei pe care \u00eei reprezentam. Cei saraci, cei aflati \u00een dificultate, dar si idealistii, cei care cred ca omul politic nu e un slujbas, ci un vizionar care construieste viitorul. Si sa nu mai acceptam dogmele unui capitalism imuabil. Spiritul capitalist nu poate fi eliminat, caci este echivalent cu democratia. Dar metodele, institutiile si regulile capitalismului trebuie sa \u00eei serveasca pe oameni, nu invers. Nu se poate sa fim de st\u00e2nga si sa votam fonduri pentru sustinerea bancilor, \u00een timp ce lichidam mii de locuri de munca si \u00eenchidem spitale. (Anticipez: nici macar dreapta nu va mai putea face asta, daramite st\u00e2nga.)
\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, trebuie sa iesim din sabloanele corectitudinii politice si sa reinventam spiritul critic. Nu se poate ca noi, care ne-am revoltat, la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, \u00eempotriva dogmelor capitalismului salbatic sa ne blocam astazi \u00een dogmele noului capitalism. Macar noi, st\u00e2nga, sa redeschidem discutia despre dezvoltarea exagerata a sistemului financiar \u00een detrimentul celui productiv, despre iluzia unei economii bazate pe turism si servicii, despre formidabila fractura antropologica dintre rural si urban s.a.m.d.
\nSunt \u00eencrezator ca at\u00e2t st\u00e2nga, c\u00e2t si dreapta au puterea de a se reinventa. Caci un lucru e cert: \u201ereforma\u201c nu mai e suficienta. Politicul trebuie sa se reinventeze, pornind de la firul ierbii, daca doreste sa ram\u00e2na elementul de echilibru si de autocontrol al societatii.
\nP\u00e2na atunci, le propun tuturor celor care se simt de st\u00e2nga sa-l citeasca pe Saramago. Si poate gasim o modalitate de a discuta despre observatiile lui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Se stie ca marele scriitor portughez Jos\u00e9 Saramago, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura \u00een anul 1998, devenise, \u00een ultimii sai ani de viata, \u00een ciuda v\u00e2rstei \u00eenaintate, una dintre vedetele spatiului virtual international. Blogul sau, abord\u00e2nd problemele lumii contemporane \u2013 politice, economice, sociale, morale, culturale, religioase \u2013, devenise faimos, fiind consultat nu numai de… Cite\u0219te mai mult »St\u00e2nga dup\u0103 Saramago<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-15973","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":2108,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15973","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15973"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15973\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15973"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15973"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15973"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}