Scrisa cu cerneala sarbatoreasca de zile mari a unui spirit generos aflat \u00eentr-o clocotitoare ebulitiune afectuoasa, cronica din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c dedicata de Mircea Mihaies cartii de confesiuni a \u201eDan C.-ului\u201c este un veritabil discurs \u00eendragostit cum rareori a iesit din pana temerarului polemist de la \u201eContrafortul\u201c revistei. Dupa ce trage aer \u00een piept si-si tine respiratia, autorul anunta \u00een primul paragraf al articolului rama stilistica a encomionului ce va urma: \u201eDan C. Mihailescu este, \u00een peisajul cultural actual, un unicat. Traseul lui, sinuos si imprevizibil, l-a dus dinspre publicistica spre critica si istorie literara, pentru a-l proiecta \u00een \u00eenaltimile exegezei academice, de unde a pogor\u00e2t triumfator \u00een zona eseului\u201c. Pogor\u00e2rea aceasta i-a fost mult prielnica \u201eDan C.-ului\u201c, o structura psihosomatica de un vulcanism pronuntat, incompatibil cu impasibilitatea strabatuta de paloare cadaverica pe care \u00eenaltimile exegezei academice o emana adesea. Ele, aceste palori normative ce apasa si estompeaza vulcanismul personalitatii nasc\u00e2nde, se si fac simtite \u00een primele exegeze, \u201eacademice\u201c, ale lui Dan C. Mihailescu, \u00een \u201ePerspective eminesciene\u201c (1982), ca si \u00een \u201eDramaturgia lui Lucian Blaga\u201c (1988). Pogor\u00e2t cu vremea din prea austerele \u00eenaltimi ale exegezei academice, o exegeza fara suflet, eseistul si-a cucerit astfel respiratia proprie si haina sufleteasca \u00een care sa \u00eencapa o mare ebulitie spirituala si g\u00e2lg\u00e2itoare confesiune. Sagacitatii lui Mircea Mihaies nu-i scapa aceasta \u00een fond spectaculoasa transformare, echivalenta cu descoperirea si regasirea sinelui: \u201eFormula critica sub care s-a manifestat initial a suferit modificari si transformari. Primele texte pe care i le-am citit, pe la mijlocul anilor ’70, erau daca nu tehniciste, \u00een orice caz dominate de un anumit cult al preciziei. Treptat, el a permis patrunderea \u00een text a persoanei \u00eent\u00e2i, adica a propriului eu creator, ceea ce a parut o reinventare radicala. \u00cen fapt, textul s-a \u00eembogatit prin suprapunerea a doua voci: una rece, autoritara, clinica si nemiloasa, cealalta irigata de placerea carnavalescului si a spectacolului ca tinta suprema a exegezei.\u201c Din cea de-a doua \u201evoce\u201c s-au nascut volumele despre publicistica lui Eminescu, despre \u201eplezirismul existential\u201c al lui Caragiale ori despre \u201enebuniile\u201c lui Cioran. Toate aceste \u201eexegeze\u201c din umbra unor mari scriitori sunt ele \u00eensele, la urma urmei, niste confesiuni patimase ale celei de-a doua \u201evoci\u201c a eseistului Dan C. Mihailescu, un eseist cu acuta nostalgie a \u201evechimii\u201c clamate de \u00eensusi I. L. Caragiale (\u201eEu sunt vechi, ma…\u201c). Din acest punct de vedere ele preced si prevestesc, privite dinspre prezent, cartea actuala de confesiuni la care l-a \u201eprovocat\u201c eminentul Daniel Cristea-Enache, critic literar \u00eenzestrat cu inepuizabile resurse de empatie intelectuala. Empatie stralucit probata \u00een setul de carti de gen asemanator \u00een care a stiut sa \u201eprovoace\u201c confesiunile unor mari intelectuali at\u00e2t de neasemanatori precum Cato cel batr\u00e2n, \u201erigidul\u201c si ne\u00eempacatul moralist rom\u00e2n Octavian Paler ori incoruptibila mare poeta Ileana Malancioiu, poetul cel mai \u201ebacovian\u201c dupa Bacovia din lirica rom\u00e2neasca moderna. Provocatorul unor confesiuni venite din directii at\u00e2t de diferite, unele incompatibile cu altele, ne lasa a \u00eentelege ca dispune la r\u00e2ndu-i de acele amintite resurse de empatie intelectuala ce-l fac \u00een fiecare moment compatibil cu fiecare dintre cei chestionati de-a lungul timpului: aceasta larga deschidere de sine \u00eei scapa at\u00e2t de sagacelui analist Mircea Mihaies care, \u00eentr-un spirit surprinzator de maniheist, separa si antagonizeaza ceea ce \u00een realitate se aseamana si uneste. Astfel, pentru a radicaliza contrastul fac\u00e2ndu-l sa izbeasca urechea cititorului avid de senzational, el scrie: \u201eCartea e seducatoare tocmai pentru ca partenerii de dialog nu par sa aiba multe lucruri \u00een comun: vin din lumi diferite, au perceptii ale realitatii marturisit contrarii, frecventeaza medii culturale antagonice etc. Departe de a fi un dezavantaj, aparenta incongruenta lamureste si multe aspecte privitoare la asa-numitul \u00abconflict\u00bb care ar exista \u00eentre \u00abboierii mintii\u00bb si cei pe care i-am numit \u00aboierii mintii\u00bb…\u201c Las\u00e2nd la o parte paternitatea indiscutabila si laudabila a respectivei denominatiuni pastoresti si oarecum mioritice, niciunul din \u201econtrastele\u201c invocate de eseist nu sta \u00een picioare: nici \u201elumile\u201c diferite, nici \u201eperceptiile\u201c contrare, nici \u201emediile\u201c antagonice… \u00cen legatura stricta cu eroul cartii despre care scrie, personajul marturisitor, cel ce se confeseaza provocat de mai t\u00e2narul sau interlocutor trebuie spus numaidec\u00e2t ca, nu doar \u00een chip latent, ci manifest, laturile seducatoare din naratiunea confesorului nu sunt de fel straine \u201eprovocatorului\u201c. \u00centr-un volum precum \u201eCinematograful gol\u201c al lui Daniel Cristea-Enache, cititorul atent va putea descoperi si cea de-a doua \u201evoce\u201c, cea ludica, a \u201eplezirismului existential\u201c al lui Dan C. Mihailescu, situatie ce-i pune pe cei doi interlocutori \u00eentr-o momentana (\u00een timpul Cartii!) pozitie de perfecta compatibilitate. T\u00e2narul interlocutor al \u201ebatr\u00e2nului\u201c confesor are cu acesta multe lucruri \u00een comun, de la \u201emedii\u201c, \u201elume\u201c si \u201eperceptii\u201c, p\u00e2na la \u201ecartea ca destin\u201c (!): chiar de aceea probabil Mircea Mihaies ajunge la concluzia perfect plauzibila ca \u00eent\u00e2lnirea celor doi \u00een \u201eCartea ca destin\u201c nu e o \u201econfruntare\u201c de tip razboinic \u00eentre doua generatii incompatibile, ci \u201eo chermeza din care nu lipseste nimic: nici finetea aperitivelor de import, nici fastuoasa degustare a zaharicalelor de dupa festin\u201c. \u00cenclin sa cred de aceea ca interlocutorul lui Dan C. Mihailescu din \u201eCartea ca destin\u201c este mai ales personajul din \u201eCinematograful gol\u201c, unde omul viu, \u00een carne si oase, domina scena si se lasa purtat de acel \u201eplezirism existential\u201c ca sa nu spun de \u201enebuniile\u201c evocate de Mircea Mihaies la \u00eenceputul cronicii lui despre Dan C. Mihailescu: spune-mi cu cine alegi sa vorbesti ca sa-ti spun cine esti! \u00cen fine, nu o cronica la o carte scrie Mircea Mihaies, ci portretul unui prieten, al \u201ecriticului literar ca electrician\u201c. De aceea, \u00een finalul de o fierbinte temperatura confesiva el poate sa scrie: \u201eN-am citat dec\u00e2t doua paragrafe dintr-o carte pe care am parcurs-o cu sufletul la gura, oscil\u00e2nd \u00eentre dimensiuni radical opuse: lectura cu respiratia taiata a fragmentelor de cruda automarturisire, pe de o parte, si aplauzele entuziaste la adresa impunator-solemnelor consideratii teoretice, pe de alta. O lectura cu adevarat… electrizanta.\u201c<\/p>\n
Si un patimas discurs \u00eendragostit ratacit printre at\u00e2tea razboaie de cucerire din care nimeni nu c\u00e2stiga: devine de \u00eenteles decizia unui mare critic de azi de a se retrage din viata literara urc\u00e2ndu-se \u00een foisorul plin doar cu muzica pura a literaturii. Scrisa cu cerneala sarbatoreasca de zile mari a unui spirit generos aflat \u00eentr-o clocotitoare ebulitiune afectuoasa, cronica din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c dedicata de Mircea Mihaies cartii de confesiuni a \u201eDan C.-ului\u201c este un veritabil discurs \u00eendragostit cum rareori a iesit din pana temerarului polemist de la \u201eContrafortul\u201c revistei. Dupa ce trage aer \u00een piept si-si tine… Cite\u0219te mai mult »Cu respiratia taiata…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8987,24],"class_list":["post-15971","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinematograful-gol","tag-daniel-cristea-enache"],"views":1471,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15971","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15971"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15971\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15971"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15971"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15971"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u00a0Un fel de \u201ecopoi literar\u201c<\/strong>
\n\u00cen \u201eRom\u00e2nia literara\u201c nr.27 din 5 iulie 2013, Nicolae Manolescu reproduce c\u00e2teva fragmente din capitolul, antologic, pe care i l-a consacrat lui Serban Cioculescu (1902-1988) \u00een \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c. \u00cel introduce \u00een scena pe marele erudit si bibliofil cit\u00e2nd supranumele pe care i le-au daruit si consacrat doi poeti eminenti. Unul, Marin Sorescu, l-a numit \u201evestigiu pretios din vremea criticii normale\u201c, celalalt, Gheorghe Tomozei, \u00eel apeleaza, cu nesf\u00e2rsita dragoste, cu titlul voievodal \u201eSerban cel Rau\u201c: ei \u00eensisi \u201evestigii\u201c nepretuite din vremea ecloziunii impresionante a lirismului rom\u00e2nesc dupa ce acesta trecuse prin seceta pustiitoare a realismului socialist, am\u00e2ndoi poetii, ei cei dint\u00e2i, pretuiau \u00een Serban Cioculescu pe marele bibliofil, pe criticul si cititorul care \u00eentretinea cu cartile, cum spune Nicolae Manolescu, \u201eraporturi de afectiune si, c\u00e2nd le coup de foudre se producea, putea, iarasi vorba lui, sa tainuiasca (sa stea de vorba \u00een taina, adica) ore \u00eentregi, \u00een compania unui exemplar descoperit \u00eent\u00e2mplator sau conservat ca prin minune.\u201c Fosnetul cartilor cu care Serban Cioculescu statea de vorba \u00een taina e din ce \u00een ce mai stins, aproape inaudibil, iar odata cu stingerea lui deplina acest mare critic mai moare o data. Portretul pe care Nicolae Manolescu i-l face conducatorului tezei sale de doctorat este magistral: \u201e\u00cen fapt, Serban Cioculescu citea cu creionul \u00een m\u00e2na, dupa ce, \u00een prealabil \u00eesi v\u00e2ra nasul \u00eentre file. Nasul lui era un coup papier (sic!) dotat cu un detector. Exista \u00een Serban Cioculescu batr\u00e2n (dar o fi fost criticul \u201et\u00e2nar\u201c?! \u2013 n.n.) o curiozitate de copoi literar. \u00cen meseria noastra era un Sherlock Holmes, aflat necontenit \u00een urmarirea unei piste ori \u00een reconstituirea unei filiere. Si, c\u00e2nd nu-i venea nimic de acest fel la \u00eendem\u00e2na se multumea sa v\u00e2neze greseli, inconsecvente ori tot soiul de bizarerii. Pentru editori, observatiile lui puteau deveni un cosmar. Nici cea mai \u00eengrijita editie critica nu iesea cu fata curata din investigatiile lui savante\u201c. Sa ai parte de un \u201ecosmar\u201c provocat de observatiile lui Serban Cioculescu era si ram\u00e2ne o adevarata onoare pe care \u201ecopoiul literar\u201c o facea cartilor, autorilor, editorilor. Nu era un cusurgiu meschin, gata sa gaseasca noduri \u00een papura cu orice pret ori sa descopere cu tot dinadinsul pete \u00een soare: fara sa nutreasca un respect religios, bigot si formalist ca pentru cartile sfinte, avea un adevarat cult rationalist al cartii pe care o descosea cu afectiune pe la toate \u00eencheieturile, \u00eencheind-o cu grija nespusa la loc. Cultul cartii nu-i \u00eenchidea \u00eensa ochii asupra erorilor alcatuitorilor ei: vigilenta lui savanta impunea o idee \u00eenalta despre Carte ca depozit de umanitate si de umanism. Avea o eruditie fasta si roditoare: observatiile lui, oric\u00e2t de usturatoare, nu secau \u201eogorul\u201c literar, ci, din contra, \u00eel irigau cu stiinta si afectiunea unui bibliofil si erudit \u201edintr-o specie azi disparuta\u201c, cum noteaza cu dreptate Nicolae Manolescu. Si totusi… Urmele, palide, ale unei mosteniri a vigilentei neadormite a batr\u00e2nului \u201ecopoi literar\u201c de odinioara se mai \u00eentrevad din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een paginile unor reviste de azi. Ceea ce le lipseste \u00eensa eruditilor actuali este doar (!) afectiunea lui Serban cel Rau \u00een raportul lor cu cartile si cu autorii acestora. C\u00e2nd nu e simpla parada de eruditie ori pedanterie seaca \u2013 ambele forme de suficienta c\u00e2nd nu simptome ale unor complexe (de inferioritate sau de superioritate) \u2013 v\u00e2natoarea noilor \u201ecopoi literari\u201c e lipsita si de s\u00e2ngele proaspat al curiozitatii nesf\u00e2rsite si nepotolite ce-l m\u00e2na la \u201ev\u00e2natoare\u201c pe batr\u00e2nul Serban Cioculescu. V\u00e2natoarea unor eruditi de azi, eruditi de dictionar sau de net, cauta cu lum\u00e2narea paiul din ochiul altuia ca sa aplice fara noima punitiuni strasnice, cu placerea vizibila si rautacioasa de a \u00eenvineti cu orice pret pielea celor prinsi \u00een \u201edelicte\u201c de tot minore, fara nicio semnificatie ori vreo consecinta deformanta asupra faptelor. Placerea gratuita a \u201eflagrantului\u201c e \u00eensa asa de mare \u00eenc\u00e2t t\u00e2ntarul devine armasar si o eroare minuscula, lipsita de orice importanta, atinge proportiile unei tradari de tara si de adevar istoric! \u00cent\u00e2lnesc din pacate aceasta v\u00e2nare de v\u00e2nt, goana dupa erori marite cu telescopul la proportii \u201e\u00eenspaim\u00e2ntatoare\u201c si \u00eentr-o revista pe care \u00een general o pretuiesc si o citesc cu mare placere si mult folos: \u201eSpiritul critic\u201c, publicatia de la Pascani a eruditului filozof, analist subtil si acribios Leonard Gavriliu. Dupa aparente, dar numai aparent, un articol precum \u201eRazna prin istorie\u201c ar urma exemplul de scrupul istorico-literar al eruditului Serban Cioculescu. Articolul respectiv semnaleaza curajos si combate cu asprime contondenta \u201ec\u00e2teva afirmatii alaturi cu adevarul\u201c din cele trei \u201evolume de memorii\u201c ale lui Niculae Gheran. Toate cele cinci \u201edemascari\u201c operate de autorul articolului \u00eencep cu \u201eCica…\u201c Prima suna asa: \u201eCica \u00abPartidul Comunist fusese desfiintat de autoritati, \u00een 1922, la un an de la crearea lui\u00bb. Nu, PCdR a fost scos \u00een afara legii la 6 martie 1924, la trei ani dupa formarea lui prin ceea ce s-a numit \u00abLegea M\u00e2rzescu\u00bb\u201c si eruditia continua cu o scurta biografie a lui Gheorghe M\u00e2rzescu, titularul respectivei legi, fost primar al Iasilor, \u201efidel apropiat si colaborator al ilustrului prim-ministru patriot Ionel I.C. Bratianu\u201c si, ca sa ne spuna tot ce stie, eruditul adauga meritul lui M\u00e2rzescu \u00een \u201ereprimarea proiectatei rascoale bolsevice din sudul Basarabiei, de la Tatar Bunar, pusa la cale de Komintern, av\u00e2nd acelasi obiectiv: destramarea statului rom\u00e2n\u201c. Celelalte corectari ale \u201eneadevarurilor\u201c comise de autorul \u201eArtei de a fi pagubas\u201e sunt de acelasi fel: parada de eruditie inutila \u00een raport cu \u201einfractiunea\u201c comisa de prozator. Astfel, N. Gheran zice ca un K\u00f6bl\u00f6s ar fi fost ales secretar al PCR la Congresul de la Harkov, adevarul istoric fiind \u00eensa ca acel t\u00e2mplar K\u00f6bl\u00f6s a devenit conducatorul partidului respectiv \u201ecu ocazia Congresului al III-lea din 1924 tinut nu la Harkov, ci la Viena. Ei si?! Atotstiutorul si vigilentul corector al maruntisurilor ce compun \u201eadevarul istoric\u201c ne mai informeaza ca dupa ungurul K\u00f6bl\u00f6s vine ucraineanul Vitali Holostenko \u00een fruntea PCdR, apoi polonezul Aleksander Danieluc Stefanski-Gorn, urm\u00e2nd la conducere bulgarul Boris Stefanov (1934-1939), evreul ungur Breiner B\u00e9la (1939-1940), si ungurul Stefan Foris (1940-1945) \u201eomor\u00e2t de ai sai cu lovituri de ranga \u00een cap…\u201c Dupa alti trei de \u201eCica\u201c meniti sa divulge erorile de informatie ale lui N. Gheran (\u00eentre care si aceea abominabila de a fi scris ca Belu Zilber a situat comunismul rom\u00e2nesc \u00eentre Marx si Caragiale, c\u00e2nd adevarul istoric este ca Zilber, \u00een \u201eMonarhia de drept dialectic\u201c, a vorbit despre Stalin si Caragiale \u00een definirea comunismului de tip balcanic din Rom\u00e2nia!), maruntul \u201ecopoi\u201c scoate o concluzie prapastioasa asupra \u201echipului diletant\u201c \u00een care \u201esunt notificate fapte de istorie mai mult sau mai putin recente prizate dupa ureche\u201c. Si se \u00eentreaba \u00eenfiorat \u201ecum s-ar putea autentifica afirmatiile si lungile confesiuni ale zecilor de persoane din cele trei volume\u201c, mai cu seama ca emitatorii acestia \u201eau ales alte tar\u00e2muri\u201c, adica nu mai sunt \u00een viata… Desigur, o autentificare notariala nu mai este cu putinta. Trilogia lui Niculae Gheran nu trebuie dusa la Notariatul de Stat din Pascani. Ea este o opera de fictiune memorialistica \u00eentesata de confesiuni. Cine sa le \u201eautentifice\u201c?! Poate doar Notariatul de Stat de la poarta Raiului pazit de un vigilent Sf\u00e2nt Petru. Ca sa revenim la subiectul discutiei, un \u201esubiect\u201c literar: cum pot fi autentificate (!) informatiile, dialogurile, monologurile, g\u00e2ndurile si confesiunile maresalului Ion Antonescu din \u201eDelirul\u201c lui Marin Preda?! Dar spusele lui Kutuzov din \u201eRazboi si pace\u201c?! S.a.m.d. Inspectia care poate conferi autenticitatea \u00een asemenea cazuri, se numeste, scurt, verosimilitate fictionala, adica literara. Erudit p\u00e2na \u00een v\u00e2rful unghiilor, copoiul din \u201eSpiritul critic\u201c confunda grav lucrurile, drumurile si terenurile de v\u00e2natoare: eruditia lui, fastidioasa si inutila, este totalmente alaturea cu drumul pe care se poate intra \u00een universul tulbure si tulburator al impresionantei trilogii epice si memorialistice \u201eArta de a fi pagubas\u201c. V\u00e2natorul acesta seamana cu cineva caruia degeaba \u00eei arati Luna: acela ram\u00e2ne cu ochii zg\u00e2iti doar la degetul aratator. Suntem departe, la ani-lumina, de mostenirea lui Serban cel Rau si a curiozitatii lui de \u201ecopoi literar\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"