{"id":15954,"date":"2013-07-11T16:05:51","date_gmt":"2013-07-11T14:05:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15954"},"modified":"2013-07-11T16:05:51","modified_gmt":"2013-07-11T14:05:51","slug":"istoria-lumii-in-oase","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-lumii-in-oase\/","title":{"rendered":"Istoria lumii \u00een oase"},"content":{"rendered":"

Cred ca asta ar putea fi o definitie a globalizarii: un spectacol montat de un regizor maghiar din Rom\u00e2nia, jucat de actori americani cu ascendenta \u2013 unii \u2013 europeana, pe textul unui dramaturg francez de origine rom\u00e2na. E vorba de \u201eCuv\u00e2ntul \u00abprogres\u00bb spus de mama suna teribil de fals\u201c de Matei Visniec, prezentat de Trap Door Theatre \u00eentr-un turneu autohton, \u00een a doua jumatate a lunii iunie, la Sibiu, Suceava, Radauti, Satu Mare si Oradea, din initiativa scriitoarei Carmen Veronica Steiciuc, care vrea sa-l \u201eredea\u201c pe Matei Visniec spatiului sau natal, Bucovina.<\/strong> <\/em><\/p>\n

Am vazut spectacolul la Satu Mare, \u00een 22 iunie, la invitatia directorului Teatrului de Nord, Andrei Mihalache, care a creat un \u201eeveniment Visniec\u201c \u00een oras. Alaturi de \u201eCuv\u00e2ntul \u00abprogres\u00bb…\u201c s-a jucat si \u201ePaparazzi\u201c, o productie a teatrului satmarean, \u00een regia lui Ovidiu Caita, iar Matei Visniec a avut o discutie cu cititorii\/spectatorii \u2013 c\u00e2tiva veniti special de la Baia Mare pentru a-l vedea.
\nDespre \u201ePaparazzi\u201c scriam \u00een \u201eTribuna\u201c, dupa premiera din 17 februarie 2013: \u201ePiesa lui Visniec e un soi de radiografie a lumii, \u00een care doar orbii se nelinistesc ca soarele nu mai rasare, ceilalti deambul\u00e2nd somnambulic prin propriile vieti. Intriga e construita secvential, prin interactiuni \u00eentre personaje, finalul proiect\u00e2ndu-se \u00eenspre o zona de SF derizoriu, cu automatul de racoritoare integrat ca erou \u00een dilema \u00abrasaritului de soare avortat\u00bb. (…) E de notat, astfel, demersul regizorului Ovidiu Caita, care a reusit sa transpuna vizual apropriat sensurile textului, cu sprijinul dedicat al actorilor satmareni \u2013 care au jucat, fiecare, roluri multiple: Ciprian Vultur, Alexandra Odoroaga, Dorin C. Zachei, Ionut Mateescu, Andreea Mocan, Stelian Rosian, Radu Botar, Vlad Muresan, Raluca Mara. (…) \u00abPaparazzi\u00bb e un spectacol care reuseste sa redea \u00een spirit litera textului lui Matei Visniec, un text \u00een tuse negre, de un absurd post-industrialist, de-acum. Un spectacol despre sf\u00e2rsitul ne-petrecut al lumii, prevestind \u00eensa finalurile viitoare, p\u00e2na la cel din urma\u201c.
\n(Merita sa remarc \u2013 prin gradul sau de inedit \u2013 faptul ca la Radauti, \u00een gara acum dezafectata a orasului, s-a jucat \u201eOccident Express\u201c, o piesa de Visniec montata la Teatrul National din Craiova, care a luat prin surprindere publicul local, cum mi-a povestit Carmen.)
\n\u201eCuv\u00e2ntul \u00abprogres\u00bb spus de mama suna teribil de fals\u201c a fost pus \u00een scena de regizorul Istvan K. Szabo cu actorii de la Trap Door Theatre, o companie teatrala independenta din Chicago. Echipa de realizatori are acelasi aer \u201eglobalist\u201c: decoruri Mike Mroch, lumini Richard Norwood, costume Bisa Dimitrova, muzica Ovidiu Iloc, dramaturg Milan Pribisic etc.
\nPiesa se \u00eenscrie \u00een seria de texte \u201epost-absurde\u201c ale lui Matei Visniec, \u00een care deriva ontologica e \u00eenlocuita de o alienare a vietuirii, deloc \u00eencarcata metafizic, dimpotriva, de o cruzime aproape tragica. Dramaturgul se inspira din evenimente reale, extrem-contemporane, pe care le filtreaza literar, fara a le estompa \u00eensa dimensiunea de experiente-limita ale unei \u00eentregi generatii.
\nRazboiul din fosta Iugoslavie ori, mai larg privind, Razboiul din \u201ebutoiul cu pulbere al Europei, Balcanii\u201c, pare canavaua pe care se deruleaza intriga piesei, care este \u00eensa, de fapt, un fel de istorie a lumii nu \u00een date, ci \u00een oase.
\n\u201e\u00cen tara asta, o mama fericita este cea care stie unde-i sunt \u00eengropati copiii\u201c este probabil replica-pivot a actiunii \u00een care un tata si o mama cauta \u00eentre miile de oase, haine militare, bocanci si caschete risipite pe l\u00e2nga satul lor osemintele fiului pierdut \u00een razboi. \u00censa pam\u00e2ntul ravasit nu adaposteste doar scheletele ultimilor morti, ci si pe acelea ale parintilor, bunicilor sau strabunicilor, pieriti pe fronturile balcanice de sute de ani \u00eencoace.
\nIar moartea nu \u00eenseamna doar durere si speranta de izbavire, ci si prilej de comert cu \u201eartefactele\u201c simbolice, de la oscioare la echipamentul soldatesc integral. Si mai are o particularitate acest razboi abia \u00eencheiat: \u00een el s-au ucis fratii, vecinii, prietenii.
\nTot acest iures de sugestii dramaturgice este redat scenic printr-o simplitate intentionata a semanticii vizuale. Spatiul de joc e articulat dintr-un patrulater \u00een lumina rece a caruia stau at\u00e2rnati, desperecheati, pantofi, bocanci, sandale, un semn lesne de contextualizat si remarcat, si din c\u00e2teva obiecte \u201eutilitare\u201c: o roaba, un sicriu (folosit doar \u00een reprezentatia satmareana; turneul a fost \u201eadaptativ\u201c la nivel scenografic, a recunoscut regizorul), o lopata etc.
\nJocul actoricesc a respectat aceeasi formula a dinamicii marcate ferm: miscarea de scena nu e foarte ampla, replicile sunt rostite apasat, cu acuratete, totul emana o atmosfera sumbra, clar-obscura, postbelica, \u00een care relatiile inter-umane sunt \u00eenca fracturate, suspiciunea domina, deviatiile de caracter se manifesta fara cenzura unui sistem de valori sociale. \u00censa tempoul nu supara, caci tensiunea se acumuleaza treptat tocmai prin acest aer amenintator, de primejdie, pe care-l contureaza fiecare scena. Empatia capata un fond de emotie la final, e o adevarata catharsis contemporana transmisa de excelentii actori americani, care interpreteaza cu o sensibilitate \u201eeuropeana\u201c, absolut impresionanta, asum\u00e2ndu-si un tip de perceptie ce nu le e musai familiar. Sa-i numesc, cu mentiunea ca fiecare dintre ei a avut de-a lungul spectacolului un moment notabil de intensitate a jocului: Antonio Brunetti, Wladyslaw Byrdy, Malcolm Callan, Simina Contras, Kevin Cox, John Kahara, Beata Pilch, Nicole Wiesner.
\nDe remarcat este si excelenta traducere \u00een engleza a lui Joyce Nettles, prin care textul se \u00eencarca cu o duritate scr\u00e2snita pe care nici rom\u00e2na, nici franceza nu o permit, din ratiuni lexicale.
\nSi e, evident, de apreciat harul regizorului Istvan K. Szabo de a \u201easambla\u201c scenic impecabil acuta piesa a lui Matei Visniec, ferma finete a interpretarii, eficienta sugestiva a scenografiei, eclerajul \u201epenumbros\u201c si muzica prin care mi s-a confirmat talentul unui compozitor pentru teatru de care se va auzi tot mai mult, Ovidiu Iloc.
\n\u201eCuv\u00e2ntul \u00abprogres\u00bb spus de mama suna teribil de fals\u201c e un spectacol intens, emotionant, aproape un manifest prin felul \u00een care a fost construit de cei de la Trap Door Theatre, pe marginea unui text cu valoare de avertisment. Dar nu un avertisment neaparat social, c\u00e2t intim, \u00een care ne oglindim fiecare, toti locuitorii lumii de astazi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cred ca asta ar putea fi o definitie a globalizarii: un spectacol montat de un regizor maghiar din Rom\u00e2nia, jucat de actori americani cu ascendenta \u2013 unii \u2013 europeana, pe textul unui dramaturg francez de origine rom\u00e2na. E vorba de \u201eCuv\u00e2ntul \u00abprogres\u00bb spus de mama suna teribil de fals\u201c de Matei Visniec, prezentat de Trap… Cite\u0219te mai mult »Istoria lumii \u00een oase<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":2147,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}