Teatrul scris, probabil forma de literatura cu cel mai intens caracter social \u2013 si cu cea mai mare orientare catre om \u2013, este si cel mai putin lecturat gen. Caragiale ne-a sfatuit, totusi, sa nu confundam teatrul cu literatura. Desi la greci teatrul era entertainment-ul poporului, al saracului, el a devenit p\u00e2na \u00een prezent o arta elitista pe alocuri. \u00cen acelasi timp, este facut mai mult pentru a fi savurat vizual, pentru a fi trait, iar sa-l citesti si sa \u00eel \u00eentelegi necesita un efort de imaginatie prea greu pentru cei care nu sunt obisnuiti cu descifrarea simbolurilor sale.
\nLa asta (si la multe altele) s-a g\u00e2ndit poate Ana-Maria Nistor \u2013 lector universitar doctor la Facultatea de Teatru din cadrul UNATC \u201eI.L. Caragiale\u201c \u2013 atunci c\u00e2nd a g\u00e2ndit\/scris cartea \u201eCele mai frumoase 100 piese de teatru povestite pe scurt\u201c (Editura Orizonturi, 2012). Teatrul, mai ceva dec\u00e2t poezia, eseul sau romanul, are o responsabilitate directa \u00een educarea publicului si \u00een crearea unei constiinte colective. Dorind sa ajute la dezvoltarea acestui statut, Ana-Maria Nistor a scris o carte \u00een care publicului larg \u00eei sunt sumarizate o suta dintre cele mai frumoase si mai importante piese de teatru european. Autoarea clarifica din start faptul ca aceste texte au fost alese dupa criterii mai degraba subiective: \u201eNu am avut \u00een vedere un singur criteriu de selectie, ci mai degraba o \u00eencrengatura care, sper, sa fi devenit o urzeala numai buna de asezat lectura pe ea. Nu am urmarit numai valoarea intrinseca, ci si aura operei, nu doar ce a reprezentat o piesa, ci si ecourile sale. Am \u00eencercat sa \u00eempac axiologia cu marketingul, lucru care mi se pare si mie o nebuneasca \u00eendrazneala\u201c (pag. 12).
\nCu toate acestea, tind sa cred ca selectia de fata este mai comprehensiva si poate cumva mai sincera dec\u00e2t alte manuale sau antologii, iar experienta \u00een domeniu a autoarei nu poate dec\u00e2t sa recomande cartea si mai mult. Pentru cei care nu stiu \u2013 caci aceasta carte le este dedicata \u2013, Ana-Maria Nistor este si scenarist, critic de teatru, si autoare a mai multor carti si articole de specialitate. Din \u201edidascalia\u201c introductiva reies clar pasiunea autoarei pentru teatru, dragostea sa pentru tot ce e legat de el si puternica dorinta de a \u00eempartasi toate acestea. Asa cum citim acolo, \u201eCele mai frumoase 100…\u201c nu a fost scrisa pentru critici de teatru, regizori, actori, profesori sau alte tipuri de intelectual, ci pentru toata lumea si mai ales pentru omul de r\u00e2nd. Cartea nu urmareste un anumit fenomen, nu \u00eencearca sa aduca ceva nou si nu este specializata, iar singurul ei scop este acela de a-i introduce pe toti oamenii \u00een lumea teatrului si de a-i familiariza cu unele dintre cele mai reprezentative opere din cuprinsul sau.
\n\u00cen opinia autoarei, \u201eFiecare generatie de spectatori duce cu sine imaginea personajului x sau y lipita de fruntea unor anume actori. Acum o suta de ani \u2013 unii, secolul viitor \u2013 altii, personajele \u2013 aceleasi. Textele ram\u00e2n: hrana pentru scena, visare pentru sala. Dramaturgia, cred, e busola si termometru pentru publicuri din orice timp\u201c (pag. 11). Teatrul are \u00eentr-adevar magia sa, dar, cu toate calitatile, este greu de accesat pentru multi. \u00cen \u00eenvatam\u00e2nt se pune prea putin accentul pe el, ram\u00e2n\u00e2nd la latitudinea fiecaruia daca vrea sa afle mai multe sau nu. Cartea despre care vorbim aici ar putea foarte bine sa-si faca loc \u00een programa scolara si chiar \u00een cea universitara, ca manual introductiv sau material optional de studiu. Pentru cei care ar putea-o dojeni ca a omis cutare opera sau ca a introdus-o pe cealalta, Ana-Maria Nistor are c\u00e2teva cuvinte: \u201eCine vrea sa ma acuze ori vine la scoala, ori se face autodidact. Aceasta carte nu e o istorie a dramaturgiei, chiar daca pare \u00eentr-un fel; am scris-o cu g\u00e2ndul la c\u00e2tiva copii dragi care sper ca se vor duce de la ea mai departe. Acolo s-ar putea sa descopere ca cel putin teatrul european se brodeaza pe c\u00e2teva teme si mituri si croseteaza pe marginea unei urzeli de motive si subiecte\u201c (pag. 12).
\nPentru ca selectia este mai liberala si facuta dupa criterii proprii autoarei, aceasta a ales sa aranjeze piesele \u00een ordine cronologica. \u00cen acest fel, cititorul are dreptul la o perspectiva ne\u00eengradita, din care \u00eesi poate trage propriile concluzii: \u201eUite de aceea am vrut o ordine cronologica, simpla si cinstita, pentru ca m-a interesat forfota operelor prin istorie, felul \u00een care se asaza, magic si aparent fara legatura, una l\u00e2nga alta\u201c (pag. 12). Dramaturgii rom\u00e2ni \u00eesi au si ei locul \u00een aceasta colectie si Ana-Maria Nistor i-a pus laolalta cu cei considerati geniali universal. Ea motiveaza aceasta alegere simplu, fara a lasa loc de \u00eendoiala: \u201eAutorii rom\u00e2ni, asa cum sunt ei dintr-o cultura minora, am preferat sa-i includ \u00een cronologia fireasca a pieselor, pentru ca eu cred ca p\u00e2na nu ne vom valoriza noi \u00eensine, nu ne va astepta nimeni cu flori la aeroportul culturii europene. Nu e aroganta, e gest firesc atunci c\u00e2nd cineva merita. Daca nu ma credeti, cititi comparativ textele\u201c (pp. 12-13).
\nCu \u00eencrederea si convingerea date de experienta, autoarea face deci rezumatul at\u00e2t unor piese cunoscute de toata lumea \u2013 desi nu neaparat citite \u2013, c\u00e2t si al pieselor mai putin cunoscute cititorilor neavizati. De la Grecia antica la Commedia dell’arte, de la britanici la spanioli, de la teatrul istoric la cel abstract, de la cel realist la cel psihologic, piesele se \u00eensira clar si deslusit sub ochii cititorului. \u00cencep\u00e2nd de la marile tragedii grecesti, autoarea explica miturile de la care acestea pornisera, dar si motivele si simbolurile care le fac unice si care totusi mai apoi se regasesc \u00een \u00eentreaga literatura europeana. Fiecare piesa de teatru este prezentata simplu, limpede, iar conceptele care ar putea fi noi pentru unii sunt explicate cu rabdarea proprie unui profesor. Un exemplu este capitolul dedicat commediei dell’arte \u2013 care putea fi cu usurinta omisa pentru ca nu poate fi vorba de rezumatul unei piese anume \u2013, ale carei radacini si fundamente sunt prezentate pe scurt. Iata ca desi este mai greu de gustat, cititorul are totusi ocazia sa afle despre aceasta parte mai obscura \u2013 dar importanta \u2013, a teatrului, care are savoarea ei speciala.
\nShakespeare e nelipsit, desigur \u2013 prezent aici cu cele mai multe piese \u2013, dar si altii la fel de importanti ca el, precum Lope de Vega, Moli\u00e8re, Goethe, Byron, Ibsen, Wilde, Cehov, Gorki, Pirandello, Eugene O’Neill, Samuel Beckett, D\u00fcrrenmatt sau G.B. Shaw. \u00cen ceea ce-i priveste pe autorii rom\u00e2ni, printre ei se numara Caragiale, Alecsandri, Delavrancea, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu sau Marin Sorescu. Rezumatele sunt \u00eensotite si de fotografii revelatoare din spectacole renumite sau reprezent\u00e2nd motive si simboluri esentiale ale anumitor curente.
\n\u201eCele mai frumoase 100…\u201c este \u00eentr-adevar o colectie pretioasa si este probabil unul dintre cele mai bune vehicule pentru arta din ultimii ani. Pe c\u00e2nd unii si altii se bat cu pumnii \u00een piept ca arta este a poporului pentru popor si ca ceva trebuie facut pentru a apropia cele doua entitati, Ana-Maria Nistor, de la tihna mesei sale de scris, chiar face ceva. Nu ca asta ar fi o misiune usoara, si nimeni nu trebuie acuzat, dar iata un exemplu de Yes We Can de care ne putem bucura cu totii si pe care trebuie sa \u00eel \u00eencurajam.
\n\u201eP\u00e2na la urma, cartea mea se adreseaza publicului obisnuit care vrea sa afle ceva \u00een plus si, cine stie?, poate viitorilor spectatori care, \u00eendragostindu-se de o poveste sau alta, vor dori sa o vada pe viu.\u201c (p. 13) Asa \u00eemi doresc si eu \u2013 si altii la fel, cu siguranta \u2013, sa se \u00eent\u00e2mple si poate, \u00eencet-\u00eencet, vom re\u00eent\u00e2lni o epoca de aur a literaturii si a culturii la noi \u00een tara. O epoca \u00een care \u201eforma fara fond\u201c va fi doar o amintire indiferenta si \u00een care valorile unei generatii vor depasi statutul de eu, mie, pentru mine. Si daca nici teatrul nu poate fi una dintre cele mai potrivite arme pentru a c\u00e2stiga aceasta lupta muta, atunci care?<\/p>\n
<\/p>\n
Br\u00e2ndusa Zaita Silvestru <\/strong>
\nla optzeci de ani<\/strong><\/p>\nBr\u00e2ndusa Zaita Silvestru, una dintre vedetele incontestabile ale Teatrului de Animatie ?andarica, a scris istorie in teatrul de papusi si marionete rom\u00e2nesc, reprezent\u00e2nd pentru multe generatii de actori o culme a maiestriei, deseori fiind numita Magica papusareasa, Regina sau Printesa papusilor.
\nNascuta pe 8 iulie, in urma cu optzeci de ani, „se joaca” cu papusile de la cincisprezece ani, fiind membra a trupei de la ?andarica din 1950 p\u00e2na in anul 1997. Br\u00e2ndusa Zaita Silvestru a absolvit in 1960 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, sectia Actorie. Pe l\u00e2nga cei 47 de ani de teatru pe scena de la ?andarica, Br\u00e2ndusa Silvestru a devenit, dupa 1990, si unul dintre cei mai recunoscuti dascali din Rom\u00e2nia, activ\u00e2nd ca profesor la UNATC, catedra „Arta acorului m\u00e2nuitor de papusi si marionete”. A descoperit si format talente, fiind extrem de inventiva si de o proverbiala rigoare profesionala . A dat nastere unor personaje memorabile, de la „Elefantelul curios” la „Cenusareasa”, de la „Puiul” la „Cotofana hoata”, de la „S\u00e2nziana” la una dintre „Nevestele lui Don Cristobal”. A realizat zeci de turnee in tara si strainatate, a participat la importante competitii interne si internationale, a luat premii, a primit distinctii, a facut numeroase emisiuni de televiziune, ram\u00e2n\u00e2nd in constiinta multor generatii de copii. A jucat si in filme pentru copii, precum „Uimitoarele aventuri ale muschetarilor”, „Cucoana Chirita” sau „Buna seara, Irina!”.
\nPosesoarea unei voci cristaline, dar si a unui z\u00e2mbet inconfundabil, plina de inventivitate si fantezie, Br\u00e2ndusa Zaita Silvestru este o mare Doamna a teatrului de animatie, caruia i s-a dedicat trup si suflet.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Teatrul scris, probabil forma de literatura cu cel mai intens caracter social \u2013 si cu cea mai mare orientare catre om \u2013, este si cel mai putin lecturat gen. Caragiale ne-a sfatuit, totusi, sa nu confundam teatrul cu literatura. Desi la greci teatrul era entertainment-ul poporului, al saracului, el a devenit p\u00e2na \u00een prezent o… Cite\u0219te mai mult »Dramatists Without Borders<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-15952","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":977,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15952","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15952"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15952\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15952"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15952"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15952"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}