{"id":15940,"date":"2013-07-11T15:54:46","date_gmt":"2013-07-11T13:54:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=15940"},"modified":"2013-07-11T15:55:55","modified_gmt":"2013-07-11T13:55:55","slug":"sunt-unul-dintre-aparatorii-ideii-de-natiune-si-al-realitatii-care-a-generat-aceasta-idee","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sunt-unul-dintre-aparatorii-ideii-de-natiune-si-al-realitatii-care-a-generat-aceasta-idee\/","title":{"rendered":"\u201eSunt unul dintre aparatorii ideii de natiune si al realitatii care a generat aceasta idee\u201c"},"content":{"rendered":"

IOAN-AUREL POP \u00een dialog cu ANGELA MARTIN<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Un contrast armonios, daca pot spune astfel, ba chiar o anume incompatibilitate \u2013 rara si fecunda \u2013, a c\u00e2torva trasaturi fizice si spirituale se lasa descoperite \u00een persoana si \u00een personalitatea
\nacademicianului Ioan-Aurel Pop: fragilitatea constitutiei de seminarist supus si flexibilitatea
\nintelectuala iezuita, disciplina cazona si fervoarea juvenila, ambitia \u00eencordata si eruditia senina, retractilitatea structurala si sociabilitatea, expansiunea si temperanta, apoi spiritul reflexiv, pasiunea pentru istorie si pentru arheologia arhivistica dublate de interesul viu pentru viata Cetatii si devotiunea apostolatului activ. Aerul de copil \u00eentelept nu \u00eel paraseste \u00een nicio \u00eemprejurare. Conduce dialogul, polemica, pledoaria cu diplomatie si cu tact pedagogic, astfel \u00eenc\u00e2t, dincolo de justetea argumentelor, impresia pe care fermitatea pozitiei sale asumate si exprimate o produce ram\u00e2ne negresit una de noblete si civilitate. Este specialist \u00een istorie medievala, institutii medievale si paleografie latina. Autor sau coordonator a zeci de carti aparute \u00een rom\u00e2na si \u00een limbi de circulatie internationala. A publicat peste 200 de articole si studii \u00een tara, dar si \u00een SUA, Italia, Slovacia. Ungaria, Polonia, Cehia, Anglia, Moldova, Argentina, Germania. A fost directorul Centrului Cultural Rom\u00e2n din New York, apoi al Institutului Rom\u00e2n de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia. Este, de mai multi ani, profesor asociat al Universitatii venetiene \u201eCa Foscari\u201c. Desi frumoasa si (deja) \u00eendelungata sa cariera academica \u00eei tradeaza v\u00e2rsta \u2013, si a pornit de jos, de la profesor de liceu industrial, urc\u00e2nd apoi toate treptele afirmarii universitare \u2013 Ioan-Aurel Pop ram\u00e2ne \u00een continuare t\u00e2nar : acelasi t\u00e2nar, care, astazi, este \u00eensa academician, profesor doctor \u00een istorie, Doctor Honoris Causa al mai multor universitati, director al Centrului de Studii Transilvane al Academiei Rom\u00e2ne si rector al Universitatii \u201eBabes-Bolyai\u201c din Cluj-Napoca. Titlurile nu-l \u00eempovareaza pe c\u00e2t \u00eel onoreaza. R\u00e2vnite, fireste, dar cu siguranta meritate, le primeste si le poarta modest si \u00eendatoritor. Vreau sa cred ca studentii de la \u201eBabes Bolyai\u201c, \u00een r\u00e2ndurile carora se poate lesne identifica sau pierde, \u00eei vor inspira si \u00eei vor alimenta cu nestinsa energie o viziune originala. Una pragmatica si creatoare, care sa \u00eempace
\naspiratiile mediului academic clujean cu necesitatile vitale ale \u00eenvatam\u00e2ntului nostru universitar.
\nANGELA MARTIN<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Angela Martin: Domnule profesor, \u00een 2012 ati c\u00e2stigat alegerile pentru functia de rector al Universitatii \u201eBabes-Bolyai\u201c \u2013 cea mai mare universitate de stat din Rom\u00e2nia, dupa numarul de studenti, si cea mai importanta institutie academica multiculturala. Care a fost proiectul pentru care ati fost ales si, dupa anul care s-a scurs de atunci, cum se profileaza realizarea lui?<\/em><\/strong><\/p>\n

Ioan-Aurel Pop:<\/strong> Proiectul a purtat un nume graitor pentru intentiile mele, potrivit \u00een viziunea unora, dar ciudat \u00een ochii altora: \u201ePentru o comunitate a egalilor\u201c. Am pornit de aici, fiindca universitatile sunt o \u201einventie\u201c a Evului Mediu (\u00eentunecat si barbar, \u00een planul constiintei publice curente!), iar la baza lor a stat ideea de comunitate, de comuniune a profesorilor si studentilor (universitas magistrorum et discipulorum), uniti \u00een jurul valorilor spirituale, culturale, filosofice, juridice. Cunoastere \u00eentru comuniune, fiindca omul este o fiinta sociala! Ce poate fi mai frumos si mai curat? Cei informati stiu ca nu e vorba de o egalitate simplista sau comunista aici, ci de una superioara, de tip intelectual. \u00cen ultima vreme, s-a impus si \u00een cultura rom\u00e2neasca un fel de \u201edictatura\u201c a asa-ziselor spirite superioare, care cred ca au privilegii \u00een raport cu alti creatori autentici, iar procedeul a avut reverberatii destul de jenante si \u00een mediul universitar. Or, universitatea trebuie sa fie libera de orice fel de constr\u00e2ngeri si de complexe de superioritate, sa netezeasca drumul creatiei, sa deschida porti si nu sa opereze cu \u201epatul lui Procust\u201c. Am dorit si doresc sa construim \u00eempreuna, sa \u00eendeplinim cele doua meniri fundamentale ale universitatii: mai \u00eent\u00e2i, sa-i \u00eenvatam pe studenti stadiul actual la care a ajuns fiecare domeniu de cunoastere, iar apoi sa-i facem capabili de cercetare, de descoperire, de inovatie, de creatie proprie. De asemenea, Clujul academic are si obiective specifice. Unul este traditia, fiindca universitatea de limba latina s-a creat aici \u00een 1581 si a avut aceleasi premise ca orice universitate europeana a timpului. Acest fapt incumba o mare responsabilitate! Al doilea este multiculturalismul, plurilingvismul, varietatea confesionala. Legatul nostru este apararea specificului cultural al fiecarei comunitati a Transilvaniei, \u00een cadrul statului numit Rom\u00e2nia si \u00een cadrul Uniunii Europene. Nu am reusit prea multe din toate acestea, dar macar, cu echipa actuala, am destins atmosfera, respect\u00e2nd dreptul la opinie al fiecaruia.
\nA.M.: \u00cen decembrie 2014, adica peste numai un an si jumatate, vom aniversa un sfert de veac de istorie postdecembrista. Un lucru care ne surprinde, judec\u00e2nd mai ales dupa c\u00e2t de neasezata si dezbinata continua sa fie societatea rom\u00e2neasca. Avem martiri ai Revolutiei din 1989, avem mult mai multi profitori. Cu o populatie paupera, din care vreo 4 milioane de oameni sunt emigranti, cu un sistem de sanatate si de educatie aproape sinucigas, cu o justitie politizata si cu toate umilintele prin care au t\u00e2r\u00e2t-o propriile-i guverne si politicienii rom\u00e2ni si straini, Rom\u00e2nia va \u00eent\u00e2mpina totusi aceasta aniversare ca tara membra a Nato si a UE. O tara, \u00eensa, ale carei institutii democratice nu mai conving propriul popor. Cum apreciati, ca istoric, aceste performante? si altele, desigur?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Sunt \u00eentristat de toate acestea, natural! Ma fram\u00e2nta si ma tulbura ne\u00eencetat aceste grave ne\u00eempliniri, aceste distorsiuni si lamentari, neputinta de a construi organic. S-a ajuns p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t multora ne e rusine sa mai spunem ca suntem rom\u00e2ni. Stiam, ca istoric, ca se comisesera de-a lungul timpului destule crime \u00een numele unor idealuri frumoase, precum iubirea, familia, natiunea, dreptatea, libertatea, democratia. La noi \u00eensa, \u00een acesti ani, s-a depasit parca orice limita. Ne miscam orbi, condusi de orbi! Avem toate premisele sa facem bine \u2013 tineri energici, batr\u00e2ni \u00eentelepti, o tara frumoasa si plina de resurse, valori individuale de exceptie etc. \u2013 si totusi nu reusim dec\u00e2t rele. P\u00e2na acum, ni se potrivesc de minune cuvintele lui Procopius din Caesarea (biograful si istoricul lui Iustinian, al Teodorei si al Imperiului Roman de Rasarit, din secolul al VI-lea), care spunea cam asa: Au fost \u00een fruntea tarii noastre unii rai, dar au venit dupa ei altii si mai rai si le-au facut bun renume celor dint\u00e2i! Ce trist adevar!
\nSau poate suntem noi prea pretentiosi si vedem numai catastrofe \u00een jurul nostru? Privind lucrurile \u00een chip realist, nu este t\u00e2rziu \u00eenca pentru o redresare. La1918, pierduseram \u00eentreg tezaurul national, dar c\u00e2stigaseram o tara rotunda si mare \u2013 Regatul Rom\u00e2niei \u2013 cu o suprafata de aproape 300 000 de km patrati. Era o \u00eemplinire istorica de anvergura, pe care am adus-o la 1938, dupa nici doua decenii, la un nivel european, cu un leu puternic, cu productie de vagoane, locomotive, macarale, avioane, cu universitati de prestigiu, cu valori de prim rang. Am avut atunci un program national de urmat si \u2013 cu multe poticneli si erori \u2013 ne-am priceput sa-l urmam. Poate vom reusi si de-acum \u00eencolo, urm\u00e2nd calea \u00eentelepciunii\u2026 Eu nu am dreptul ca istoric \u00een Cetate sa fiu pesimist, iar ca om ma minunez ne\u00eencetat \u00een fata tainei care se cheama Viata, stiu sa privesc cum creste firul de iarba, mai ascult jalea buciumului \u201esara pe deal\u201c si aud \u201ecum bat \u00een geam razele de luna\u201c.<\/p>\n

A.M.: Ati cercetat si ati scris despre \u201eGeneza medievala a natiunilor moderne (secolele XIII-XVI)\u201c \u2013 ca sa citez doar una dintre lucrarile dumneavoastra \u2013 urmarind \u00eencarnarea si evolutia conceptelor de popor, stat, natiune. Astazi, avem deja o \u201eEuropa a natiunilor\u201c. Dar daca vrem sa consolidam UE \u2013 sustinea, de pilda, \u00eentr-o dezbatere internationala, Jose Enrique Ruiz-Dom\u00e8nec, un confrate al dumneavoastra, medievist si istoric al culturii la Universidad Autonoma din Barcelona \u2013, va trebui sa ne \u201eredefinim spatiul de sociabilitate\u201c. Ce sa \u00eentelegem prin aceasta redefinire? <\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Sunt unul dintre aparatorii ideii de natiune si al realitatii care a generat aceasta idee. Europa este formata din natiuni \u00eenca din Evul Mediu! Acestea s-au transformat mereu si au condus la natiunile moderne de astazi, bazate pe comunitatea de limba si de istorie, de origine si de credinta, de cultura si de traditii, de locuire \u00eempreuna. Am sustinut si ca natiunile sunt realitati organice, perene si nu creatii efemere, politice, recente. Fireste, natiunile moderne sunt si creatii ale intelectualilor, ale elitelor cultivate, dar ele nu au putut aparea ex nihilo, ci s-au modelat pe o baza preexistenta, baza care a favorizat munca liderilor. \u00centre analistii contemporani, unii (mai ales politologi, sociologi, eseisti) cred ca natiunile si-au jucat rolul istoric si ca sunt la amurg. Se poate ca unele dintre vechile natiuni europene sa fi ajuns la acest stadiu, dar este greu de demonstrat acest lucru. Eu cred ca viata oamenilor \u00een cadrul natiunilor este \u00eenca dinamica, reala, plina de promisiuni si de idealuri pentru care merita luptat. Mai cred ca proiectul european at\u00e2t de generos nu se poate \u00eendeplini cum am sperat tocmai fiindca natiunile sunt \u00eenca foarte puternice. Natiunile moderne au aparut ca o alternativa la universalismul imperiului si al bisericii (nerealiste am\u00e2ndoua), pe de o parte, si la fragmentarea senioriilor, a stap\u00e2nirilor locale, a domeniilor prea mici, pe de alta parte. Era nevoie de o realitate medie, echilibrata, guvernabila si integratoare, care sa genereze coeziune sociala, \u00een vederea \u00eendeplinirii unei strategii de progres. Este drept ca si natiunile au obosit, s-au perimat \u00een parte si ca trebuie renovate. Dar ele nu pot fi aruncate la cos numai pentru ca unii dintre noi dorim altceva. Colegul catalan pe care l-ati pomenit \u2013 onorabil si distins cercetator \u2013 vorbeste pe buna dreptate despre \u201eredefinire spatiului de sociabilitate\u201c, fiindca reprezinta o regiune frustrata, care ar fi putut sa fie o natiune cu propriul stat national si, din varii motive, nu a ajuns sa fie. Multi catalani (dar nu majoritatea lor) cred ca formeaza o natiune, mentinuta \u00een chip artificial \u00eentr-un stat \u00eenglobant numit Spania. Redefinirea spatiului \u00een acest caz ar putea fi crearea unui nou stat, construit tot dupa criterii nationale. Mut\u00e2nd \u00eensa discutia \u00eentr-un cadru mai general (inclusiv la nivel filosofic), confratele catalan se g\u00e2ndeste pe buna dreptate la un nou tip de sociabilitate, care sa depaseasca nationalismele si care ar trebui sa fie mult mai functional dec\u00e2t cele actuale. Omul este o fiinta sociala, ceea ce \u00eenseamna ca nu este capabil sa traiasca izolat. Poate grupurile de p\u00e2na acum, \u00een cadrul carora a trait, nu l-au multumit, dar fara comunitate nu poate trai. Se pot \u201einventa\u201c noi comunitati si se face acest lucru mereu, sub ochii nostri, dar asta nu dovedeste ca vechile grupari sunt complet perimate si ca trebuie abandonate. Se poate ca Europa viitorului sa fie formata din regiuni unite \u00een numele unui ideal generos, dar se poate sa nu fie asa! Daca s-au comis erori si chiar crime sau razboaie \u00een numele familiei, al categoriilor sociale (si profesionale), al partidelor, al bisericilor sau al natiunilor nu \u00eenseamna ca aceste realitati sunt negative \u00een sine, ci ca lumea a fost manipulata, prostita, \u00eempinsa pe cai gresite. De aceea, nu am abandonat nici familia, nici partidele, nici grupurile sociale si nici bisericile numai pentru asta! Este, cred, de cautat un echilibru \u00eentre forma si fond si \u00een acest caz, or, deocamdata, privilegiem formele\u2026 4<\/p>\n

A.M.: Care vor fi, \u00een opinia dumneavoastra, efectele noului model de guvernare regionala? Va marca el o schimbare istorica \u00een Europa \u00een raportul dintre popor-stat-natiune? Dintre acestea si Uniunea Europeana?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Cum spuneam, deocamdata este doar un proiect care nu garanteaza automat succesul. Ceea ce cred personal ca poate oferi premisele succesului functionarii Europei (sub forma Uniunii Europene) este descentralizarea si renuntarea la egoismele nationale, la mentalitatile unor \u201emari natiuni\u201c, care ar fi destinate prin vointa divina sa fie conducatoare, sa fie civilizatoare, sa ofere modele obligatorii de urmat. P\u00e2na acum, \u00een orice proiect comunitar, egalitatea unitatilor componente a fost doar o iluzie, o declaratie pentru urechile naivilor, deoarece centre de putere bine structurate si globale au dictat tuturor realitatilor locale ce si cum sa faca. Raportul dintre popor (populatie)-natiune-stat este unul foarte sensibil, fiindca aceste realitati sunt foarte puternice, sunt \u00eencetatenite, sunt confirmate de secole de istorie. De aceea, nicio instanta de pe lumea asta nu va putea decide disparitia instantanee a acestora sau crearea din nimic a altora. Natiunile si popoarele nu s-au creat prin decrete regesti sau prin decizii parlamentare, iar statele construite \u00een chip artificial, fara baza istorica, nu au rezistat. Uniunea Europeana nu are antecedent \u00een istorie si nu se poate compara cu niciun alt proiect similar (nici cu Imperiul Roman, nici cu Imperiul Bizantin, nici cu SUA si nici cu vreo alta forma de federalizare), de aceea se faureste cu mare dificultate, anevoie, poticnit. Nu stim nici macar daca vom izb\u00e2ndi, dar ideea este generoasa si merita sa \u00eencercam.<\/p>\n

A.M.: \u00cen calitate de istoric va \u00eentreb \u00een ce stadiu al regionalizarii se afla celelalte state ale UE si, \u00een primul r\u00e2nd, cele mai vechi si mai puternice dintre ele?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Cele mai avansate state pe calea regionalizarii sunt cele federale, desi federalizarea nu este sinonima cu organizarea unei Europe a regiunilor. Sa spunem ca statele federale au mai multa experienta pe calea regionalizarii. Dar si ele sunt departe de a \u00eendeplini criteriile g\u00e2ndite la Bruxelles si la Strasbourg. Unitatile administrative din federatii decid \u00een multe chestiuni care le privesc, fara imixtiunea guvernelor centrale, dar sunt destul de eterogene ca suprafata, populatie, nivel de dezvoltare etc. Or regionalizarea Europei contine o puternica doza de omogenizare, greu de implementat. Germania ar putea fi un exemplu de succes \u00een acest sens, fiindca s-a format de la \u00eenceput din regiuni istorice, numite landuri si care nu s-au modificat \u00een chip substantial (ca arie) de vreun secol si jumatate \u00eencoace. Regatul Unit este un stat federal sui generis, deoarece a pastrat structura medievala a zonei (p\u00e2na si \u00een competitiile sportive!), fiind format din Anglia, Scotia, tara Galilor (Wales), Irlanda de Nord. Acestea nu raspund \u00eensa criteriilor regiunilor proiectate pentru UE, ci raspund unor exigente istorice, identitare, chiar politice. Irlanda de Nord a fost fr\u00e2nta din trupul Irlandei \u00een urma unor dispute politico-religioase (confesionale) si pentru ca Londra nu a mai putut stap\u00e2ni \u00eentreaga Irlanda. Spania a acordat autonomie Tarii Bascilor si Cataloniei, dar acestea nu sunt regiuni efective de dezvoltare, ci realitati etnico-teritoriale. Italia este \u00eempartita demult \u00een 20 de regiuni, fiecare formata din c\u00e2teva provincii. Dintre aceste regiuni, unele, cu identitati etnico-teritoriale puternice, au fost declarate autonome: Trentino Alto Adige, Val d’Aosta, Friuli Venezia Giulia, Sardinia, Sicilia. \u00cen acestea se vorbesc si limbi sau dialecte diferite de limba oficiala, cum ar fi germana, franceza, friulana, sarda etc. Exemplele ar putea continua, inclusiv cu statele nou intrate \u00een UE, unele foarte mici pentru a forma regiuni. Dintre acestea, noi ne-am putea compara cu Polonia, care a format un numar de regiuni de succes, numite, conform traditiei, voievodate. \u00cen toate tarile \u00een care regionalizarea functioneaza de mult sau a \u00eenceput sa aiba succes mai recent s-a petrecut un lucru simplu: puterea centrala a cedat multe dintre atributiile sale instantelor locale, adica organelor regionale, iar, \u00een unele cazuri, puterea centrala a fost mereu limitata doar la c\u00e2teva atribute ale suveranitatii. La noi chestiunea este complicata pentru ca organismele centrale de la Bucuresti (situate, spre deosebire de mai toate statele europene, exclusiv \u00eentr-un loc, adica \u00een capitala) nu par dispuse sa cedeze aproape nimic din puterea lor foarte mare. De ce? Este simplu! \u201eCaci puterea e ca mierea!\u201c Noi ne raportam la capitala asa cum faceau francezii \u00een urma cu 50 sau 100 de ani; acum ei nu o mai fac, deoarece p\u00e2na si Franta \u2013 adica \u00een inima modelului nostru de centralizare \u2013 si-a restructurat administratia prin descentralizare. Chiar daca a noastra capitala este un puternic simbol, chiar daca ea concentreaza multe energii si minti luminate, nu cuprinde dec\u00e2t 10% din populatie! Iar conducerea unei tari de 20 de milioane de oameni dintr-un centru unic este nerealista si creeaza numai probleme. Prin urmare, piedica principala \u00een organizarea eficienta a Uniunii Europene nu sunt natiunile si nici statele formate odinioara dupa criterii nationale, ci egoismul conducerilor centrale, cultivate mai ales \u00een Estul Europei \u00een secolul al XX-lea, sub regimuri dictatoriale, de tip deopotriva fascist, comunist etc. Grav este \u00eensa un alt fapt: \u00een ultimii ani, dupa ce proiectul european pornise foarte bine si se stabilisera instrumentele sale de baza, unele tari de mare traditie democratica (Regatul Unit, Franta, Olanda etc.) iau decizii de aparare a \u201eintereselor nationale\u201c (numite astfel sau cu termeni eufemistici) care pericliteaza \u00eentregul plan si \u00eei descurajeaza pe noii intrati. Mai mult, se iau masuri de inechitate, care arata clar ca unii conduc, iar altii sunt condusi \u00een cadrul UE, ceea ce este inacceptabil si pericliteaza \u00eentreaga constructie.
\nA.M.: Exista vointa politica (s-au exprimat politicienii deocamdata) ca Rom\u00e2nia sa fie redesenata prin regionalizare. Ce legatura stabiliti \u00eentre initiativa regionalizarii si interesul national al Rom\u00e2niei? <\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Daca Uniunea Europeana este cadrul cel mai firesc de dezvoltare a Rom\u00e2niei \u00een viitor (iar eu nu vad altul viabil \u00een acest moment), atunci trebuie sa descentralizam puterea si sa cobor\u00e2m initiativa de guvernare la nivel local. Judetele \u2013 oric\u00e2t de dragi ne-ar fi si chiar ne sunt, deoarece exprima identitatea noastra istorica locala \u2013 sunt prea mici pentru a raspunde nevoii europene de organizare pe regiuni. Ele se cuvine sa ram\u00e2na \u00een chip simbolic (din pacate, la organizarea administrativa din 1968, prin care s-a abandonat modelul sovietic si s-a revenit la traditie, au fost omise denumiri istorice fundamentale, precum Vlasca=tara Rom\u00e2nilor sau Romanati). Pe de alta parte, regiunile exista de secole \u00een Rom\u00e2nia (Tarile Rom\u00e2ne) si sunt provinciile istorice. Fireste, ele nu trebuie re\u00eenviate sub aspect administrativ tale quale, ci numai \u00een linii mari, respect\u00e2nd principiul fiintei lor. Numele lor sunt frumoase si \u00eencarcate de mesaje nu doar istorice, ci de substanta si de forta pentru viitor: Transilvania, Muntenia, Oltenia, Banat, Crisana, Maramures, Moldova, Dobrogea, Tara de Sus, Tara de Jos, Dunarea de Jos etc. \u00cen formarea noilor regiuni trebuie evitate, cred, cel putin doua capcane: 1) refacerea autonomiilor medievale care s-au dovedit perimate si constr\u00e2ngatoare si 2) satisfacerea unor orgolii personale sau de grup \u00een detrimentul bunei functionari a modelului. \u00cen privinta vointei politice a liderilor, \u00eengaduiti-mi sa fiu sceptic, \u00eengaduiti-mi sa fiu sceptic: din ce spun ei, noua organizare se anunta formala, de suprafata, fara o reala descentralizare. Poate, \u00eensa, ma \u00eensel eu\u2026<\/p>\n

A.M.: Ce datorii istorice mai are de achitat si de recuperat statul rom\u00e2n dupa Primul si cel de al Doilea Razboi Mondial?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Este o chestiune destul de spinoasa. P\u00e2na \u00een prezent, Rom\u00e2nia si-a platit cea mai mare parte din datoriile istorice solicitate de anumite tari dupa caderea regimului comunist. De recuperat \u00eensa, nu a recuperat aproape nimic! Cea mai mare pierdere a fost, fara \u00eendoiala, tezaurul evacuat \u00een 1916 si 1917 \u00een Rusia (pe atunci Rusia tarista), pe baza unui acord bilateral, semnat de reprezentantii celor doua guverne, cu obligativitatea asumata de guvernul rus de conservare si \u00eenapoiere intacta a tuturor obiectelor ajunse la Moscova. Dupa al Doilea Razboi Mondial, am \u00eemprumutat, dupa cum se stie, anumite state \u201e\u00een curs de dezvoltare\u201c, cum se spunea atunci, si am ramas fara sume imense de bani (date Irakului, unor tari africane etc.). Nu am reusit sa recuperam nici anumite averi din strainatate ale unor entitati rom\u00e2nesti (fundatii, asociatii, universitati, Academia Rom\u00e2na etc.). Cel mai ilustrativ exemplu este patrimoniul si valorile Fundatiei Emanuel Gojdu, situate \u00een Ungaria, recuperate sub aspect juridic la finele epocii interbelice, dar confiscate de statul comunist ungar dupa al Doilea Razboi Mondial. Se mai vorbeste si de alte datorii ale unor state fata de Rom\u00e2nia, dar lipseste, deocamdata, o documentare solida despre acestea.<\/p>\n

A.M.: Cum judecati din punct de vedere istoric retrocedarile masive de proprietati \u2013 imobile si terenuri \u2013 din Transilvania? Este adevarat ce s-a spus \u00een presa, ca unele dintre ele, pentru care statul rom\u00e2n platise despagubiri \u00een perioada interbelica, sunt \u00eenca o data revendicate?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Da, cred ca \u00een chestiunea retrocedarilor \u00een general si \u00een cea a retrocedarilor din Transilvania \u00een special, s-au facut mari erori. Mai \u00eent\u00e2i, toata experienta istorica veche si recenta ne arata ca trebuie fixat un termen precis, strict, delimitat destul de str\u00e2ns, spre a se limita abuzurile si \u00eenselaciunile. Or \u00een Rom\u00e2nia, spre deosebire de toate statele foste comuniste, s-a dat practic un termen sine die, adica nu s-a mai fixat \u00een fapt niciun termen p\u00e2na la care sa se depuna acte de revendicare, las\u00e2ndu-se un generos spatiu de manevra pentru speculanti, falsificatori, traficanti, feluriti intermediari. S-au depistat filiere de contrafacere a unor documente de arhiva, s-au fabricat martori platiti, s-au inventat mostenitori etc. O alta eroare a fost faptul ca s-a cobor\u00e2t \u00een timp fara nicio limita, \u201ep\u00e2na la daci\u201c, vorba unui ziarist, \u00eenc\u00e2t unii si-au cerut (si au obtinut!) drepturi atestate prin hrisoave din secolul al XVII-lea. Ceea ce e complet absurd si inimaginabil oriunde \u00een lume. Tuturor acestor nereguli, li se adauga altele, izvor\u00e2te din specificul Transilvaniei, unde rom\u00e2nii au fost o istorie \u00eentreaga marginalizati, exclusi de la recunoasterea anumitor drepturi, inclusiv de la dreptul de proprietate. S-au revendicat si acordat particularilor sau bisericilor \u201eistorice\u201c proprietati discutabile, unele lasate de legatari mostenire statului austriac sau austro-ungar (al caror succesor prin lege era si este statul rom\u00e2n!).<\/p>\n

A.M.: Credeti ca notiunile de \u201epatrimoniu\u201c si de \u201emostenire culturala\u201c vor suferi \u00een viitor modificari de sens?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Este posibil sa se \u00eent\u00e2mple acest lucru, fiindca \u00eensasi realitatea \u00eenconjuratoare se schimba \u00een ritm alert. Sa ne g\u00e2ndim ca \u00eenscrisurile tiparite \u00een format de carte exista de la 1450 \u00eencoace (de pe vremea lui Guttenberg), dar ca de vreo doua decenii au intrat \u00een declin. Ne napadesc cartile si revistele on line! Chiar bibliotecile clasice cedeaza locul celor virtuale. Obisnuiam sa ne referim cu piosenie la casa \u00een care se nascuse cutare sau cutare om celebru, casa \u00een care, eventual, functiona un muzeu. Azi casele sunt cu geometrie variabila, translatabile, comprimabile, efemere, iar oamenii, \u00een plina \u201etranzienta\u201c, \u00eesi schimba resedintele frecvent. De aceea, multe dintre piesele care intrau \u00een patrimoniul cultural prin traditie \u2013 documente (diplome), codice, carti, biblioteci, constructii, creatii aflate \u00een manuscris etc. \u2013 nu vor mai exista, deoarece nu se mai produc, iar cele de demult vor fi tot mai rare si mai perisabile. Odinioara se stia ca opera de arta este perena, ca \u201eviata este scurta, dar arta este lunga\u201c (Ars longa, vita brevis); azi sunt admirate opere de arta care dureaza c\u00e2teva ore, de la sculpturi din parafina p\u00e2na la desene pe asfalt si de la castele de gheata p\u00e2na la tablouri complet vide. Cine poate spune ce va lasa patrimoniului cultural generatia copiilor sau cea a nepotilor nostri?<\/p>\n

A.M.: Cum va raportati la alternativa nationalism-antinationalism \u00een istoriografie si \u00een actualitatea politica?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Am mai facut c\u00e2teva referiri \u00een acest sens, raspunz\u00e2nd unora dintre \u00eentrebarile precedente. Nationalismele de tot felul, ca si multe dintre antinationalisme sunt exagerari grave ale manifestarii sentimentului national. Acesta din urma este un lucru firesc! A iubi padurea, valea, strada, satul sau orasul, oamenii cu graiul lor, \u00een preajma carora te-ai nascut si traiesti, este la fel de normal ca iubirea fata de parinti, fata de familie, de libertate, de credinta, de democratie. Omenirea nu a dus-o rau niciodata din prea multa iubire, ci din prea multa ura, din dublarea iubirii cu ura sau din lipsa iubirii. Viata cuprinde si iubirea de tara, alaturi de multe alte iubiri, si mereu va fi asa, chiar daca si conceptul de tara sufera dese schimbari. Istoria \u00eenseamna viata traita de catre oamenii care ne-au precedat. Ca urmare, dupa cum spunea Marguerite Yourcenar, dragostea pentru trecut este, \u00een fapt, dragoste de viata! Prezentul este \u00eentotdeauna un moment, ne scapa printre degete si se transforma aproape instantaneu \u00een trecut, iar viitorul este mereu incert. Ne ram\u00e2ne de analizat trecutul, care este prezentul oamenilor de odinioara. Prezentul oamenilor care au trait \u00een trecut este reconstituit de istorici sub forma istoriografiei, a scrierilor despre lumile revolute. E normal deci ca \u00een istoriografie sa se reflecte si sentimentul national, parte integranta a vietii noastre si a \u00eenaintasilor nostri. A scrie cu suflet de rom\u00e2n istoria rom\u00e2nilor este un lucru absolut normal, daca nu pierdem niciodata din vedere aspiratia spre adevar, spre cel relativ, fireste, fiindca numai acesta ne e dat noua, oamenilor. Eroarea multor istorici \u2013 eroare din care decurg grave falsuri \u2013 este lipsa echilibrului, exagerarea voita, desprinderea din context a unor fapte si realitati, confuzia dintre eseu si scrisul istoric, dintre imaginatie si reconstituire veridica. Altminteri, scrisul istoric, ca orice produs intelectual, transmite mesaje, educa \u00eentr-un fel sau altul, instruieste. E bine sa faca toate acestea cu responsabilitate pentru viitor, cu sete de adevar, cu iubire de oameni si, mai ales, cu multa bunatate. Dintre oamenii importanti sunt foarte rari aceia care, odata ajunsi mari, nu au \u00eencetat nicio clipa sa fie buni. Dar aceia putini care, mari fiind, au ramas si buni au facut istorie, au oferit modele, s-au nemurit!<\/p>\n

A.M.: Considerati ca istoricul trebuie sa fie detasat sau implicat \u00een actualitate?<\/em><\/strong><\/p>\n

I.-A.P.:<\/strong> Istoricul, studiind viata, trebuie sa fie implicat \u00een actualitate. Nu poti \u00eentelege, pretui si restitui viata trecuta daca nu te implici \u00een cea prezenta. Implicarile acestea sunt \u00eensa de multe feluri si nu exista o reteta de implicare general valabila. De exemplu, istoricul care \u201esta mereu la masa cu regii si voievozii\u201c (fiindca merge zilnic la arhive sa descifreze hrisoave emise de suverani, de exemplu) si apoi vine la catedra si le spune tinerilor povestea adevarata a vietii trecute se implica plenar \u00een actualitate. La fel face si istoricul-participant, acela care \u00eesi revarsa preaplinul experientei sale \u00een politica, \u00eencerc\u00e2nd sa regleze mecanismele puterii dupa retete verificate. Istoricii nu trebuie \u00eensa supralicitati! Sunt oameni ca toti oamenii, iar a spune ca istoricii pot prevedea viitorul este la fel de fals ca si cum ai spune ca medicii sunt nemuritori! Istoricii \u00eensa, cunosc\u00e2nd viata trecuta, pot \u00eentelege mai bine prezentul si pot oferi \u2013 alaturi de alti specialisti \u2013 solutii de vietuire, de convietuire, de trai demn si frumos. Ceea ce nu e putin lucru!<\/p>\n

 <\/p>\n

Organisme stiintifice<\/strong>
\nMembru al Comisiei de Istoria Relatiilor Internationale din cadrul Comitetului International de Stiinte istorice
\nMembru corespondent al Academiei Europene de Litere, Arte si Stiinte din Paris (din 1999)
\nVicepresedintele Comitetului National al Istoricilor din Rom\u00e2nia (din 2007)<\/p>\n

Membru \u00een comitete si consilii stiintifice<\/strong><\/p>\n

Institutul de Istorie \u201eA.D.Xenopol\u201c din Iasi (din 2008)
\nInstitutul pentru Cercetari de Istorie Sociala si Religioasa din Vicenza (Italia) (din 2006)
\nInstitutul pentru \u00eent\u00e2lniri Central-Europene din Gorizia (Italia) (din 2005)
\nMuzeul National de Istoria Transilvaniei (din 2009)<\/p>\n

Lucrari \u00een colaborare<\/strong>
\nRum\u00e4nien. Raum und Bevolkerung \u2013 Geschichtsbilder \u2013 Kultur \u2013 Gesellschaft und Politik heute \u2013 Wirtschaft \u2013 Recht und Verfassung \u2013 Historische regionen
\nIstoria ilustrata a Rom\u00e2niei
\nMonografia Comunei Taga \u2013 2009, (coordonator Ioan M\u00e2rza)
\nSilviu Dragomir si dosarul Diplomei cavalerilor Ioaniti \u2013 2009<\/p>\n

Volume editate sau coordonate<\/strong>
\nHistoria e rumanise \u2013 2001 (\u00een colaborare su S.Fischer-Galati si Dinu C. Giurescu) \u2013 editor
\nIstoria Transilvaniei, vol. I (p\u00e2na la 1541) \u2013 2003 (\u00een colaborare cu Thomas Nagler \u2013 coordonator
\nPatrimoniul cultural al Rom\u00e2niei. Transilvania (\u00een colaborare cu Marius Porumb, \u00een limbile rom\u00e2na, engleza, franceza, germana, italiana) \u2013 coordonator
\nIstoria Rom\u00e2niei. Compendiu \u2013 2005 (coordonator alaturi de Ioan Bolovan) \u2013 editor
\nMemoriu topografic si statistic asupra Basarabiei, Valahiei si Moldovei, provincii ale Turciei \u00een Europa \u2013 editor
\nJudetul Cluj, Kolozs megyel, Cluj County, Kreis Klausenburg \u2013 2008 (\u00eempreuna cu I.Maxim Danciu)
\nIstoria ilustrata a Rom\u00e2niei \u2013 (\u00een colaborare cu Ioan Bolovan)
\nThe History of Transylvania, vol II (din 1541 la 1711) \u2013 2009, coordinator impreuna cu Thomas Nagler si Andras Magyari<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

IOAN-AUREL POP \u00een dialog cu ANGELA MARTIN   Un contrast armonios, daca pot spune astfel, ba chiar o anume incompatibilitate \u2013 rara si fecunda \u2013, a c\u00e2torva trasaturi fizice si spirituale se lasa descoperite \u00een persoana si \u00een personalitatea academicianului Ioan-Aurel Pop: fragilitatea constitutiei de seminarist supus si flexibilitatea intelectuala iezuita, disciplina cazona si fervoarea… Cite\u0219te mai mult »\u201eSunt unul dintre aparatorii ideii de natiune si al realitatii care a generat aceasta idee\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8985],"class_list":["post-15940","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ioan-aurel-pop"],"views":3617,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15940","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=15940"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/15940\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=15940"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=15940"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=15940"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}