{"id":1594,"date":"2010-02-25T13:22:50","date_gmt":"2010-02-25T11:22:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1594"},"modified":"2010-02-25T13:24:00","modified_gmt":"2010-02-25T11:24:00","slug":"romanul-predist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanul-predist\/","title":{"rendered":"Romanul predist"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Recitesc dupa mai mult de 30 de ani de la aparitie \u201eMarele singuratic\u201c (in vederea reeditarii lui in colectia \u201eBiblioteca pentru toti\u201c scoasa de \u201eJurnalul National\u201c) si ce constat? Ca lectura merge, int\u00e2i, greu, si ca, atunci c\u00e2nd vine vorba de lumea satului, verva naratorului creste subit si stilul epic capata fluenta. Stilul redevine meticulos, putin impiedicat, indata ce prozatorul face analiza unui sentiment complex: iubirea dintre un insingurat incapat\u00e2nat si banuitor (horticultorul Niculae Moromete) si o pictorita inteligenta si putin sofisticata (Simina Golea), trecuta printr-o casnicie nefericita (cu brutalul Victor Patrascu), obsedata de talentul ei nesigur. In \u201eConvorbirile\u201c cu Florin Mugur, purtate chiar in anul in care apare romanul pe care il prezint aici, Marin Preda se apara vehement de ideea de a face proza de analiza (\u201einfirm aceasta caracterizare a prozei mele drept proza de analiza (…); rareori (…) fac o investigatie directa in g\u00e2ndirea unui personaj, ca sa indic sursa actiunilor sale; prefer sa prezint omul in miscare, iar miscarea o vad c\u00e2nd din afara, c\u00e2nd din perspectiva eroului (…) analiza ucide miscarea\u201c)… <\/strong><\/em><\/p>\n

Citindu-i cu atentie romanele cu teme intelectuale si urbane (\u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c, \u201eDelirul\u201c, \u201eRisipitorii\u201c), constat ca prozatorul are si, in acelasi timp, nu are dreptate in privinta analizei. Adevarat, este un prozator comportamentist, daca acceptam impartirea facuta de G. Ibraileanu in \u201eCreatie si analiza\u201c, ii place, altfel spus, sa prezinte omul in miscare, altern\u00e2nd perspectiva asupra lui, ca in cinematografie, dar… Dar nu de putine ori prozatorul prezinta starile intime ale personajului, noteaza vocea lui secreta, in toate tonalitatile, ezitarile, complicitatile ei, cu priceperea si bucuria unui analist care l-a citit atent pe Proust si, in genere, i-a citit pe prozatorii moderni, inclusiv pe Hortensia Papadat-Bengescu si Camil Petrescu…
\nPreda a gasit o formula proprie pentru a trece, in acelasi scenariu epic, de la un tip de proza comportamentista la proza de analiza: dubleaza discursul epic sau, mai exact, introduce un discurs paralel in pagina. Simina sta de vorba cu Niculae si, ca totdeauna, discutia lor are un caracter, daca nu de-a dreptul polemic, oricum contrariat, explozibil si, prin aceasta, imprevizibil. Doua orgolii, doi oameni raniti sufleteste, doua suspiciuni aproape patologice. Sceptici si, in acelasi timp, dornici de afectiune… C\u00e2nd Niculae, urm\u00e2nd un g\u00e2nd straniu al sau, incepe sa r\u00e2da in timpul conversatiei amoroase, Simina incepe alt discurs (un monolog interior, in fapt, lung si complicat) in care taie firul in patru, analizeaza faptele, cauta dedesubturile unei idei, ajung\u00e2nd, de regula, la concluzii catastrofale in privinta t\u00e2narului de care este, in mod vadit, indragostita fara scapare. La fel procedeaza Niculae, eroul acesta banuitor, de o sinceritate uneori brutala, alteori tacut si dusmanos, inchis intr-o singuratate agresiva… In cadrul acestui discurs paralel prozatorul foloseste eseul rom\u00e2nesc si, in genere, mijloacele analizei, iar la acest proces participa mai multi actori: personajul ca atare (care comenteaza ceea ce i se spune, intoarce vorbele pe dos si, in acelasi timp, se autoanalizeaza) si naratorul care este in preajma, pune in scena totul si, in plus, urmareste miscarea personajelor si comenteaza pe larg reactiile lor si chiar g\u00e2ndurile lor… Combina, cu alte cuvinte, mijloacele epice, trece de la stilul comportamentist, direct, obiectiv (cinematografic) la stilul analitic, cu un accent special pe latura morala a individului…
\n\u201eMarele singuratic\u201c este, dar, in buna masura (romanul de dragoste din interior) un roman de analiza cu o tipologie notabila. Simina face parte din tipologia feminitatii prediste in varianta intelectuala (Luchi, Matilda, Constanta): femei inteligente si orgolioase, naturi dilematice, cu reactii imprevizibile si vehemente. Ranite in sentimentele si orgoliul lor, se retrag in singuratate si se imbolnavesc la propriu (ca eroina din \u201eRisipitorii\u201c) sau iau decizii la limita compromisului moral, cum face Matilda din \u201eCel mai iubit dintre pam\u00e2nteni\u201c, personaj exponential al feminitatii prediste: amestec de pasiuni coplesitoare si de cruzimi misterioase, devastatoare in momente de criza…
\nEroina din \u201eMarele singuratic\u201c aduce un element inedit in aceasta tipologie care vrea sa evite cele doua tipuri traditionale de femei din proza rom\u00e2neasca: a) femeia voluntara si rea (femeia barbat, ambitioasa, dominatoare si cruda \u2013 modelul Vidra); b) femeia papusa, sentimentala, slaba, victima a barbatului \u2013 modelul eroinei lui Duiliu Zamfirescu). Preda era suparat pe Rebreanu pentru faptul ca, in \u201eIon\u201c, a creat un personaj neverosimil: femeia umila, inerta, animal de munca (Ana) si, in replica, a creat un alt personaj feminin (Polina), pasionala si m\u00e2ndra, de o mare forta interioara si, totodata, gata sa se retraga in spatele barbatului, in rolul ei traditional. Simina, cu alte date biografice, face parte din aceeasi familie morala. Ce-i nou, in destinul acestei femei prediste, este dimensiunea creatiei. Printr-o dragoste puternica, venita dupa o deceptie totala (conjugalitatea cu Patrascu, pictor talentat, individ cu porniri bestiale, betiv si infidel), ea isi descopera talentul plastic si, c\u00e2nd talentul se consuma, moare. Nici Niculae nu-i un individ fara complexitati interioare, este \u2013 si el \u2013 un mare orgolios, un om cu destin, mai exact un personaj care vrea sa-si transforme viata intr-un destin. Citeste \u201eBiblia\u201c si este ingrozit de violenta acestei carti sacre. Vrea, atunci, sa creeze o noua religie. O religie realizata prin politica si, c\u00e2nd esueaza, se retrage in ogorul sau (devine horticultor), ca eroul lui Voltaire, voind sa ocoleasca istoria… Ce urmeaza nu mai este interesant in romanul politic din \u201eMarele singuratic\u201c si este de mirare ca marele prozator accepta un numar de clisee ideologice si introduce solutii epice (cum este aceea din epilog) fara substanta.
\nRomanul redevine in schimb memorabil atunci c\u00e2nd prezinta tineretea lui Ilie Moromete si iubirea lui t\u00e2rzie pentru sora primei neveste… O tema primejdioasa, tin\u00e2nd seama de v\u00e2rsta eroilor si de mentalitatea lumii taranesti, putin toleranta in asemene situatii. Tema este tratata admirabil de Preda. In biografia personajului sau era secventa care lipsea: tineretea lui Ilie Moromete. \u201eMorometii\u201c I il prezinta in plina maturitate, ironic si autoritar intr-o familie dezbinata, cu mai multe r\u00e2nduri de copii, in razboi cu fonceria si cu mentalitatea fiilor sai, Paraschiv, Achim si Nila care nu mai vor sa fie tarani si fug in cele din urma la oras… In \u201eMorometii\u201c II acest senior de c\u00e2mpie isi pierde privilegiile si dispare fara glorie din satul care devenise o groapa fara fund din care ieseau mereu indivizi necunoscuti. Este moartea simbolica a vechii lumi taranesti acaparate, acum, de religia la care aderase fiul lui cel mic, Niculae.
\nPreda revine in \u201eMarele singuratic\u201c la biografia personajului sau, infatis\u00e2ndu-i tineretea si, totodata, aceasta iubire t\u00e2rzie si primejdioasa. Este, p\u00e2na la un punct, un roman recuperativ si sintetic. In el revin, ca intr-o familie numeroasa, personajele din fictiunile anterioare si sunt notate alte fapte din existenta lor. Personajul narator este, aici, Niculae. El povesteste Siminei despre noptile petrecute pe miriste si tot el aprinde imaginatia pictoritei, descriindu-i un apus de soare in C\u00e2mpia Dunarii. Moment autentic liric in epica acestui autor care respinge, in principiu, lirismul in proza si pe facatorii de cuvinte (stilul inflorat, metaforic). Este chiar de parere ca scriitorul rom\u00e2n se ocupa prea mult de stil si ignora relatiile individului cu istoria. Sau \u2013 cu g\u00e2ndul la Sadoveanu, neindoios, si la modul lui asiatic de a privi lumea \u2013 reproseaza scriitorului rom\u00e2n ca este interesat de soarta omului si nu \u2013 cum ar trebui \u2013 de istoria care-i acapareaza soarta si i-o determina. Iata-l, acum, pe naratorul lui Preda povestind un crepuscul mirific si evoc\u00e2nd o lume care, in fapt, nu mai exista dec\u00e2t in imaginarul sau. La fel sunt scenele c\u00e2mpenesti din copilaria lui Niculae (bataia de pe miriste, cruzimea adolescentului care omoara, fara motiv, un c\u00e2ine, alte momente din viata satului traditional, modul in care se iubesc si se despart tinerii sau pregatirea de moarte a unui taran etc.).
\nMai trebuie spus ceva in legatura cu acest roman: exista dovezi (un fragment din 1961 intitulat \u201eHorticola\u201c publicat de Victor Craciun in editia de \u201eOpere fundamentale\u201c) ca Preda voia sa prezinte biografia lui Niculae cu mult timp inainte, in faza \u201eRispitorilor\u201c. Eroul din \u201eHorticola\u201c se cheama Mircea Micula, iar episodul cu Moromete exista, in totalitate, in aceasta schita abandonata. Nu lipseste nici Simina… A reluat aceste insemnari vechi si le-a introdus peste un deceniu intr-un roman care, asa cum am notat mai sus, uneste stilul eseistic (analitic) cu stilul povestirii senzationale. Apar c\u00e2teva personaje noi. Anghel este un gelos patologic, de o lasitate deplorabila. Se lasa umilit de adversarul sau (Damian Gheorghe), individ brutal, nu lipsit de o anumita complexitate in psihologia lui abisala. C\u00e2nd Damian este asasinat, Anghel isi asuma in chip fraudulos crima pentru a se razbuna. Asasinul este insa cumnatul lui Damian Gheorghe, si justificarile lui interioare vin mai degraba din proza lui Dostoievski. Acest episod politienesc este menit, in scenariul predist, sa sporeasca interesul cititorului. Este o veche preocupare a prozatorului, de aceea in mai toate romanele sale dam peste asemenea istorii adiacente de o mare cruzime. Istoria din \u201eMarele singuratic\u201c (aventurile extraconjugale ale lui Damian Gheorghe si misterul uciderii sale fioroase: moare cu un topor infipt in cap!) este bine construita si are oarecare efect epic. Apare si un procuror, Spoiala \u2013 vechi coleg de Scoala cu Niculae \u2013 care are un discurs cazuistic desprins, parca, din \u201eCrima si Pedeapsa\u201c. Alte istorii din acest scenariu incarcat sunt insa mai putin reusite. Mai g\u00e2ndesc, de pilda, la scena petrecerii artistilor la Castel, prezentata in culori irelevante epic (b\u00e2rfe groase, vorbe rastite, ragete, betii cr\u00e2ncene, dialoguri primitive, intrigi obscure etc.).
\nRoman autobiografic? Intrebat, prozatorul evita sa dea un raspuns. Un roman, oricum, in care eroii din \u201eMorometii\u201c isi dau, parca, o int\u00e2lnire de adio intr-un epilog in care au loc iubiri profunde si nefericite, gelozii si crime dostoievskiene, comentarii morale acute si pertinente si analize bune, verosimile, de ordin existential. Este domeniul si stilul in care Preda a excelat totdeauna…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Recitesc dupa mai mult de 30 de ani de la aparitie \u201eMarele singuratic\u201c (in vederea reeditarii lui in colectia \u201eBiblioteca pentru toti\u201c scoasa de \u201eJurnalul National\u201c) si ce constat? Ca lectura merge, int\u00e2i, greu, si ca, atunci c\u00e2nd vine vorba de lumea satului, verva naratorului creste subit si stilul epic capata fluenta. Stilul redevine meticulos,… Cite\u0219te mai mult »Romanul predist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1209,1210,1211,892,1212],"class_list":["post-1594","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-delirul","tag-risipitorii","tag-cel-mai-iubit-dintre-pamanteni","tag-marin-preda","tag-romanul-lui-marin-preda"],"views":3315,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1594","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1594"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1594\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1594"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1594"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1594"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}